I’m gonna pur si simplu die. Ieri am lungit o cafea pana la sapte seara. Da-i cu traininguri, cu interviuri, cu downloadat cu trimis documente. Si iar traininguri…Si iar documente. Da share code-ul, da insurance-ul, da bank contu’…Da de toate!
Nu, nu m-a apucat acum, asta, cum ii zice…dezvoltarea personala (?). Nu! Nici invatatul, nici macar de promovare nu-i rost. Am ramas fara job!
(A innebunit motanul! De aseara si de…toata noaptea zgarie parchetul, mocheta, se urca pe pereti si zice “mama”. Jur ca-l dau afara!)
Da, am ramas fara job! Pentru ca sistemul permite numai stafful…intepat, si eu nu sunt intepata. Ca ce sa fac! Asa sunt eu! Nu dati cu hate! Thanks! Si am plecat! De la job.
Stiam eu ca o sa-mi vina vremea, de aceea am aplicat la patru joburi. Le-am luat pe toate, si nu am inceput niciunul! Ca mai dureaza passcode-ul, ca in paispe zile, ca mai fa un training, ca nu am tras aplicatia…
( Minune! S-a linistit motanul! Doamne ajuta! Ce sa mai dorm la ora asta?)
ce-i pasa! se plimba prin cladire
M-am luat frumos si am fost sambata trecuta la un job: Hermes! Warehouse! (Fereasca Dumnezeu si Maica Domnului!) Doar astia iti dau job: aplici azi si incepi maine. Jobul chiar usor! Bani frumosi, 13 lire ora. In zece minute m-am prins ce trebuie sa fac. Mi-au dat vesta si bocanci, si un pistol. Doamne fereste, nu unul adevarat, unul de scanat coletele. Si ce colete, si ce scanat! M-am distrat toata noaptea, adica nu toata noaptea, pana la patru dimineata. Misto jobul, ia coletul, scaneaza coletul, arunca-l in skip. Pana la patru dimineata. La patru, team lead-erita, o poloneza de vreo 23 de ani, imi zice sa iau doua skipuri si sa le duc de la unit 998 la unit nu stiu care. Ce sa fac? Huh? Pai cum sa le duc? Le impingi, zice aia, ca au rotile. Si unde sa le duc? Hat in capat. Pai, indienii aia, ce fac? Nu, ca aia is de la security! Nah! Am lasat pistolul si am plecat acasa.
N-am dormit un ochi azi noapte. Because of motanul, because of him, ca m-a sforait toata noaptea, si because of me. Ce ma fac?
Trei romane am scris azi noapte. Trei! Si o carte politista: How to kill motanul.
ce ma fac cu el?!
Ma inteapa inima! De la cafea!
Bine, pa! Barbatu’miu si-a pus muzica: lady in red!
nu stiu de ce exista doar butoiul cu melancolie. ca eu nu stiu unde sa cad cu starea asta pe care o am acum. pai atunci cand esti mahnit, dezolat, deprimat, de ce nu poti sa spui “am cazut in butoiul cu dezolare”. oamenii numai la butoiul cu melancolie s-au gandit. si da-i si cauta pe internet cum pot sa ma scot din starea asta, adica din butoi. talpa gastei zice lumea, maghiran zic altii, levantica, ba chiar ovazul face bine. îi dau un cot lui barbatu-miu care râde de se prapadeste si care sta cu volumul dat la maxim in castile din urechi ca pot auzi si eu cum tipa nu stiu care unul la altul. dumnezeu stie la ce se uita pe telefon! am verificat, nu e Sosoaca!
-tu nu auzi? sunt dezolata! tu nu vezi ca plang? dramatizez, incerc sa-l fac atent la mine.
nimeni nimic:
-cum? ce ai, ma? ce zici?
am gasit si am facut un test sa ma dumiresc si eu odata ce dumnezeu am. la fel, nimeni nimic:
“Aveți dificultăți în a vă trezi dimineața și a începe ziua?”
ohohooo, ce inseamna sa te trezesti dimineata? ca eu atunci ma bag la somn.
“Simptomele sunt de obicei mai accentuate dimineața decât seara?”
nu, idk, adica nush
“Cum dormiți?”
pe partea dreapta, ca pe partea stanga ma sforaie el.
“Vi s-a schimbat tiparul de somn?”
what means “tiparul de somn”? “It looks like there aren’t many great matches for your search” , nici google-ul nu stie.
“Cum arată o zi obișnuită?”
shopping, coafor, spa, plimbari cu yacht-ul, micul dejun la Paris, cina la casa regala…
“Ați schimbat de curând rutina zilnică?”
daaaaa, nu mai folosesc aspiratorul, ci matura electrica.
“Vă plac aceleași lucruri ca până acum?”
nu! ma enerveaza ceasul asta cu diamante si cu aur de 24 de carate.
“Aveți dificultăți la concentrare?”
nuuuuu, pot sa fac temele motanului la româna, sa pun mancare de pisici in bolul de cereale al fiica-mii, si sa stau in fata frigiderului minute in sir sa ma intreb ce caut eu aici!
iaca, am picat testul!
nu am melancolie, dezolare, mahniri, chestii de astea. habar nu am ce am, dar am!
fiica-mea imi trimite mesaje de dincolo, din dormitor:
-cf mama? cmz?
-bine, mama! citesc o carte! tu ce faci?
-ma plicti
are cineva niste ovaz? maghiran?
sursa photo: de pe facebook, idk, de acolo de pe undeva
dincolo de ninsori, de ierni, de zăpezi, de magie, suntem noi! suntem povestea propriei noastre vieți.
cu promisiunea de a mă întoarce cu celelalte povești citite din “Litere pe fulgi de nea”, las câteva gânduri, confesiuni de simplu cititor, cu mulțumiri editurii “Siono”, Issabelei Cotelin pentru prefața cărții, și mulțumiri autorilor “Siono” pentru fascinantele povești de iarnă scrise în detalii și nuanțe amețitoare.
“Puzzle de iarna”, scrisă de Paula Bârsan, deschide, așa cum bine spune Issabela, concertul “Literelor pe fulgi de nea” cu o scriere lirica, un impresionant poem in proză în care povestea curge precum o atingere fină de mătase. Poezia pe care am simțit-o în spatele scrierii m-a făcut să plec în cautarea Paulei Bârsan. Da, Paula Bârsan este autor a trei volume de versuri, iar povestea din antologie, atât de sensibil scrisă, este o poveste despre ierni si decembrie, despre copilărie, amintiri si oameni: ”oamenii din viața mea, cu mulți nemaiîntâlniți de atunci, dar aflați, și parcă-i mai vreau.” Mi-a plăcut cum, într-un mare fel, cu sufletul scrisă, povestea se încheie precum o șoaptă: “Am îndrăznit să ning.”Dezlegarea unui mister, poveste surprinzătoare, “Asasinii iernii”, scrisă de Cristinne C.C., te ține în suspans. Într-o succesiune de imagini cu nuanțe horror, autoarea reușește să creeze suspansul și să dezvăluie trecerea dintre un spațiu lumesc către un timp și spațiu nelumesc. Caracterul ficțional surprinde și povestea pare un scenariu de film gata de rulare. În urma unei călătorii spre regiunea vestică a Canadei, eroina, tânăra jurnalistă Cara, găsește răspunsurile întrebărilor ce o frământă, și reușește, cu un preț cumplit să afle misterul. Este o poveste cu un final… un final pe care vă las să-l descoperiți singuri.O poveste cu un personaj neașteptat, unul nostim, pe care Emil Calinescu l-a pus în scenă pe langă alte personaje aflate într-o acțiune dinamică și veselă, dar și într-o situație plină de încurcături amuzante este “Chat noir” povestea scrisă de Emil Călinescu. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult este felul cum l-a construit pe Cristi cu efecte de sarcasm și ironie, și la fel de mult mi-a plăcut felul în care a creat comicul de situație. Povestea este reconfortantă, amuzantă și stârnește o doză bună de râs.Contemplând iarna, în “Feerie la polul pieziș”, Antonela Chezan transmite emoții, gânduri,trăiri și amintiri din liniștea unei zile de iarnă cuprinse între răsărit și asfințit: “Afară a început dansul fulgilor, o simfonie dantelată, totul se așterne tăcut, curat, uneori fulgii tăcuți parcă se transformă în spirite de iarnă.” Mi-au plăcut pasajele în care am găsit profunzime, reflectii interioare, gânduri, trăiri: ”Dezamăgirile nu mă mai incomodează, le-am transformat în niște gânduri amărâte doar.”“Gândurile sunt exact precum fulgii de nea. Unul nu seamănă cu celălalt”, scrie Margareta Cloșca în “Ninsorile de acasă”. Am iubit povestea de la primele rânduri. Am iubit dialogurile atât de sensibile. Este o poveste precum o îmbrățișare caldă despre o iarnă a dorinței de liniște, de normal, de regăsire; o poveste despre o neașteptată și trăită iarnă în lockdown, despre, așa cum spune autoarea, “ istoria nescrisă a momentelor terifiante” cauzate de pandemia prin care trecem. Este o poveste despre iubire: “frigul și zăpada pe care le purtăm neștiute și nerostite cu noi înșine mereu, dar ce se topesc acasă, la vederea omului căruia i-ai dăruit inima…”Artă și terapie, joc și imaginație, metaforă, clasificări pe care nu îndrăznesc să le fac, nici sub aspectul asemănărilor, nici a deosebirilor, pentru că autorul Cosmisian este și rămâne unic. În cel mai frumos și surprinzător fel. Iarna Cosmisiană este primăvară! O iarnă-primăvară sublimă! Cosmisian scrie-desenează și te năucește.”Iernii nu i-au trebuit multe zile să transforme culmile munților într-o nouă definiție a orizontului.” “Fiicei mele, Perseida” nu este o poveste, este un fulg de zăpadă!Fără de întoarcere e timpul, dar există o “vreme a regăsirilor, a trăirilor, a liniștii, a recunoștinței” atunci când decembrie vine. “Pentru fiecare urătură pe care mama și tata o spuneau, mă duceam repede să le așez câte un pupic dulce pe fiecare obraz, iar ei se bucurau de parcă Dumnezeu îi pupa, nu un boț de om cu părul blond și ochii ca două mărgele negre.” – atât de frumos Andreea Cristea spune în povestea “Acum și atunci”.“Pasărea lui Dumnezeu?” scrisă de Caliopi-Alina Dinu este despre iarnă, nemurire, copilărie, despre un vajnic bunic, despre o pasăre fermecată…Despre acel bunic în brațele căruia “încăpea toată holda țarinei, încăpeau livada, casa, biserica și…Dumnezeu”. Citind povestea ai acel sentiment că nu ai aflat îndeajuns, atât de multe ar mai fi de spus. Și atunci îți dorești să afli totul scris intr-o carte.Da, “A fost odată Iarnă”! Cristina Dinu, permite-mi să nu spun nimic pentru a putea spune totul! Am plecat în căutarea ta, trebuie să te citesc! Cu admiratie! Cu drag! “Doar iarna liniștea era atât de tăcută, încât am învățat să mă ascult și să aud cu adevărat viața.”Povestea “Bucuria”, scrisă de Ellen G. Dombrov, este despre problemele în cuplu, tensiunile, responsabilitățile ce inevitabil apar. O fetiță minunată, “oarecum îngrijorată”, înțelege totul pentru că, dincolo de iubirea ce și-o poartă unul altuia, părinții Sofiei se confruntă cu acele, incorect sau fals denumite, principii ale societății ori ale ierarhiei în familie. Un acces de orgoliu îl face pe Vlad, tatăl Sofiei, să se simtă nesigur. Nu e timp pentru nesiguranță pentru că bucuria de a fi cu cei dragi este pură existență.O iarnă, un Crăciun, o călătorie, ea, el, copiii, reflecțiile, dorințele, un accident nefericit, o iubire cu momente de îndoială, o fericire pe care o cauți neștiind cât de aproape îți este. Despre toate acestea, și despre multe altele, este “Dorința de Crăciun”, povestea ce m-a făcut să-i cer prietenia autoarei Ella E.H la ceas târziu de noapte. Îmi doresc să o citesc pe Ella E.H pentru că scrie frumos. Pentru că îmi place cum scrie! “Spunând asta, cred că știu, de fapt, unde este fericirea. E acolo, cu tine, în tine și lângă tine. E peste tot în jurul tău, trebuie doar să-i permiți să te cuprindă.”Povestea “Lala, cine-i Moș Gerilă” scrisă de Irina Georgiana Filip, m-a făcut să mă așez, fie și cu gândul, lângă copiii iranieni din curtea spitalului, și să ascult povestea spusă de Lala. Moș Gerilă ce venea cu acel “ger năprasnic de crăpau pietrele” a existat și în copilăria mea. M-a impresionat felul cum descrie fiecare copil, personaj al poveștii, și felul cum descrie drama din spatele întâmplării și, alături de ei, de acei copii greu încercați, aflați în suferință, am trăit împreună bucuria zăpezii din acel tun de zăpada.“Ceasul”, poveste scrisă de Corina Fintea este despre închiderea și deschiderea unui alt drum, un joc misterios al întâmplării, un ceas al cărui timp “merge în spate”. Cursul vieții lui Matei este schimbat. Chiar dacă nimic nu pare să aibă logică, cei doi, Matei și Maria, privesc cu zâmbet această întâmplare. “Dar povestea era prea frumoasă și ceasul la fel, chiar dacă nu funcționa, adică ar fi chiar ciudat să poată da timpul înapoi.”“Nicio urmă de pași. O siluetă întunecată se distingea pe pilota nesfârșit de albă a zăpezii. Era muntele?” Pur și simplu îmi place Simona Gânj! Simona știe să dea valoare unui text printr-un un stil artistic deosebit, atât de cald, atât de delicat. Descrierile sunt pline de emoție, fiecare cuvânt, fiecare frază te prinde, te duce în atmosfera întâmplărilor. “Franjuri de memorie” este o poveste de iarnă, de viață, de suflet. “Doar ninsoarea aceea imaculată peste un oraș vidat de oameni rămăsese să îi străpungă inima și privirea.” Aș dori, dragă Simona, să transmit doamnei, cea care mi-a fost profesoară de franceză în liceu, gânduri bune și admirație! https://youtu.be/_Dat9CRV800 Pe repeat și eu ascult Paloma Faith. Te ucide piesa “Only love can hurt like this”! Pur și simplu te ucide! Povestea “Iarna sufletului meu ai fost Tu…”, scrisă de Alina Gheorghe, este despre un proces de conștiință, regăsirea și “prețuirea de sine”. Mi-a plăcut lecția de seducție, un fel de psihologie inversă a “femeii vânător”: “La început trebuia să devin necesară. Îl determinam să aibă nevoie de mine, pentru ca mai apoi să mi se dăruiască într-un mod mai mult decât intim, aproape ireal.” “Iarna sufletului meu ai fost Tu…” este despre conștiința de sine, iubire și ură. Și despre o altfel de iarnă. Una dureroasă. A sufletului.“Eu am decis să-mi ofer mie liniștea. Așa că am închis ochii, am tras adânc aer în piept și am încercat să-mi expir până și sentimentele.” Diana Gole știe să te facă să-ți fie dor. De felul cum scrie! Atunci când nu se ocupă de search engine optimization, de trafic și motoare, sau cum, Dumnezeule, astea s-or mai chema, Diana vine dezlănțuită precum o ninsoare de decembrie și îți așează în palme, și în suflet, o frumoasă poveste de iubire, și de iarnă. Și te trezești, visând, aruncat undeva în timp, “Back to December”, în brațele cuiva , “ unde e cald, e bine, și miroase a mosc.” Și asta doar atunci când nu se ocupă de…optimizare, sau motoare, sau… photo:wordpress media library
o vara a trecut si atatea nopti si ganduri. am fost aici tacand; altundeva tipand, urland. tu spui, “nimic nu este intamplator!”, eu spun ,“ba nu, la intamplare este totul!”. ca n-ai habar daca mai stai, ori daca pleci. si, vezi? nebuna-i viata asta, te rapune. si nici macar nu stii incotro mergi, cat a trecut, cat mai astepti…
o toamna a venit si-s tot atatea nopti si ganduri. tu spui, “la intamplare este totul!”. eu spun, “ba nu, nimic nu este intamplator!”. dar ce pacat naprasnic sa platesc mai am? pe toate le-am platit si, uite, nu mai am nimic. sa-mi sterg doar de pamant genunchii pot, si apoi, din nou, sa ma ridic.
…in taina as fi vantul ce sparge-n cioburi soapte la tarmul tau cand timpul, peste tarziu in noapte, de alta amagire isi stinge asteptarea. de dor, cu buze arse, un tarm asteapta marea…
sunt cu muza in bucatarie: trei prajituri cu crema de lamaie.
-esti la bucatarie?
-da!
-ce-avem dulce?
-nimic!
din paharul lung de sticla, trandafirii rosii, mici si delicati, imi zambesc complice.
la tarmul meu e marea…
-ce faci in bucatarie?
-fumez, scriu o poezie…am inspiratie, taci!
asta cand am mai scris-o?! un val spumegator e tarmul tau/ e departarea fara mangaiere/ in asteptare curge timpul greu/ un dor uitat stins in tacere…
-eu ma duc la Tesco!
un dor uitat…da’ du-te odata si lasa-ma ca nu mai stiu ce dumnezeu scriu aici!
-iti iau ceva?
-suc, ciocolata, nu stiu… ce vrei tu!
-iau cardul tau, nu-l gasesc pe-al meu! l-am gasit, era la tine! auzi?
-daaaa! tip eu nervoasa.
-auzi? ma trezesc cu el in bucatarie, luand si muscand cu pofta una din prajiturile cu crema de lamaie. tu ai un blog?
-da! ti-am spus de-atatea ori!
-despre ce scrii?
-despre… nimic.
-si ce scrii despre nimic?
-vrei sa-ti citesc?
-nah, imi raspunde el infulecand a doua prajitura.
-scrii despre iubire?
-da!
-despre iubire ce scrii?
-scriu ca iubirea este atunci cand iti pasa atat de mult de celalalt incat îi lasi timp si spatiu. hai, lasa-ma, fugi!
-la ora asta cred ca s-a inchis la Tesco! gatesc eu!
s-a dus naibii inspiratia mea!
-dar daca ai scrie ca iubirea este atunci cand el gateste si ea scrie poezii?
-sau atunci cand gateste ea pentru amandoi pentru ca el nu stie cat trebuie sa fiarba pastele, raspund eu tafnoasa. du-te la Tesco, nu mai avem ulei!
-iti iau ceva? il aud intrebandu-ma, inghitind ultima prajitura.
trandafirii mici si delicati ma privesc intrebatori din paharul de sticla.
-da, prajituri cu crema de lamaie, îi spun eu cu inima franta.
ce scriam aici? pfff, ce rimeaza cu “tacere”?
-ai spus ceva?
-ce rimeaza cu “tacere”, imi incerc eu norocul.
-calorifere, imi raspunde el intr-o secunda.
trandafirii mici si delicati se tavalesc de ras.
nu mai am nicio inspiratie.
oh, da! iubirea este atunci cand el se duce la Tesco sa cumpere ulei si prajituri…si vine maine.
-Îmi va fi greu să-l seduc, îmi destăinuie cu emoție, Raluca, tânăra mea prietenă. El își dorește o femeie cu o personalitate aparte, inteligentă, elegantă, strălucitoare. Nu sunt nimic din toate acestea, îmi spune ea dezamăgită, privind rochia neagră, simplă, dar de o eleganță și o textură fină și prețioasă.
-Nu este adevărat! Fiecare femeie are propriile arme secrete care o fac irezistibilă. Întotdeauna secretul seducției este același: grația, stilul, feminitatea și eleganța! Cu o eleganță rafinată și delicată completată de bijuterii clasice, moderne sau exotice, alături de un parfum seducător, vei afla că poți fi mult mai irezistibilă decât ți-ai imaginat.
-Bijuterii? Ah, nu am acele bijuterii despre care vorbești.
-Îți voi dărui din colecția mea Indira, sunt bijuterii atât simple cât și elegante care se vor asorta perfect cu clutch-ul tău auriu.
-Ce nume frumos! În traducere sanscrită, Indira înseamnă frumusețe și splendoare! Sunt atât de frumoase bijuteriile!
photo:Indira.ro
-Da! Indira Bijoux este un magazin online de bijuterii din argint cu pietre semiprețioase, exclusiv naturale, lucrate manual în India și Thailanda, care se adresează femeilor cu un stil autentic, feminine, creative, iubitoare de artă, cu o personalitate aparte. Indira te învață să îndrăznești și să-ți descoperi adevarata personalitate si autenticitate. În oferta colecției de bijuterii Indira am găsit inele, pandantive, cercei, brățări.
sursa photo Indira/photo editat Canva
Bijuteriile din argint aduse din Thailanda sunt o nebunie de culori și de emoții. Ceea ce face experiența Indira cu adevărat unică, se datorează atenției pentru micile detalii. De la ambalajul cadou, dăruit pentru fiecare bijuterie în parte, până la programul de loialitate, întreaga experiență este concepută astfel încât te bucuri încă din clipa în care ai plasat comanda și mult timp după ce ai primit bijuteria.
Acest inel din colectia Indira inele de argint, este un inel din argint Gold Eva – Piatra Lunii, Zirconiu este bijuteria pentru fiecare zi. Design-ul său minimalist placat cu aur galben 14K de 2 microni face acest inel ușor de asortat la ținutele tale de zi cu zi. Piatra naturală de cuarț are înălțimea de 4 mm și lățimea de 6 mm.iți va aduce un plus de eleganță. Ți-l voi dărui cu drag!
photo:Indira.ro
Tu știi cât de mult îmi plac brățările. Ele subțiază încheietura mâinii și se potrivesc oricărui tip de stil , completând armonios întreaga ținută. Din colecția de brățări din argint eu mi-am ales-o pe aceasta:
Brățara din argint Belle – Perlă Naturală este un amestec îndrăzneț de modern și doar câțiva stropi de perle clasice de 9 mm. Brățara este placată cu aur galben de 14 K, iar lungimea acesteia este de 17.5 cm – 20 cm.
photo: Indira.ro
-Cum a fost? Am întrebat-o curioasă pe Raluca.
-Ai avut dreptate! Am strălucit grație bijuteriilor Indira pe care mi le-ai dăruit!
sursa photo Indira/photo editat Canva
Femeia “Indira” are o frumusețe irezistibilă, ți-am spus!
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog, proba nr. 10, sponsor Indira.ro
Când am devenit antreprenor, recunosc, mi-a trebuit o doză de nebunie, abilitățile mele erau doar cele dobândite după absolvirea facultății de economie și la cursurile despre comunicare, negociere sau managementul afacerii. Că nu eram pregătită să trec prin provocări și nu știam nimic despre asumarea riscurilor, aveam să aflu mai târziu. Prima provocare a fost proiectul pentru construirea unei sali de evenimente . Cheltuiam bani și timp în câutarea celor mai buni proiectanți și celor mai bune materiale de construcție. Făcusem o promisiune că în mai puțin de trei luni, voi da startul evenimentelor în spațiul pe care o parte din clienții mei îl așteptau. Îmi era teamă că acest proiect va fi un eșec.
Trebuia să renunț la Cortul de evenimente care nu oferea toate facilitățile și siguranța organizării de evenimente.
Într-un final mi-am dat seama că am nevoie de o firmă care să dețină controlul asupra întregului proces de construire: de la proiectare și livrare, pâna la montaj.
free gyf preluat de pe aplicația wordpress
Întotdeauna m-am simțit copleșită de poveștile de succes ale celor care au devenit antreprenori. Știu, unele povești sună de…basm. Mie îmi trebuia o poveste simplă dar cu destule detalii care să o facă fascinantă.
Când am descoperit povestea Frisomat care a pornit în 1996, din Piatra Neamț, cu ADN româno-belgian, am fost convinsă că am găsit partenerul de afaceri mult căutat.
photo: Frisomat România
“Inovatori în construcții metalice”
editare Canva
Inovatori cu peste 974 de hale metalice, acoperind peste 982.000 mp și fiind partenerul de încredere a peste 869 de antreprenori din România. Pentru fiecare proiect, Frisomat a investit totul în expertiză, astfel încât fiecare antreprenor și afacere a obținut cel mai bun raport calitate-preț posibil. În condițiile în care durata medie a unei afaceri în România este de 10 ani, Frisomat sărbătorește astăzi 25 de ani de existență.
Din 1996, Frisomat România a construit peste 800.000 de metri pătrați de hale pentru agricultură, producție industrială, producție alimentară, service, show-room, logistică, divertisment și zootehnie.
De ce să alegeți Frisomat? Pentru control complet și rezultate sigure. Pentru că este un partener de încredere.
☑️ oferă soluții complete de 🟠 Proiectare;🟠 Producție;🟠 Livrare; 🟠 Montaj;
☑️ asigură un montaj rapid;
☑️ sunt întotdeauna inovatori;
☑️vă puteți crea o imagine personalizată;
☑️ găsiți întotdeauna soluții constructive: hale industriale, hale agricole, săli de sport și agrement,
Vă invit să descoperiți Frisomat pentru că ei pun proiectul clientului pe primul loc, se pot vizualiza împreună desenele de construcție online, calculele pot fi primite și citite digital folosind modele 3D online care evidențiază fiecare detaliu. Vă invit să descoperiți Frisomat și o poveste fantastică pe care o ve-ți scrie împreună.
Am terminat școala de make-up artist și mă pregătesc să dezvolt și să co…con…(scuzați!), consolidez o carieră în acest domeniu. Sunt specializată în machiajul de înaltă definiție ( ceeee?) și îmi doresc să lucrez pentru producțiile de teatru, cinematografie și televiziune. Sunt interesată în găsirea unor produse (ce dumnezeu ai scris aici?!)…în căutarea celor mai bune produse…
-Pe bune? Stop! Nu merge! Nici pe mine nu mâ conving cu ce spun aici! Schimbăm scenariul! Ce consolidare, ce dezvoltare? Deja m-am plictisit! Ce școala de make-up am absolvit eu? Ah, tu vorbești despre fetele de la bloc: Florica, Irina, Alina? Hahaha, da, îmi aduc aminte, le făceam câte un make-up “profesionist”, de arătau mai bine înainte decât după. Shimbăm scenariul! Motor?
-Of! Ești cea mai încăpățânată soră pe care o am! Mi-ai spus că pentru a câștiga o cremă personalizată și o excursie pentru un weekend la Palacio Real de Madrid oferită de Compania “La Cabine”, companie ce își va prezenta bijuteriile, pardon, produsele cosmetice de o înaltă calitate și eficacitate, trebuie să participi cu un scurt video în care să motivezi de ce îți dorești asta. Schimbăm scenariul de câte ori vrei tu. Dar dacă vei spune:
Sunt interesată în găsirea unor produse care pot reda un aspect perfect al tenului indiferent de maturitatea pielii și de produse de îngrijire pentru hidratarea și tonificarea pielii,
câștigi concursul garantat. Nu sună mai natural? E vorba despre un brand despre perfecțiune, frumusețe, un brand specializat în îngrijirea tenului…
-Perfecțiune ai zis? Încăpățânată ai zis? Ok!Perfecțiune e numele meu! Hai să-i dăm pe spate!
-Motor?
-Play!
Bună, nu am fost niciodată în Spania, numele meu este Influensara si sunt o femeie sofisticată. Am tenul uscat și riduri, mă rog, riduri de expresie, ok, am riduri. Fac alergie la orice cremă de față și fiică-mea spune că arăt ca o bunică. Sunt abonată la newsletterul site-ului și am văzut că echipa de specialiști “La Cabine” oferă o oportunitate unică: cea de a crea pentru clienți o diagnoză personalizată și propria cremă. Îmi doresc să aflu cât mai multe informații și ajutor în alegerea texturii și a ingredientelor. Adică: ajutor, nu mai vreau să arăt ca o bunică!
-Cum a fost?
-Nu ești normală! Am trimis video-ul! Baftă!
În viață sunt momente când ajunși la maturitate încă ne mai jucăm, mai jucăm și în propriile roluri de dramă sau de comedie. Ne amăgim că timpul nu trece, dar atunci când avem momente de nesiguranță ne ascundem chiar și de noi înșine. Sincer, de cele mai multe ori simt că anii nu mai sunt un număr. Îmi iubesc anii, dar timpul doare mai ales atunci când pe chip se citește trecerea lui.
Am citit despre reguli, sfaturi, alimente, obiceiuri, rutine care vorbesc despre cum poți avea un ten sănătos. Ah, știți și voi la fel ca mine cât e de greu să le urmezi? Am găsit produse care promit “tinerețea fără bătrânețe și…”. Nah, nu sunt de buzunarul meu! Dar, pentru că “totul este posibil, imposibilul cere doar mai mult timp”, am găsit în Farmacia La Preț Mic, care are scopul de a redefini conceptul de preț mic în zona magazinelor online cu profil farmaceutic, un produs din gama La Cabine,
photo: FarmaciaLaPrețMic
pe care îl voi trece pe wish list. Produsul are o formulă specifică pentru hidratarea profundă a pielii, umplerea ridurilor, restructurarea epidermei, repararea celulelor deteriorate de soare si conferă volum pielii mature.
Datorită succesului online, compania FsrmaciaLaPrețMic a deschis și magazine fizice.
Atunci când am aflat faptul că “decalogul” de baza pentru sanatatea pielii este colagenul și acesta are grija de fermitatea, elasticitatea si stralucirea pielii dar din păcate, după vârsta de 25 de ani, sinteza colagenului in organism incepe sa scadă și poate fi redus cu pana la 30% pana la varsta de 45 de ani, am spus “niciodată nu e prea târziu dar de cele mai multe ori e degeaba”.
Am dat un search în căutarea celor mai relevante produse. Acum sunt în așteptarea acestui produs pe care vreau să-l testez. Mărturisesc că îl aștept cu nerăbdare.
🔗 Confera fermitate si restructureaza aspectul tenului;
🔗 Creste cantitatea de colagen din piele;
🔗 Previne apariția ridurilor și pierderea elasticității;
🔗 Întăresc și restructurează aspectul tenului.
photo: FarmaciaLaPrețMic
Ah, câte produse aș adăuga pe lista mea pentru că în funcție de rutina ta zilnică și în funcțe de ten, produsele sunt
La Cabine BOTOX, La Cabine Pure Hyaluronic,La Cabine Flash Effect,La Cabine Retinol, La Cabine Collagen,La Cabine Anti Imperfection, La Cabine Vitamina C, sub formă de fiole le găsiți pe site-ul FarmaciaLaPrețMic
Spunea cineva că “viața e un joc cu multe surprize”. M-am jucat trimițând email-ul și materialul video și surpriza a venit odată cu răspunsul de la firma producătoare de produse cosmetice și farmaceutice “made in Spain” , “La Cabine”:
“Dragă Influensara, îți mulțumim prntru interesul acordat ptoduselor noastre. Suntem încântați și nerăbdători să îți fim de ajutor. Te rugăm să completezi formularul de mai jos pentru a descoperi împreună formula tipului de cremă raportată la tipul tău de ten. Îți oferim și o invitație pentru a participa la evenimentul de lansare a noilor produse “La Cabine”, care va avea loc la Palatul Regal din Madrid. Detaliile le găsești în documentul atașat. Te așteptăm cu drag! “
Life is a journey! Călătoria spre Palatul Regal din Madrid, cunoscut și ca Palatul din Orient a fost una de vis.
sursa photo: Wikipedia
Am participat la evenimentul creat de “La Cabine” un eveniment unic organizat la cel nai mare palat regal din Europa, Palacio de Oriente. Clǎdirea esre localizatǎ pe Strada Bailén, în partea de vest a Madridului și în partea de est a râul Manzanares. Invitații au fost pe măsură: membrii ai familiei regale, ambasodori ai brandului de frumusețe La Cabine și câștigătorii selectațiîn urma concursului. A fost de vis, a fost un regal. La Cabine a strălucit în lumina și splendoarea palatului care a găzduit evenimentul. A fost un cocktail de splendoare, energie și frumusețe.
Londra și o vară târzie. O calatorie lungă și o mie de speranțe într-un geamantan plin cu haine. Joburile întârziau să apară și, în diminețile grăbite, îmi lăsam cafeaua nebăută și fugeam spre stațiile de metrou ori de autobuz, trântind ușile în urma mea cu gândul că azi, o fi el al unșpelea interviu, voi fi în sfârșit acceptată. Nimeni, nimic! Nu-mi mai doream front office assistant, call desk administrator, high paid jobs and bla bla, nici vorbă. Dar sincer, nici in cleaning nu găseam nimic. Ba da, intr-o zi, o indiancă drăguță mi-a oferit un job: călcătoreasă. Călcam cearșafuri și fețe de pernă pentru un hotel până am fugit împușcată de acolo și cocoșată de spate și cu degetele arse de la afurisitul ăla de fier de călcat. Că am mai avut un job intr-o fabrică unde stăteam cocoțată pe tocuri și purtam fustă, nu vă mai zic, m-au dat afară că nu mă îmbrăcam corespunzător. Cum să stau eu cu safety boots, salopetă și cu mănuși de protecție?! Nah, eram pierdută, exilată, ploua intr-una și nu aveam nici un ghid de supraviețuire în orașul în care nici soarele nu îndrăznea să apară. Londra și o vara târzie…
Până într-o zi când admiram ținuta unei doamne elegante care iși bea cafeaua pe o terasă undeva pe Oxford Street. Eu așteptam plictisită să se facă ora 13,00 fix pentru un interviu. În câteva minute ne-am împrietenit și în alte zece minute am aflat uluită că interviul urma să-l am cu acea doamnă care lucra pentru un outlet fashion editorial. Nu vă închipuiți că aș fi un foto model. Nici nu arăt ca unul. Era vorba despre un portofoliu fashion, editorial model pentru un outlet store din Londra. Și pentru că întotdeauna am fost fascinată de haine și accesorii, și mai ales de un stil original în felul de a mă îmbrăca, îmi doream jobul mai mult decât orice. Urma să fac ceva ce îmi plăcea enorm: să creez ținute-cu stil-din zona outlet folosind articole vestimentare de la renumite case de modă.
Pentru mine a fost simplu. Iubesc produsele de îmbrăcăminte și încălțăminte din magazinele second- hand și outlet unde găsești cele mai cunoscute și iubite branduri. Sunt unice și sută la sută autentice. În geamantul adus de mine la Londra am pus ținute vestimentare de un șarm unic cu ajutorul cărora am mizat întotdeauna pe crearea unui stil personal.
Ținutele, obiectele vestimentare, accesoriile aduse de mine, le-am găsit în România în magazinul Evernisaj.
Produsele sunt noi și unice la https://www.evernisaj.ro și sunt adăugate zilnic în magazinul OUTLET. Culorile, tipul de țesătură, croiala, piesele “altfel” realizate de casele de modă renumite sunt de catwalk, de fashion week Londra sau Paris. Hainele au o anumită personalitate a timpurilor și mai ales a designerilor.
Noi, femeile, avem o pasiune nevinovată pentru genți și clutch-uri și mai ales pentru felul cum le asortăm. Ele ne sunt cele mai bune prietene și ne dorim o calitate superioară a acestora.
photo: Evernisaj
Să nu uităm nici de pantofi. Ador pantofii rosii. Pe Evernisaj găsești ncălțăminte second hand pentru cele mai pretențioase gusturi.
photo: Evernisajphoto arhivă personală; am rugat-o pe sora mea să pozeze pentru mine. a fost încântată să pozeze într-o ținută care și mie îmi place. știe că îmi plac pantofii roșii. la cererea publicului 😊( glumesc) mă pregătesc și eu pentru un shooting 😊
Pentru copii am găsit sute de produse. Te poți înregistra cu pagina de facebook sau poți crea un cont și poți beneficia de promoții și oferte.
Stilul meu? Stilul elegant. Și da, în geamantanul adus cu mine la Londra, am înghesuit cât de multe haine Evernisaj am putut.
Jobul din Londra a fost pentru o perioadă scurtă de timp. A fost o experiență frumoasă. Am găsit branduri de top din lumea modei la felul cum si pe magazinul Evernisaj România găsești.
Alegeți să fiți originali, smart and chic cu Evernisaj! E mișto rău! Pe bune!
“My shopping philosophy has always been: see it, love it, buy it-and I know I’m not the only one” Deborah Lloyd
Odată cu instalarea în telefon a tot felul de aplicații și sisteme de plată pentru shoppingul online , recunosc, am dobândit un ușor simptom de shop addiction. Magazinele trimit notificări irezistibile: something new has landed now, click to shop, some fresh outlet styles, love it get it…Cum să reziști? Cum să nu cumperi geanta aia roz cu discount de zece la suta, cum să lași pantofii ăia mov cu cinzeci la sută reducere? Ce dacă sunt din sezonul trecut, atât de bine se potrivesc cu eșarfa portocalie și cu ochelarii verzi…Ok, stop, #fără bani aruncați! Clar, am nevoie de un ghid de educație financiară, de o aplicație SmartShopping, de un prieten virtual dar care să-mi ofere un ajutor financiar real. Am nevoie de o aplicație cash back, despre care am auzit ca poți primi un procent între 1% și pâna la 30% din valoarea produsului sau a serviciului achizitionat.
Am extras cele mai importante informații și le voi împărtăși cu voi. Haideți să învățăm să economisim bani făcând cumpărături!
pe o platformă de cumpărături online,pentru fiecare tranzacție realizată, în contul tău se strânge GRATIS o sumă de bani, între 1% și 30% îți revin țiebanii primiți înapoi în urma unor achiziții făcute pe o platformă de cumpărături online
O astfel de platformă cashback care îți oferă relaxare financiară și te ajută să economisești bani este și funcționează în România.
Faptul că are o interfață prietenoasă și este simpla de utilizat m-a convins sa-i cer prietenia.
Dar cel mai mult m-a convins faptul ca:
“În esență facem 3 lucruri online: învățam/ne documentăm/informăm, ținem legătura cu prietenii și cumpărăm diverse lucruri.” https://cashclub.ro/
După ce am urmărit filmulețul de prezentare și am citit articole pe social media mi-am luat notițe și am instalat curioasă aplicația:
Pasul 1- Descarcă aplicația
Aplicația se poate instala atât pe computer:
✅ Pentru a descărca pe computer te conectezi la Chrome, activezi sincronizarea sau trimite-ti un memento.
cât și pe mobil:
✅ Aplicația mobil iOS și Android pentru acces rapid și comoditate în utilizare.
Pasul 2-Vezi lista completă de magazine partenere
Pasul 3-Compară prețuri la peste 1.600.000 de produse
-îți poți invita prietenii pe platformă și câștigă 30 lei pentru fiecare cont activat (adică vei primi 30 lei în contul tău atunci când prietenul invitat plasează o comandă validă.
-Accesezi “Contul meu” și preiei linkul tău personalizat dând click pe “Invită-ți prietenii”.
-Linkul poți trimite în mesaje private sau posta pe rețelele sociale favorite fără restricții. Vei primi 30 de lei pentru fiecare prieten care își va crea cont de pe linkul tău și va plasa minimum o comandă din magazinele partenere. Mai mult, nu doar tu vei primi bănuți, ci și prietenii tăi – de asemenea, câte 30 de lei.
Vei descooeri o mulțime de magazine partenere: Decathlon, Noriel, Answear, AboutYou, Vivre, Flanco, FashionDays, Aliexpress, Orange, Cărturești, Libris, Hervis și multe altele.
Acum fac cumpărături cu ajutorul prietenului meu virtual care îmi este de mare ajutor în viața reală .
2020 ianuarie 15, Liverpool, aeroportul “John Lennon”
“Acasă nu pleci, acasă te întorci. Sa fii primită cu pupici cu sclipici îmbrățișări și toate bucuriile. “ by David
Mesajul venit din partea lui David, blogger pe “Anticamera D.”, mă surprinde plăcut. Da, acasă este întotdeauna acel loc unde te așteaptă toate bucuriile, icoana din cui și cel mai dulce colț de pâine pe masă. Acasă e locul unde sfidezi toate legile universului pentru că ești întotdeauna tu, cu părul răvășit, bufnit, leneș pe o canapea sau stând picior peste pucior dând scroll pe telefon, citind o carte…Acasă e locul unde dragostea plutește în aer, locul pe care îl împarți cu cei dragi din inima ta, unde râzi, plângi, dar mai presus de toate ești tu însuți. Îmi este inima o bucurie că plec. Ah! Îmi este inima o bucurie că mă întorc acasă.
Sunt în aeroport și dau din picior nerăbdătoare. Am emoții și planuri mari. Am o surpriză pentru prințesa mea cu păr lung de “Albă ca Zăpada”. I-am promis că vom redecora împreuna camera. Știu, nu m-am ținut de promisiune, grăbită să vin, grăbită să plec. Am amânat și întârziat, am ratat cel mai prețios moment: cadoul pentru ziua ei de naștere. Am avut discuții lungi, căutări pe internet, linkuri, mesaje cu imagini culese de peste tot, mult timp nu am reușit să ne punem de acord. Cum să faci un dormitor roz unicorn să fie și spațiu de lucru pentru școala online și cameră de prințesă? Cum să asortezi mocheta cu tapetul și mobilierul?
Cum să fie totul și plăcut, și funcțional, și de calitate? Și mai ales, ieftin?
Am emoții! Știu cum va arăta camera mofturoasei mele prințese. Rămâne de văzut dacă și ea va fi încântată.
Încântată?! Prințesa mea plutea de fericire și era nerăbdătoare să devină o altă prințesă. Își dorea să începem cel mai așteptat moment de până atunci: redecorarea camerei. Și nu oricum, ci exact așa ca în poza pe care am gasit-o la un search în căutarea unui fototapet.
O Casă de Comenzi, un partener ideal pentru cei care vor să construiască, să decoreze, și nu numai, în anul 2014 a venit cu un concept unic pe piața românească.
Site-ul are o ofertă generoasă și avantaje neașteptate:
-Găsești totul într-un singur loc; -Economisești timp și bani; -Oferta este negociabilă în funcție de cantitate; -Livrarea la adresă se face în doar 5-7 zile; -Prețurile sunt mai mici decât în depozite și hipermarketuri.
Recenziile video ale clienților m-au convins să redecorez pe viitor întregul apartament. Un colțar extensibil de living a intrat inevitabil pe wish list.
Dacă ești client poți beneficia de facilități multiple. Pentru aceasta există grupul dedicat V.I.P. M-am gândit, plină de emoție că aș putea beneficia și eu de această calitate și am răsfoit ofertele pentru materialele de construcție: piatra decorativă , ferestrele de mandardă. Poate cine știe, visul de a construi o casă se va împlini.
În mai puțin de o săptămâna, prințesa cu păr lung de Albă ca Zăpada s-a mutat în noua ei cameră, și așa a devenit prințesa Elsa. Am reușit să-mi țin promisiunea și am avut un ajutor neprețuit:
Nu-mi permit un kitchen designer, clar, că nu sunt unul, e și mai clar. Revistele înșirate în jurul meu promit o bucătărie funcțională și modernă cu un look unic, dar nu e nimic din ce îmi doresc eu. Îmi doresc un stil sofisticat, dar în același timp simplu, un spațiu funcțional dar și un loc primitor de relaxare. Atunci când am mărit spațiul, renunțând la pereții despărțitori dintre bucătărie și living, nu m-am gândit că bucătăria și livingul trebuiesc completate în aceeași paletă cromatică. Zona de living nu mi-ar da bătăi de cap, dar bucătăria linie cu aparatură performantă și o hotă pe măsură, da, îmi dau bătăi de cap. Când spun aparatură performantă mă gândesc la cele trei importante electrocasnice nelipsite din bucătăria unei familii: cuptor, plită, pe care pe toate mi le-aș dori electrice, și, piesa de rezistență, hota, care va asigura aerisirea încăperii.
editare Canva
Și nu am nici cea mai vagă idee cum va arăta.
Îmi iau geanta și las revistele răvășite pe canapea. Sunt invitată la prietena mea care a pregătit o pizza delicioasă. Cum să refuz o așa invitație! În drum cumpăr un buchet frumos de flori și mă grăbesc să ajung. Locuiește într-un apartament cochet într-un cartier nou și de cele mai multe ori stăm la povești în living. Mă întâmpină cu un zâmbet jucăuș și mă invită în bucătărie. Ciudat, gândesc eu, locul ei preferat e în living unde stăm la o cafea, ori înghețată, și povestim despre nimicuri.
În ușa bucătăriei rămân “wow” , cu gura căscată. Prietena mea pufnește în răs. Wow? Nimic nu mai era la fel ca acum două săptămâni. Totul e schimbat: spoturi luminoase, mobilier, aparatură de uz casnic, totul nou, totul strălucitor, în fața mea, în toată splendoarea, definiția unei bucătării moderne, ideale, perfecte, frumoasă, pur și simplu frumoasă, sfida orice designer cu pretenții.
-Cu ajutorul lui Franke, îmi raspunde ea misterioasă. Totul a pornit de la bateria veche de bucătărie. Ia un loc și îți povestesc. Nu am stare! Franke, bateria de bucătărie? Ce poveste siropoasă de dragoste trebuie să ascult? Dumnezeule, asta e bucătăria pe care o visez!
editare Canva
-Deci, cine este Franke? De când îl cunoști? Îmi spui odată? Și toate aceste produse cum le-ai găsit? O întreb eu sperând că este totuși o poveste siropoasă la mijloc.
Franke România este parte a diviziei Kitchen Systems Group a corporaţiei multinaţionale Franke Artemis şi activează pe piaţa locală din anul 1998 fiind lider pe piaţa autohtonă de echipamente incorporabile pentru bucătării destinate uzului casnic. (https://www.frankemagazinonline.ro/despre-noi.html)
Aveam un proiect mai vechi, dar nu aveam nici banii, nici timpul necesar. Întotdeauna mi-am dorit o bucătărie elegantă și funcțională. Am înțeles într-un final că aspectul bucătăriei depinde în primul rând de electrocasnicele folosite. Eram fascinată de mobilier, dar nu vedeam proiectate sau încorporate electrocasnicile pe care trebuia să le folosesc. Atunci m-am gândit că în funcție de spațiu și necesități voi cumpăra aparatele electrocasnicele și apoi voi apela la un proiectant pentru alegerea tipului de mobilier. Banii nu au fost o problemă, pandemia ne-a dat toate planurile de vacanță peste cap. Am economisit banii și i-am investit în acest proiect. Și când te gândești că totul a pornit de la bateria veche de apă montată pe perete și nu pe chiuvetă…
Ador produsele Smart pe care le-am cumpărat, dar dacă vezi și colectia Maris sau Mythos, te îndrăgostești pe loc.
Iar această pizza delicioasă am copt-o t la noul meu cuptor din colectia Smart
Right! Încerc să rămân calmă și să trag adânc aer în piept. Today is the day: no shoes policy, no more cabluri și încărcătoare înșirate prin toată casa, no more covoare, zic eu după ce m-am împiedicat de niște pantofi, două prelungitoare pe care aproape le-am smuls din perete, am vărsat cafea pe covorul alb, și am plonjat lângă canapea cu cealaltă jumătate din ceașca de cafea. Biroul și școala s-au mutat acasă. In jurul meu, praf, haos…
Hello, spring! Să înceapă distracția
… pardon, the deep cleaning spring. Până aici, că nu se mai poate! Say what mama? Mă privesc amuzați cei doi copii ai mei treziți pentru micul dejun. Cu ce zici că vrei să facem the deep cleaning spring? Aspiratorul nu mai merge din vară, a scos fum, s-a inecat și s-a dus săracul; ai un mop cu coada ruptă și o găleată, și s-ar putea, nu sunt sigur, să ai și o mătură tristă. Dă un search pe google, mother, sunt firme de top au soluții inteligente si aparate de curatat inovatoare. Eu mă duc să arunc mopul și mătura, și nu glumesc!
Eu sunt șefa, va fac o listă cu joburi, mă lasă aia mică cu gura căscată. Ce soluții inteligente, ce firme de top, bombănesc eu supărată privind dezastrul din jur, nimeni nu mă ajută în casa asta?! But…, pufnește în râs aia mică întinzându-mi tableta, but mother…Ce bat, bat, ce search pe google, că vă trimit pe amândoi să bateți covoarele!
Îmbrăcarea, e timpul pentru un vacuum cleaner 2 în 1, 3 în 1…toate într-unul singur dacă se poate. Mergem? Au și promoții până la 31 martie?! Mergem! Sunt extaziată, hotărâtă nu mai zic. Relax, mother, produsele pot fi livrate și acasă. Eu vreau o mătură electrică, și un aspirator geamuri. Sunt produse cordless, mama! Sunt ce?? Nu, asta mică e șefa casei, clar! Scăpăm de cabluri și de prize supraaglomerate, mama, înțelegi? Înțeleg dar nu pricep! Aha, mă deștept eu, tehnologia inovatoare!
Kärcher, curațenia Wow (photo cu acordul consilierului de vânzări de la Kärcher Center Iași)photo cu acordul consilierului de vânzări, cel cu zâmbet electrizant, de la Kärcher Center Iași
În fix zece minute eram în Kärcher Store Center Iași, singură. Ăia mici nu și nu, ei nu vin. La intrare, să pic pe spate, nu alta, mă salută un mop, și nu orice fel de mop, ci unul electric, de m-am îndrăgostit instant de el. Noroc cu băiatul din magazin, drăguț foc, care m-a întâmpinat cu un zâmbet electrizant, de am uitat și mai instant de ce mă aflu acolo.
-Chestia asta este un mop?! Mă trezesc eu vorbind. Ăă, mă scuzați, bună ziua!
Băiatul cu zâmbet electrizant mă asigură ca da, este un mop electric valabil in patru variante pe care mi le prezintă bucuros. Eu rămân iremediabil îndrăgostită de mopul electric cu aspirare FC5 de care nu pot să mă dezlipesc. Consilierul meu de vânzări, cel cu zâmbet electrizant, mă asigură de o libertate maximă de mișcare atunci când voi utiliza mopul, și voi putea dansa cu el, curăța vreau să zic, toată casa, fără să mai am nevoie de prizele electrice. Afișajul LED în trei trepte funcționează ca un indicator intuitiv al nivelului bateriei. Aparatul are și o pereche de role de schimb, 500 ml detergent universal și 30 ml detergent pentru lemn. FC 5 Cordless Premium are functia 2 în 1 pentru ștergere și aspirare dintr-o singură trecere. Îmi aduc aminte de pata de cafea de pe covor și atunci băiatul cu zâmbet electrizant mă conduce spre zona cu produse de curățenie și îmi prezintă precum un expert toată gama, îmi recomandă cu încredere un aspirator cu spălare tip spray extracție. Consilierul meu e numai zàmbet și îl privesc cu admirație. Experiența în vânzări își spune cuvântul: este un adevărat profesionist!
Dacă ar fi să fac un top Kärcher aparate must-have pentru uz casnic, sincer, pe acestea le-aș alege:
1. kit curațare geamuri WV6 +KV4 white
photo: Krächer web site
2. Mătură cu acumulator KB 5 White
photo: Krächer web site
3. Aparat de curățat cu abur SC3 EasyFix ( white)
photo: Krächer web site
Nu vă mai povestesc nimic din ce am vazut acolo! Trebuie să vă convingeți singuri. A fost super tare să fiu client Kärcher! Și am înțeles un lucru: pierdem timp, poate cel mai important lucru din viața noastră. Pierdem timp și apoi alergăm în căutarea lui. Trebuie doar să renunțăm la tot ce este inutil și, da, să experimentăm noul. Tehnologia inovatoare generează timp, și e atât de ușor să-l putem păstra și împărți cu cei dragi oriunde, dar mai ales acasă.
O listă lungă cu joburi și doi copii curioși mă așteptau acasă. Am avut timp să ne jucăm, să ne relaxăm și să facem o curățenie wow fără mopul vechi și mătura tristă.
“sufletul devine cuvant” sau “ nu cauta sa ma cunosti din ce scriu, pentru ca nu scriu sa ma cunosti.” by Cosmisian
Cosmisian e surprinzator in cel mai frumos si nebunesc fel posibil. Cosmisian scrie iubind, scrie traind, scrie cu pasiune tulburatoare. Cosmisian slefuieste nimicul si obisnuitul cu finete, modeleaza delicat si fragil iubirea, contureaza cu mahnire suferinta ducand cuvantul aproape de pictural, de imagine, in acel stil cosmisian si acel deja stiut si placut exces de eleganta.
daca primul volum “Mouelle Roucher “ este cronica sensibila a unei iubiri , o carte pe care am citit-o cuprinsa mai ales de emotia de a intra pentru prima data in lumea lui Cosmisian cea dincolo de blog, marturisesc ca am avut, in numele prieteniei virtuale ce ne leaga, privilegiul de a citi manuscrisul la fel de tulburator si pretios “Lucette-Viata dincolo de imunitate zero”. Cosmisian scrie despre destine si “ iubiri stinse in graba cu pret prea mare oferit iluziei ca poti uita”. si apoi scrie o lume in jurul unui destin, lume ce va strange iubirea la piept cu puterea de a respinge orice forta dirijata. o lume cu rani nevindecate, cu framantari si dureri inabusite, o lume prabusita dar nu invinsa. Lucette este fior, tipat, durere, lacrima si dezlegare. si viata.
multumesc dragului meu tanar scriitor pentru noaptea aceea de decembrie, cand, aflata la capatul lumii, mi-a trimis ceva frumos, atat de frumos de citit, incat mi-am dorit sa nu ma mai prabusesc niciodata, si sa dau cu viata de pamant!
Scroll printre drafturile de unde uneori cele mai încâlcite gânduri pleacă.
delete: “jazz coffee time, cyber lover-ul…”
Azi a mai trecut o zi în care mi-a fost dor să scriu. Nu pot să scriu. Mă uit în gol cum trece timpul.
delete: “asteptare, absurd, sweet chocolate soul, red heels…”
Țineam în mâna o cutie cu ciocolată pentru fata pe care “nuștiucumocheamă”. A căutat-o tot stafful de la recepție. Au găsit-o la ghișeul cinci. Vindea speranțe celor care le-au pierdut. M-a recunoscut. Ne-am zâmbit din spatele măștilor. M-am așezat la ghișeul doi. Acolo oamenii erau plini de speranțe. Fata pe care “nuștiucumocheamă” mi-a zâmbit încă o dată.
delete: “până acolo, chestii, nimic…”
“Tu ești vinovată! Tu vezi unde dragostea asta te-a adus?” Eu altfel nu pot fi! Nimic nu cer în schimb! Adun și împrăștii iubiri…Eu văd doar oameni cu suflet de ciocolată.
check the emails: “SuperBlog, platformă, competiție, https://super-blog.eu/ , start writing…”
Nu știu ce să mai scriu pentru că o să mor în secunda următoare! Inima îmi bate nebună! SuperBlog, eu?! Am citit și cunoscut bloggeri de top, oameni extraordinari! SuperBlog, eu?! Emoții! Nu știu cum va fi, e o lume nouă! Gata! Asta a fost! Înscrisă la Spring SuperBlog 2021, joi, 00:13 fix, pentru prima dată. E viața o călătorie? Da! Atunci, să înceapă!
e frig si se crapa de ziua. cerul se desface in rosu si albastru sub un fum negru de nori. necuprinsa in palme, luna pleaca lasand noaptea sa se faca zi.
e frig, miroase a ploaie si a pamant ud. e tacere si e toamna! un vant taios spulbera manios ultimile frunze de pe ramuri in care atarna inimi. oamenii de aici pun pe ramuri inimi de carton pe care scriu numele celor care se duc. te infiori. o vreme de orice te infiori. apoi, nu-ti mai pasa. nici de umbre. de nimic nu-ti mai pasa. aud strigatele de durere pana aici unde am fugit sa vad cum se crapa de ziua. fug de durerea lor si de a mea!
smulg masca de pe fata cu graba sa sorb aerul rece. pieptul ma doare greu si apasator. e frig, dar e bine. am aruncat masca si plasticul care m-a topit si m-a sufocat. ma simt descatusata. imi aprind o tigara cu mainile aspre si arse.
-It’s freezing! Isn’t it? e Christine care a fugit, la fel ca si mine, la o tigara. mai avem douazeci de minute din shift.
-It’s heavenly!
ea rade si imi intinde o cana de cafea. englezii iti fac intotdeauna un ceai sau o cafea fara sa te intrebe. e fierbinte si-mi aburesc ochelarii. e aproape zi. e luni dimineata. ziua in care esti obligat sa faci testul. plecam oftand si ne despartim la lift.
eu sunt pe sectia de covid. ea pe sectia de end of life.
in fiecare luni dimineata spun catre cer: doamne ajuta!
“Sunt obosită, golită. De la un timp, ne lipsim fără să vrem unul altuia. Ne-am îndrăgostit, nu unul de celalalt, ne-am îndrăgostit de povestea inventată de noi, de cuvintele aruncate pe tastatură, de timpul în care fugim de realitate. O realitate in care nimic nu se întâmplă.
– Vreau sa te sărut…ce gust ai ?
– Cafea, bomboane, nu știu!
– Ciocolată? Mă înnebunești.
– Eu sau ciocolata?
– Tu! Ma faci sa fumez, mă enervezi, mă agiți, mă liniștești, mă surprinzi, mă faci sa visez… Fă-mă sa te alung!
vreau sa-mi fac bagajele ca s-au adunat cam multe si nevrute de nu mai am habar de cand. nici nu mai stiu ce am in geamantanul ala pe care il mut de colo colo de cand i s-a stricat fermoarul. gasesc cand il desfac o traista zdrentuita pe care am tot luat-o la drum. pentru care, doamne fereste daca o uitam vreodata, ma intorceam dupa ea de la capatul pamantului. doua vise mi-am pus acolo si m-am dus cu ele departe. asa am crezut ca e mai bine. lumea mi-a spus ca nu e bine, dar eu, nu si nu, ca e bine, ca o sa muncesc pentru copiii mei pana am sa cad. nu am cazut,ca eu sunt tare. si apoi, ce stie lumea? nimic lumea nu stie. e o noapte friguroasa. ploua de nu se mai opreste, ca in tara asta numai ploi si furtuni curg peste tine. imi sterg, cu dosul palmei, lacrimile, ca n-am servetele, si nu ma mai intreba cum naiba se face ca niciodata nu am. si imi spui ca o sa treaca si asta cum au trecut toate. dar eu imi fac griji, ca visele astea, uite, eu le arunc peste geam, dar daca or sa cada in capul cuiva? imi spui ca e tarziu si nu mai trece nimeni pe strada si da-le incolo de vise. ce sa mai faci cu ele? de atatea bagaje, unde sa le mai pui? unde sa le mai duci? o sa fac loc pantofilor aia multi. aia inalti, pe care nu i-am purtat niciodata si nici nu am sa-i port ca am si uitat sa mai merg pe tocuri. ca n-am avut nici cand si nici unde sa -i port. praful s-a ales de toate si nimic de mine. ca am muncit 12 ore, sase zile din sapte de nu mai stiu cine sunt. offf, cum stau visele alea aruncate in ploaie! plang ca pentru ele am venit, pentru ele mi-am dat viata peste cap. stau si ma uit la bagaje si nu stiu ce sa fac. drumurile sunt inchise si urla lumea de peste tot sa nu te intorci acasa. o sun pe mama, care e cu inima si nici nu mai aude. trebuie sa tip sa ma auda. ea imi spune sa nu vin acasa, ca e drum lung si nu se stie ce se intampla. si-i spun ca mi-e dor de copii si nu mai vreau nimic. vreau acasa ca nu vreau sa mor printre straini. vreau sa-i spun mai multe, sa-i spun ca sufletul mi-e greu si ca ma doare rau. ca mi-e frica aici printre straini, ca mi-e dor sa stau cu ea la o cafea, acolo pe balcon, in diminetile alea frumoase de vara, cum n-am mai stat de mult. ea nu aude ce spun. sa nu-ti faci griji pentru copii, ca ei sunt bine, imi zice, si inchid. si apoi imi sun baiatul, ca e mai mare, si el imi spune glumind, chill mama, dar ii simt tristetea din glas. si apoi imi spune, mama te iubesc, si stii, nu l-am vazut niciodata pe tata plangand, and I was like fuck, dar spune-i ca il iubesc si pe el!
imi aprind o tigara. granitele s-au inchis. romanii se intorc acasa. ce-i de acasa nu-i vor pe cei care se intorc. cei care se intorc, se intorc cu inimile sfasiate. nu mi-am luat bilet de avion. masina s-a stricat in dimineata aceea cand ma intorceam din tura de noapte. se cere staff la baza militara din Gibraltar. englezii nu se mai duc la munca, strazile sunt pustii de la o zi la alta. nu mai am vise. le-am aruncat. ma uit la tine si te intreb: ce ne facem? ne facem ca ploua!
lupta e lunga si grea. dezleaga-ma doamne de frica. ma spal pe maini pentru mintile bolnave care vor sa prapadeasca lumea. ma spal pe maini pentru cei care ne urasc pe noi, oamenii de rand. ma spal pe maini pentru cei care nu se mai satura de putere. ma spal pe maini pentru cei care se joaca cu mintile si sufletele noastre, oricare ar fi ei . vreau sa dorm si sa ma trezesc cand totul se sfarseste. intr-o zi am sa ma intorc acasa. imi iau geanta si plec catre un alt shift de noapte.
truth is…you try to feel love, you try to feel the vibe, surrounded by the crowd.
everyone around got their own movie playing inside their head, but they are listening the same soundtrack. you try to find or forget love, you feel reborn and lost…do you continue ? is that even a question? you hold the answer…
-urasc asta! vreau sa-ti spun ceva: nu-ti fa sperante! e doar o provocare. nu vreau nici mie si nici tie sa ne para rau. spun lucruri confuze? acum zece, noua, opt secunde, ma intrebam de unde ai aparut. visele mele sunt nimic pe langa ale tale.
-sa ne intalnim ar fi o nebunie?
-spune-mi, cat de mult si pana unde vrei sa visam?
-pana la lacrimi.
Ce faci?
-ploua! conduc, sunt in trafic, sunt lumini, oameni peste tot. vreau sa fac dragoste cu tine!
-ma lasi fara cuvinte! nu poti sa faci dragoste din orice motiv.
-atunci, sa facem dragoste…pentru ca e luna plina!
Nu e tarziu sa-ti para rau!
-ce faci? vii? pleci? stai?
– plec!
– a fost o promisiune…5 minute…
-a fost o greseala!
-nu fugi de mine!
-unde esti cand nu esti?
-in visele tale!
-”e o provocare”, cand am spus asta?
Am intrebari…
-dar nu vreau sa-mi raspunzi!
-am raspunsuri, nu vreau intrebari.
-cine esti?
-sunt nimeni!
-tu cine esti?
-nimic!
Nisipul din palma ta…
sunt dupa o noapte de nesomn ! prea multa muzica, prea multa lumina…
-te-am asteptat ca un prost toata noaptea!
-de ce am impresia ca tu ma consideri o prostituata? (de ce nu-ti spun tot ce gandesc?)
-esti o curva trista, un fel de Anna Karenina reinventata…una care ma minte si pe care o vreau oricum…te iubesc chiar si atunci cand nu te iubesc! esti nisipul din palma mea ! (eu, iarta-ma , dar nu gandesc ce spun!)
-nu vreau cuvinte! am venit spre tine de parca am facut asta toata viata! mi-e teama de tot ce-mi spui. omoara-ma cu tine! nu-mi pasa!
Nopti tarzii
-ma prefac ca nu esti un lucru complicat din viata mea. ma prefac ca nu ti-am spus, dar sigur ti-am spus, ca nu am voie sa-mi fie dor de tine.
ma prefac ca nu vreau! ma prefac ca nu pot sa te astept o vesnicie!
-visele de cristal traiesc in inimi sfasiate de iubiri nebune…acolo nu e timp si nici loc pentru cuvinte! acolo esti asa cum nici nu stii ca esti…
-nu stiu sa traiesc dincolo de ele. nu lasa bataile inimii tale grabite sa sparga in cioburi visele de cristal. invata-ma sa te iubesc! alinta-ma, alunga-ma, iubeste-ma sau tremura cu mine…
-uraste-ma, omoara-ma, sau fa ce vrei cu mine!
Plec spre nicaieri… am in palma diamante si in suflet ploi!
-am un sentiment ciudat ca acolo, dincolo, gandurile pleaca si nu ajung nicaieri…si nu vreau sa citesti asta pentru ca la inceput a fost simplu, apoi complicat, si apoi ai plecat.
si, absolut posibil si foarte probabil, exista un motiv pentru aceasta intamplare.
Plec spre nicaieri… am in palma diamante si in suflet ploi!
-acelei iubiri, uneori venita prea tarziu, poti doar sa-i spui : “nu trebuie decat sa existi!”. e mult prea tarziu sa te opresti. si nu stii de ce e atat de tarziu,
asa ca, alegi sa traiesti!
Am o viata reala ! Culmea si intamplator, exist
– habar nu am ce sa-ti spun, asa cum nu stiu de ce sunt aici…
-unde esti?
-departe de tine…Londra. ploua!
-poti vorbi?
-cu tine pot face orice .
-nu vreau sa-ti fac rau!
-atunci fa-mi bine! de ce imi pui atatea intrebari? te vreau! mi-e dor de tine!
-iti spun doar doua lucruri : am o jumatate de viata distrusa. in cealalta jumatate esti tu! hai sa lasam lucrurile la intamplare!
-am o viata reala! culmea si intamplator, exist!
-nu esti real! in povestea asta sunt doar eu, nebuna de tine .
Virtual love- Behind the story
Orice asemanare cu personajele sau cu realitatea NU este absolut intamplatoare. Nicio regula fara exceptie! Exceptia nu urmeaza regula.
Dragoste virtuala? Sindromul Pygmalion? Avertismentul psihologului? Mituri despre fictiune si adevar? Virtual si realitate? Asteptari? Iluzii? Mai mult decat sperante? Testul realitatii?
Nimic din toate astea! Imi accept toate emotiile! Dragostea virtuala nu este un mit la limita dintre duplicitate si minciuna. Personajele nu sunt neadaptate la viata reala.
Nu am fost dezamagita .
Urasc regulile, sabloanele, psihologiile, teoriile inteligente si extraordinare care incearca sa spuna unde, cum si de cine sa ne indragostim. Cineva inventeaza reguli trecandu-le de la un nivel la altul.
alegeri gresite?
Am o viata reala, culmea si intamplator, exist !
Am trecut dincolo de mine, de la un real banal si absurd ,si l-am gasit pe el:
traim mintindu-ne ca maine se va schimba ceva, ca vom gasi o cale sa evadam din noi insine si ne vom lepada de temeri si amaraciuni.
sunt o mama absenta din viata copiilor mei. o absenta pe care o motivez. prin bani si lucruri scumpe. tragic, nu? nu trageti, nu ma impuscati! stiu cum e sa nu ai nimic!
2019, septembrie, 27
ma indrept spre camera lui Stanley, pastor catolic. am medicatia lui si douazeci de minute sa inchei shiftul. ma intreaba daca vreau sa ne rugam impreuna si imi prinde mainile intr-ale lui. am o ezitare, nu am timp, ma grabesc! rugaciunea vine calda si tremuranda: “our Father who art in heaven…”. iar eu imi dau seama ca in toata graba mea, aici pe pamantul asta strain si rece, am uitat de toate lucrurile sfinte. plec luandu-mi ramas bun, dar el ma opreste si imi cere sa-i las usa deschisa. plec, in sfarsit. il aud strigadu-mi din urma: -you are a star!
2019, septembrie,28
“barbatii isi vor aminti intotdeauna de o femeie care le-a provocat ingrijorare si neliniste.”
da-ma naibii…si atat!
2019, septembrie, 29
intre fictiune si realitate, culmea si intamplator, exist!
diminetile nu mai sunt cu drumuri linistite printre case cu flori roz. diminetile sunt cu drumuri printre cladiri pana la cer, strazi cu miros de cafea si multimi de corporatisti. diminetile sunt cu semafoare incapatanate care nu te lasa sa treci si pescarusi nebuni pe asfalt care iti incurca pasii.
“Dacã intr-o zi nu ai chef sã asculti pe nimeni, cautã-mã…Promit sã tac oricât vrei.”
2019, septembrie, 14
azi am timp sa am timp, atat de mult incat am decis sa traiesc de maine. nu de la capat. de la inceput!
2019, septembrie, 15
unde esti cand nu esti?
“Dacã intr-o zi mã cauți și nu răspund…Vino repede sã mã vezi…Poate eu am nevoie de tine…”
2019, septembrie, 16
cauta-ma! alunga-ma! fa ceva!
2019, septembrie, 17
de ce a trebuit sa vin de la un capat al lumii sa nu te intalnesc?
2019, septembrie, 18
“Dacã intr-o zi iti vine sa plangi, cauta-ma…Nu promit sa te fac sa râzi, dar pot sa plâng cu tine.”
Raluca ma suna sa iesim in pauza. inchidem pagerele pentru o ora, dulce evadare, descatusare de suferintele celor care ne cheama in ajutor.
-m-am impacat cu George! stii, l-am vazut pe Willson cu Jo! voi doi…
-noi doi nimic!
ploua! fumam si tremuram de frig cu ochii in telefoane. Raluca imi povesteste despre copilaria pe care nu a avut-o, despre ratacirile ei si despre cum l-a cunoscut pe George. si atunci o strang in brate si imi vine sa plang. oamenii ascund dureri atat de mari incat nici cerul nu le cuprinde. o pisica neagra ne roaga din priviri sa o lasam sa intre. intram oftand in cladire. pe holuri lungi se alungesc umbre. suntem noi si o pisica neagra.
2019, septembrie, 19
de parca te-as astepta! astept ploi si cuvinte!
2019, septembrie, 20
imi dai o mie de motive sa plec dar eu inventez o mie de motive sa raman.
2019, septembrie, 21
ne plimbam pe Princess Dock de-a lungul raului Mersey. nu aud ce-mi spui. am gandurile departe. mi-e frig si ma prefac ca mi-e bine. noaptea e plina de lumini. e noaptea cand tu vii acasa. o singura data, la cinci zile, ne mintim privindu-ne in ochi: “mi-a fost dor de tine!”.
love is a bitch!
2019, septembrie, 22
noaptea tarziu, un cititor ratacit pe blog, jurnalist si scriitor:
“ca sa poti scrie cu adevarat si cu o valoare intrinseca, trebuie multa lectura si mult exercitiu, cred eu.”
aveti dreptate, doar ma joc!
“cred ca va alintati putin. nu cred in varianta…ma joc!. nimeni nu se joaca cu gandurile expuse public. e ceva mai mult, mai adanc…”.
ceea ce suntem, ceea ce simtim, am putea scrie in ritmul grafic al batailor inimii, dar scriem cuvinte, aparente fragile ale gandurilor noastre. si apoi, adanc, raman in noi acele intamplari, de cele mai multe ori neintelese, venite uneori fara motiv, uneori prea tarziu, uneori degeaba. atat cat sa-ti intoarca viata pe dos. atat cat nu stii cat de…intrinsec si cat de logic sa le numesti.
2019, septembrie, 23
aeroportul John Lennon, ziua in care tu ramai si oamenii din inima ta vin si pleaca.
2019, septembrie, 24
“Dacã într-o zi iti vine sã fugi, cautã-mã…Nu promit cã o sã te opresc, dar pot sã fug cu tine.”
2019, septembrie, 25
ziua in care iti faci planuri pentru ca esti off, dar esti chemata la munca…
razbunator, septembrie sterge amintiri. un vant de toamna rece spulbera vara cu fosnet de frunze. ca toamna e de mult aici, un cer mahnit se scutura ingandurat de ploi.
si mie mi-a fost dor de noi!
2019, septembrie, 2
cred ca am trait mai multe vieti. nici una terminata. nu-mi amintesc in care din ele te-am pierdut.
2019, septembrie, 3
noptile nu mai sunt albastre. noptile sunt lungi si intunecate. noptile aduc pareri de rau. am inceput prost amandoua. eu, a sasea noapte nedormita, ea plansa, incercand sa-si ascunda privirea in foile imprastiate pe birou.
-esti bine?
-sunt…ok! hai la o tigara!
-mai am de conectat pe Elan si pe Frank la oxigen, lui Stanley de dat tratamentul in zece minute, pe Marjorie ce tipa disperata dupa ajutor…la naiba, hai la o tigara!
-l-am pierdut pe George, imi spune!
n-ai pierdut nimic, ii raspund in gand. el e singurul care a pierdut! te-a pierdut pe tine si banii pe care-i dai.
-v-ati certat?
-l-am inselat! George nu-mi raspunde la telefon, George nu are timp niciodata, George are tot timpul probleme cu banii! m-a sunat intr-o seara. eram cu Willson…
-Willson?! ma trezesc strigand!
pagerele tipa amenintator in buzunare. avem sufletele praf dar alergam pe holuri sa salvam vieti.
tarziu, Willson vine in office. ii simt parfumul si privirea insistenta. stie ca am aflat. nu-i pasa!
-you are an asshole, Willson!
-I know!
sunt obosita, ma arde gura lui fierbinte care ma duce direct in iad! noptile aduc… pareri de rau!
2019, septembrie, 4
“oamenii vin si pleaca. intotdeauna cand vor ei.”
-nu vreau sa te dezamagesc!
-sunt pregatita sa fiu dezamagita!
2019, septembrie, 5
sunt la un interviu. managerul, un tip inalt, superb, cu ochi frumosi si rimelati. il privesc uimita si ma intreb, daca el arata asa, cum arata iubitul lui? imi ofera o cafea si incepe sa-mi puna intrebari banale. pe un ecran mare ruleaza playlist-ul lui sam smith, “how do you sleep when you lie to me…”. portul se vede in spatele unor geamuri imense de sticla.
-so, why do you want to change your job? ma intreaba intr-un final.
-honestly? I am fucking fed up and tired of my job.
-so am I!
imi povesteste despre iubitul lui, despre o pasiune mai veche pentru hairstyle si ca e nascut in Cheshire. ii povestesc ca nici eu nu stiu cum am ajuns in Liverpool, ca engleza mea nu e cea de la BBC si nu am sa inteleg niciodata accentul “scouse” din Liverpool. nici el nu stie sa-mi explice de ce dialectul lor e diferit, dar aflu ca “scouse” e o mancare traditionala din secolul 19. la final ne despartim prieteni.
nu am primit jobul.
2019, septembrie, 6
“-mama, te iubesc pana la copacul acela!
-eu te iubesc pana dincolo de cer!”
urasc noptile care ma tin departe de fiica mea! diminetile o gasesc cu telefonul sub perna.
”I was so happy cuz last night my mom slept with me. do you know how good is when your mom is sleeping with you?”. message sent to bff.
bff?!! cine e bff? fiica mea la 11 ani are boyfriend? ce se intampla cu mine? tarziu aflu ca Ioana e bff, the best friend forever.
2019, septembrie, 7
uneori asteptam cuvinte nestiind sa le luam din taceri. uneori tacerile sunt pline de cuvinte. trebuie doar sa stim sa le citim.
2019, septembrie, 8
“n-am stiut niciodata cand e ziua ta. sunt chioara de somn si sunt la munca. la multi ani, cu drag! stiu ca azi esti Maria.
-multumesc, esti cea mai dulce! ziua mea e mai tarziu dar o urasc!”
bff e acea persoana draga careia-i trimiti un mesaj la trei dimineata si iti raspunde in doua minute?
bff e acea persoana careia iti deschizi sufletul si care nu-ti pune intrebari si nici nu te judeca!
“-am primit vesti proaste! ai si tu grija de tine!
-daca e despre tine, e pentru ca tu esti la fel ca mine, crezi ca toata lumea e buna. stii ce am inteles intr-un final? ca suntem suflete nebune care stim doar sa dam. nu sa si primim. daca e despre altcineva, stiu ca suferi si mai mult . despre orice ar fi, daca nu esti tare, nu e nimeni pentru tine.”
2019, septembrie,9
Bob, vecinul meu. ma asteapta dimineata la micul dejun.
2019, septembrie, 10
nu ai sa stii niciodata cine sunt, pentru ca atunci, o sa sfasii norii, noaptea, intunericul…o sa rastorni cerul in cioburi de stele sa ma gasesti! tu…nu ai sa ma gasesti niciodata pentru ca de asteptarea ta, nici eu nu mai stiu unde sunt.
2019, septembrie, 11
lumea vorbeste din ce in ce mai mult despre brexit. peste tot analize, comentarii… in autobuz nu ma mai simt in siguranta. niste englezi beti si furiosi fac scandal pentru ca nu au loc pe scaune:
“who is not british, go down now!”
ar fi ramas autobuzul gol, jur!
2019, septembrie, 12
ultima noapte nebuna din cele sase una dupa alta. libera tot weekendul! se anunta ploi si…atat!
filmul este o comedie satirica despre …o muza extravaganta si un scenarist celebru aflat intr-o criza de inspiratie. deloc nostim, amuzant sau hazliu ci, in viziunea mea, mai degraba ridicol, filmul m-a pus pe ganduri. pentru mine, sa fiu aici, sa am un blog, nu a fost dintr-un chin al creatiei sau un act suprem al inteligentei mele. o spun cu toata sinceritatea, a fost acel must have, cool as fuck, pe care trebuie sa-l ai. intre timp mi-am pierdut exaltarea si mi-am dat seama cat sunt de confuza. “fii tu insati, dar daca esti proasta nu insista!”. nu va fi despre iubire, mi-am spus. si am scris despre iubire. nu va fi despre mine! nu am gasit alt personaj decat pe mine. nu va fi despre el si nici despre un alt el.
a fost despre el si despre un alt el! am spus: a fost! piesa aia care urla la radio cand am plecat intr-un iulie atat de fierbinte, al naibii ai dat-o la maxim. mi-au ramas si acum cuvintele in minte: sa pleci e usor, sa ramai e greu.
pana imi sterg blogul, problema asta cu muza, una serioasa fiind, una peste alta, voi despre cine scrieti?
las in urma o dimineata de foc cu soarele arzand vapaie si un cer din care nu vor sa curga ploi.
2019, iulie, 7
cu ochi obositi timpul asteapta. e drum lung pana la hotar.
2019, iulie, 8
vant si tipat de pescarusi. ploua dinspre doc. un trandafir stingher imi zambeste natang pe perna. niste flori ravasite pe jos se sting de sete!
-iesim azi?
-lucrez…
te mint. tu stii. nu-ti pasa. ma vrei asa cum sunt. pana cand? il vreau pe el, nu pe tine, strig in mine cu lacrimi.
“de ziua ta îţi doresc să fi trăit ieri, oricare ieri ar fi el acela, ultima ta tristeţe, să pierzi ce e de pierdut ca să rămână ce e de rămas, să ştii să primeşti, că nimic nu e inutil sau de prisos chiar dacă finalul nu e neapărat unul mereu fericit, şi să-ţi fii, mai presus de toate! Ani cu dragoste!”
2019, iulie 9
englezii ma privesc ciudat, amenintator, gata sa ma sfasie. m-am intors?! in urma mea a fost furtuna. ma urasc! sunt pe aceeasi sectie, unde oamenii mor. acolo unde te infiori de umbrele lor ramase in noapte.
2019, iulie, 10
aveam nevoie de tine…
2019, iulie, 11
nopti nedormite si muzica proasta despre neiubiri. sunt indragostita ca naiba. imi spui ca in 24 de ore imi trece. nu mai sunt la fel, dar tu nu vezi asta.
2019, iulie, 12
-ar fi la fel de bine sa existe o aplicatie sa nu te ia valul. una care sa-ti spuna cum sa te poti controla. dupa 24 de ore esti pierdut! ( e enervant sa nu poti sa-ti inchei sutienul, enervant rau!)
-e enervant sa nu pot eu sa il desfac. asta e enervant rau.
-depinde de context!
-depinde de sutien!
2019, iulie,13
daca dupa 24 de ore nu mi-a trecut inseamna ca nu o sa-mi treaca niciodata.
2019, iulie,14
niciodata nu inseamna niciodata! intr-o clipa ratiunea invinge. luciditatea incatusata invinge. cand primesti altceva decat ceea ce astepti, nu e mult, e putin, e nimic. nu poti trai amagindu-te cum nu poti trai fara sa crezi in ceva.
2019, iulie 15
nopti nedormite. englezii ma urasc la fel de mult. am interviuri peste interviuri. dimineti si nopti care incep cu tine. nu ne avem, nu ne suntem, nu mai sunt eu!
-vii si pleci. nu esti nicaieri. raman doar cu mirosul parfumului tau. vreau sa te am, vreau sa te iau…
-ia-ma de tot!
2019, iulie, 16
e din ce in ce mai putin.
2019, iulie, 17
-hai sa ne intoarcem acolo de unde am plecat! fa-ma sa nu ma indragostesc de tine!
-te iubesc oricum!
2019, iulie, 18
cred in iubiri predestinate, in iubiri fericite si nefericite. cred in suflet. ala pereche. in iubiri cantate si descantate, in iubiri scrise, traite si netraite. cred in fiecare poveste fara seaman, nemaivazuta si nemaiintalnita. cred in necredinta si tradare. cred in pacat, in ispita, seductie si atractie. cred in iubirea intalnita la o suta de ani. cred in toate iubirile intarziate si tarzii. cred in iubirile din care pleci atuci cand nu mai ai nimic de dat.
2019, iule, 19
niciodata inseamna pana maine.
suntem dragoste, iubire, pasiune intr-un joc naucitor al destinului. nu orice usa deschisa va fi locul unde vei ramane. nu orice inima se va topi tremurator in palma ta.
cuvinte chinuite aruncate cat colo pe peretii virtuali, ganduri si povesti incalcite. vin si plec pe aceleasi drumuri, las asteptari, cu vorba de intoarcere grabita, in inimile mahnite ce-mi roaga drum cu bine. imi iau ragaz sa socotesc timpurile lungi si nedormite care duc spre diminetile ce nu se grabesc sa apara. imi spun sa nu-mi leg sufletul de oameni, nici de pacatele lor, ca multe am si eu, si nu le pot duce. o sa-mi iau ragaz sa socotesc ce mi-a mai ramas si din sacul ala de vise. vreau sa plec curand ca am lasat prea mult pe unde am umblat: nimicuri infrigurate aruncate cat colo pe pereti virtuali, cat o amagire ca de maine imi fac timp sa traiesc. ganduri, ca de atata pribegie si cuvintele de dor ma dor!
“sunt drumuri ce ne cauta demult, si ajung la noi cand noi suntem plecati in cautarea lor pe alte drumuri.”
Octavian Paler
fatalitate, destin, pasiune, suferinta, zbucium, karma? noi suntem cei care le cream in cautarea de sine pe drumuri nemaiumblate, unde intalnim oameni care ne tulbura si ne nelinistesc.
/
-sunt la aeroport!
-astepti pe cineva?
-da, pe oricine!
-imi plac asteptarile la aeroport. de cele mai multe ori el o asteapta pe ea cu flori.
-banal, previzibil. eu as fi asteptat cu un rasad de patrunjel, de exemplu.
-tu cand iti doresti ceva, cat de departe se intampla?
-cat de departe in timp ?
-da!
-depinde cat de tare imi doresc sa se intample.
-de la lucruri simple la lucruri complicate?
-de oriunde.
//
-ce vrea?
-nu stiu, afla singur.
-ce stie despre noi?
-ne-am cunoscut intamplator pe…sound cloud, te rog sa tii minte asta. am inventat o poveste despre noi. stie doar atat cat trebuie sa stie. nu e vina mea. am surprins-o aruncandu-si privirea in telefonul meu.
-vin spre ea, dar te vreau pe tine!
-nu veni! nu am curaj sa te vad.
///
-sase ore am vorbit numai despre tine! sase ore! nu ma vrea pe mine, pe tine te vrea. ce-i cu tine? ce vreti unul de altul? ce poveste-nepoveste aveti voi?
-o poveste in care ti-e teama sa nu-ti fie teama.
“drumurile sunt facute pentru calatorii, nu pentru a ajunge la destinatii.”
////
-nu exista pareri de rau.
-nu exista nimic. imi las capul pe umarul tau! taci, condu!
I am me! not Sophie anymore, not writer, not blogger. I struggle to survive between two worlds: logical and emotional. me, dropping the thoughts into words. simple me, unsophisticated me, when there I recognize someoane I’ve never seen, me missing someone I’ve never met. me in a unexplainable connection, a magical one, an emotion as I feel to write a letter to myself. me, when is no one in the world but you…
nu mai ai ceruri, ci un drum apasator si chinuit printre neoameni. o trecere prin iad. un suflet vandut si niste arginti care te ard in palma. nu mai ai emotii, ranesti, zdrobesti si sfasii. te lepezi de tine si ajungi umbra tacuta a temerilor tale. de noua vieti timpul iti masori si iti promiti sa traiesti si maine…
vechi si murdare, draperiile flutura peste un geam spart. un ceas mut si intepenit, o icoana agatata intr-un cui si niste usi care duc spre alte usi despre care cineva iti spune sa nu le deschizi. glasuri si soapte de nicaieri, de aici si de acolo. glasuri si soapte si o padure intunecata.
de doamne ajuta, in gand, te rogi si iti faci cruci. se face zi si lasi in urma umbre.
de cuvinte nu am, ma copy paste pe mine, de acolo, de altundeva, de unde altcineva, candva am fost. de cuvinte nu am, le am pe ale tale, salbatice, nebune, muscandu-mi buzele fierbinti.
nu inteleg de ce si nici nu am timp sa inteleg! habar nu am ce nu faci tu cand ma gandesc la tine!
“Pe mine ma iubeste cineva. Eu insa iubesc pe altcineva. Altcineva nu ma iubeste pe mine, caci se gandeste numai la cineva. Iar cineva nu-l mai iubeste pe el. Fiindca, la randu-i, iubeste pe altcineva.
Dupa multe incercari nereusite, sper sa raman aici.Total diferit de cel real, sunt un produs lansat pentru interactiunea pe scena virtuala, testat, instalat si upgradat in conflict cu propriile sentimente, nesiguranta si emotii, toate ascunse sub mult fard si zambet fals . De altfel, intre fictiune si realitate, culmea si intamplator, exist .
inainte sa-ti multumesc, tu, Lelia, fata frumoasa ce esti, am sa-ti spun un secret! Nu mai am niciun volum din “Sotron pe zapada”. Pe fuga l-am citit pe cel pe care l-am salvat pentru mine, dar si acela a disparut! Of, si ce frumos m-ai numit tu acolo: “autoarea Ami Ancelin”, ca-mi place de nu mai pot! Multumesc cu sufletul, cu inima pentru gandurile tale calde si frumoase! promit sa revin cu ganduri despre autorii si povestile din volumul albastru cand, doamne ajuta, il recuperez!
mergem spre aeroport. nu, dumnezeule, nu plec iar. oh my god, imi ajung zecile de drumuri de anul trecut. mergem la un targ de joburi. eu merg. el ma duce.
a facut drumul asta de sute de ori, Liverpool, nu Singapore Airport, dar el pune precaut gps-ul, se conecteaza la bluetooth si baga…muzica. de aia urlatoare, atat cat englezii, iesiti in pauza de masa, sa ramana uitandu-se cu gura cascata dupa noi. plecam cu scartait de roti si cu nervii lui : “hai, ba, odata, hotaraste-te, faci stanga sau dreapta?” de parca englezul derutat ar intelege ce-i striga el.
siiii…hopaaa “cea mai frumoasa manea e pentru gagica mea…hai cichi, cichi, cichi… “ (de trei ori nu-i ajunge, zic eu, intrand in atmosfera, dar ala nu, de sase ori zice “cichi, cichi”).
virati la dreapta zice gps ul!
anyway, nu-l pot dezvata de manele. masina lui, regulile lui! taci, si stai pe telefon, imi zic eu blazata!
“rupe, rupe dupe tine”, mai zice ala cu maneaua cantand cu foc.
el e relaxat. l-am pierdut! cu manele ma tine tot drumul, clar! tusesc nervos. nu se prinde!
peste un sfert de mila intrati in sensul giratoriu si parasiti-l la a treia iesire, zice gps-ul.
n-as mai astepta eu a treia iesire ca l-as parasi, cand ar vira de exemplu, la stanga, dar ce sa-i faci, viata! tac si stau pe telefon!
iesiti din sensul giratoriu, spune gps-ul.
“soarta, oh soarta”, zice ala cu maneaua. “scuza-ma dar azi iubesc pe altcineva…” “lei la la la, ce frumoasa-i dragostea”, incepe sa cante si el. pfff, el, cine altul, barbatu-miu! nah, nu citeste el ce balarii scriu eu aici. mi-a spus tot timpul ca sunt prea trista, ca nu-i place ce scriu, ca bla bla.
“toate diamantele…”. oh my god! gata, cobor la prima!
brusc ma intreaba: noi mai avem ceva de mancare acasa? eu zic,nu. da bani mai avem, zic eu. el zice, da! lets go then, zic eu.
hooo, brrr, ca m-am luat cu gps-ul. ce-am facut la aeroport? oh, a fost frumos rau. am facut poze! ce targ de joburi?! ne-am incurcat printre etaje si lifturi in drum spre terminal. cand l-am gasit, nu mai era nimeni.
blue!nimeni, nimic
peste 200 de yarzi virati la stanga, zice gps-ul.
peste o jumatate de mila intrati in sensul giratoriu si parasiti-l la a doua iesire. ce sa-l mai parasesc? mi-a luat flori.
mi-a luat flori. manele. ptiu! lalele am vrut sa zic! dragut, nu?
a plecat! ravasita m-a lasat! fara gust, fara miros si gura arsa de sete! e de rau! scai s-au tinut copiii de mine: mama, arde o portocala, decojeste-o, pune zahar brun, si mananci portocala. instant iti vin gustul si mirosul, am vazut noi pe tok tok, tik tok, tik pok…whatever.
nu stiu pe ce au vazut ei, dar nu a avut niciun efect. doar casa plina de fum si geamuri deschise. eu nu simteam niciun fum, dar mai era un pic si se activau alarmele de incendiu in cladire.
uffff, a plecat! o suta de ani nu mai vreau sa vad medicamente si nici ceaiuri. nici lamaie!
Mi-a fost greu să scriu cuvinte. Anul acesta am scris multe tăceri. Emoțiilor, trăirilor, nu le-am putut construi limbajul. Am scris pe ecranul minții tristeți, tăceri, gânduri, dureri și, tot acolo, pagini din viață. Cu început și punct final. Anul acesta m-a durut mult. A fost o prăbușire. Au fost multe plecări, reveniri si nesfârșite nopți nedormite. Au fost întrebări fără răspuns. Am aflat lucruri neștiute. Am aflat că am greșit. Doamne, cât de mult! Cât de greu am greșit! Am lăsat să curgă tăceri, dar sufletul țipa să le scriu. Nu le-am scris.
Dacă ați simțit că nu sunt cu voi, dacă nu am răspuns, dacă am uitat să răspund, dacă v-am citit și nu am lăsat niciun gând, vă rog, treceți cu îngăduință peste asta. V-am răspuns în gând și am fost cu voi! Am notificări ce mă țin aproape de voi.
Em, te-am citit în toate nopțile când ai scris. Atât de cald, atât de drag îmi este scrisul tău. Potecuța, știu zilele în care scrii și le aștept. Potecuță fără tine viața e pustiu! Nu mă pot lăsa de tine! Issa, de zeci de ori te-am felicitat în gând pentru articolele publicate, cărțile tale le-am așteptat cu nerăbdare, știi asta. Cosmisian, să știi că ți-am răspuns în gând. Am râs atunci când ai spus că ai noștri nu ne citesc! Îți mulțumesc pentru că ești!
Diana, iți citesc articolele. Îmi apar pe email. Nici de tine nu mă las! 😊
Ecoarta mea dragă, te iubesc! Italianca mea frumoasă și zăpăcita de la 69, Aura B., da, vă citesc, vă iubesc scrisul!
Iulian, tu nu mai ești de o veșnicie pe aici. Unde ești? Unde scrii?
Cristina, nu pierd nimic din gândurile pe care le lași pe blog.
Mulți dintre voi, autori wordpress, autori pe care îi urmăresc îmi sunteți dragi. E lungă lista.
Da, dacă am fost atât de tăcută e pentru că,în spatele numelui de blog, eu, femeia sofisticată cea care face haz de necaz și scrie aiureli și tristeți, am fost pur și simplu la pământ.
Cu înțelepciunea de după, o să vă spun să aveți grijă de voi. Și o să vă mai spun să aveți grijă de cei dragi. Iar dacă cineva are nevoie de voi, daca vă strigă, dacă vă cheamă, să-i fiți!
Vă doresc dimineți cu inima plină de soare, de dragoste, de bine! Va doresc suflet vesel și împlinit! Va doresc să fiți iubiți! Nu știu să fac urări, și nici cuvintele nu-mi găsesc. Să ne avem și în anul care vine, să dea Dumnezeu! Ani mulți să ne avem! Și să ne fie așa cum ne dorim!
2:01 am, Liverpool, singura acasa. nu chiar singura ci cu motanu’. masina de spalat merge de nebuna, motanu’ doarme
le-oi da o ciorba de perisoare de nu s-or vedea! in picioare am stat pana acum. spala, strange, sterge. unu nu m-o ajutat! unu! sa pui si de aia, sa faci sarmale cu varza, ba sa faci si ardei umpluti ca de un an n-ai mai facut. da’ fa-le si cu frunza de vie, da’ la salata sa nu pui mustar, da’ parjoale nu faci? mama lor de parjoale, am uitat si sa mananc azi, de vopsit parul nu l-am vopsit, motanul tot pe capul meu l-au lasat. dar macar am fost la shopping. singura, singurea. si da-i si cumpara prostii de parca n-as avea destule. da’ bluza aia mi-o doream din toamna, pantalonii din vara, pijamaua aia catifelata numai buna era pentru mama, pentru fiica-mea n-am gasit nimic, m-am uitat o ora pe la bijuterii, dar mi-am adus aminte ca ea nu poarta cercei si i-am luat un fes. roz. stiu ca nici fes nu poarta, dar nu-i mai iau nimic ca ziua ei de nastere o avere ma costa. am mai luat niste fulare, slapi, prostii, sa le poarte cine o vrea.
la mine nu vine Mosu’. Nah!
mama, ce vrei sa-ti aduca Mosu’?
da’ de unde aveti voi bani de Mosu’, huh? hai, mama, ce vrei sa-ti aduca? vaaai, nimic mama, sanatate, flori, bla bla…
( bani, mana de la mana, n-or pune si ei pentru un parfum! nu!)
glumesc!
pfff, ce sa-mi aduca Mosu? liniste sa-mi aduca, sanatate si voie buna!
maine le fac ciorba, calc, dau cu aspiratoru’…ce-o mai fi de facut! poimaine shift lung la munca, luni la avion.
dar, nu va bateti capul cu mine! ca eu greu mai ajung pe aici! vresu sa va imbratisez cu drag si cu toata inima! sa va fie cu bucurie Craciunul, ca-i atat de frumos, si atat de repede trece!
Cu prețuire pentru “Siono”! Cu prețuire pentru creația, frumosul artistic și literar, sensibilitatea, emoția și imaginația autorilor din “Litere pe fulgi de nea”!
Crăciunul mi-a redat nemurirea”, de Denisa Grigoraș, este despre amintirile frumoase ale copilăriei și despre iernile păstrate în suflet. Ierni în care s-au întâmplat bucurii și tristeți. E despre bunica si chipul ei blând, despre o bătălie “contratimp și contra-viață”, Crăciunul în care s-a stins lumina unui suflet drag, dar a lăsat în schimb o amintire nemuritoare; e despre un vis împlinit al copilăriei, atât de mărunt, atât de mic, dar atât de prețios: “Visul copilăriei mele. Propriul meu spărgător de nuci”.“Ea, plină de vise, planuri, speranțe, el, trăind prezentul la rând, exact așa cum venea el”. Cele mai frumoase povești de iubire se întâmplă iarna. Pentru că ele nu încep cu “ a fost odată…”, ele încep cu “Doamneee, cât de frig e…”, cu un telefon cu fise, și cu o fată frumoasă. Așa începe povestea, scrisă de Fabiola Ion, în care ninge cu fulgi magici de zăpadă. Legenda spune că trei fise de telefon au schimbat destinul acelei fete frumoase. Fata a întâlnit marea ei iubire. Legenda mai spune că povestea s-a întâmplat acum douazeci și cinci de ierni, dar el și ea sunt și astăzi împreună trăind clipe frumoase și multe, multe anotimpuri de iubire!Sunt genul de cititor căruia îi plac descrierile. Iubesc detaliile și imaginile. Doamna Augusta Măcreanu, personaj din povestea “Plange Timpul”, este fantastică. Și asta datorită autoarei Lilioara Macovei. “Și a oftat. A stat puțin și s-a uitat fix la noi. Avea niște ochi de mare albastră, un păr alb imaculat și abia așteptam să mai povestească. Uitaserăm de ce am venit.”Uneori iubirea nu se grăbește să se întâmple, uneori iubirea îți promite, cu vorbă de întoarcere curândă, o cafea, și pleaca într-un august fierbinte. Și după atâtea neliniști și gânduri, iubirea se întâmplă într-o zi de iarnă. Vine negreșit atunci când cad fulgii de nea. “La urma urmei, fericirea există, e la doi pași și are ochii precum cafeaua amară și fierbinte într-o zi geroasă, când crezi că nu există soare care te mai poate încălzi.”Oamenii nu au întotdeauna un suflet frumos. Povestea m-a impresionat mult. Am iubit-o pe Gudrid și i-am condamnat pe oamenii care au pus-o la colț și au judecat-o. Autoarea N Marianne a reflectat o realitate care, din pacate, dincolo de mit, legendă și basm, există. Nu știu de ce cred că Gudrid din povestea scrisă de N Marianne este acea legendara femeie viking din Alpii Scandinavi. Sau poate mă înșel. Toți cei care au citit povestea “Gudrid cea dintâi”, spun că este una din poveștile preferate din antologie. La fel spun și eu. Cu drag!“Și mai târziu, cândva și cumva, viața îți dă și începe să-ți ia, până când îți amintești că fiecare poveste de iarnă se scrie aici și acum”. O poveste caldă, de suflet, despre iubire și suferință scrie Oana Elena Pană. Povestea unui timp în care au existat momente neașteptate, încercări și emoții este sensibil rememorată și așternută într-un joc frumos de cuvinte: “clepsidra sufletului”, “marea cu valurile ei turcoaz, neliniștite ca anii tinereții.”Ciocolată caldă, arome, detalii, nuanțe, atracție, iubire…O poveste frumoasă scrisă de Petruța Petre pe care am savurat-o. “Luminile de Crăciun erau aprinse și fulgii de nea se cerneau ușor.Peisajul mohorât se transformase într-unul plin de viață, iar inima mea tocmai învăța să zboare.” “Câte zile mai sunt până la Crăciun?” este un countdown timer până la momentul întâlnirii cu destinul.Povestea este o călătorie într-o lume de gânduri în care se regăsesc frânturi de viață și de suflet. Textul are și o formă literară, dar și una filozofică, densă, despre schimbare, evoluție, iertare. realitate. “Magia sărbătorilor constă în aprecierea de semeni, constă în inventarul propriului suflet și în recunoștință.”Limona Rusu nu poate fi povestită. Limona Rusu doar citită poate fi. Aș strica prin cuvintele mele frumusețea artistică a textului, ideea de frumos, trăirile și emoțiile. “La gura sobei ori a șemineului glăsuiește fericirea simplă, nefardată”.aici nu-mi mai găsesc cuvintele, dar nici nu le mai caut. pur și simplu asta a fost reacția mea: Ioana Serota, scuză-ma, nu pot fi serioasă! Am râs de m-am tăvălit! Ești bestială! Iartă-ma, dar nu am găsit cuvântul potrivit! Felicitări! Așa ceva… 😊”Doamne, fată…Mă duc să-ți fac un ceai de tei.”😊 Felicitări încă o dată! Cu drag! ♥️♥️♥️♥️♥️“Zbateri” m-a impresionat pâna la lacrimi. Aș avea o mie de cuvinte. Nu pot decât să spun: o poveste friguroasă, dar caldă și fragilă ce îți atinge sufletul. Felicitări, Monica Stan! Doisprezece copii îl așteaptă pe Moșul. E ger, e iarnă, e Crăciun. Colindătorii din povestea “După zece ani”, sunt pe drum, au un plan, dar au parte de întâmplări ce par să le năruie speranța de a dărui acel strop de bucurie copiilor ce au nevoie de ajutor. Ajutorul vine neașteptat: “Ce poate fi în inima unui om atât de bun? -Crăciunul. El nu trăiește o dată pe an, ci zi de zi.”Am simțit nevoia să o îmbrățișez pe “Zoria” , să o strâng la piept. “Zoria” mi-a atins și răvășit sufletul precum o șoaptă de copil. Povestea e un dulce, un dor, un freamăt! Mulțumesc, Vali Șerban! “Zoria” e un fulg de nea, nu o poveste! Atât de frumos scrisă! “…de pe sania cerului coborâse în sufletele lor, după mulți ani, Crăciunul.” ♥️♥️♥️♥️♥️♥️“Titanic” și “ghețar”, un joc, o metaforă, o viață dublă. “Unul dansează prin flăcări, iar celălalt e blocat în gheață”. Suntem diferiți. Iubirea o simțim și o trăim în versiunea proprie. La fel și conexiunea. În versiunea creată de noi. “Măcar eu mă cunosc, nu îmi mai refuz forma originală.”
( photo:google images )
a sophisticated woman 