…in taina as fi vantul ce sparge-n cioburi soapte la tarmul tau cand timpul, peste tarziu in noapte, de alta amagire isi stinge asteptarea. de dor, cu buze arse, un tarm asteapta marea…
sunt cu muza in bucatarie: trei prajituri cu crema de lamaie.
-esti la bucatarie?
-da!
-ce-avem dulce?
-nimic!
din paharul lung de sticla, trandafirii rosii, mici si delicati, imi zambesc complice.
la tarmul meu e marea…
-ce faci in bucatarie?
-fumez, scriu o poezie…am inspiratie, taci!
asta cand am mai scris-o?! un val spumegator e tarmul tau/ e departarea fara mangaiere/ in asteptare curge timpul greu/ un dor uitat stins in tacere…
-eu ma duc la Tesco!
un dor uitat…da’ du-te odata si lasa-ma ca nu mai stiu ce dumnezeu scriu aici!
-iti iau ceva?
-suc, ciocolata, nu stiu… ce vrei tu!
-iau cardul tau, nu-l gasesc pe-al meu! l-am gasit, era la tine! auzi?
-daaaa! tip eu nervoasa.
-auzi? ma trezesc cu el in bucatarie, luand si muscand cu pofta una din prajiturile cu crema de lamaie. tu ai un blog?
-da! ti-am spus de-atatea ori!
-despre ce scrii?
-despre… nimic.
-si ce scrii despre nimic?
-vrei sa-ti citesc?
-nah, imi raspunde el infulecand a doua prajitura.
-scrii despre iubire?
-da!
-despre iubire ce scrii?
-scriu ca iubirea este atunci cand iti pasa atat de mult de celalalt incat îi lasi timp si spatiu. hai, lasa-ma, fugi!
-la ora asta cred ca s-a inchis la Tesco! gatesc eu!
s-a dus naibii inspiratia mea!
-dar daca ai scrie ca iubirea este atunci cand el gateste si ea scrie poezii?
-sau atunci cand gateste ea pentru amandoi pentru ca el nu stie cat trebuie sa fiarba pastele, raspund eu tafnoasa. du-te la Tesco, nu mai avem ulei!
-iti iau ceva? il aud intrebandu-ma, inghitind ultima prajitura.
trandafirii mici si delicati ma privesc intrebatori din paharul de sticla.
-da, prajituri cu crema de lamaie, îi spun eu cu inima franta.
ce scriam aici? pfff, ce rimeaza cu “tacere”?
-ai spus ceva?
-ce rimeaza cu “tacere”, imi incerc eu norocul.
-calorifere, imi raspunde el intr-o secunda.
trandafirii mici si delicati se tavalesc de ras.
nu mai am nicio inspiratie.
oh, da! iubirea este atunci cand el se duce la Tesco sa cumpere ulei si prajituri…si vine maine.
-Îmi va fi greu să-l seduc, îmi destăinuie cu emoție, Raluca, tânăra mea prietenă. El își dorește o femeie cu o personalitate aparte, inteligentă, elegantă, strălucitoare. Nu sunt nimic din toate acestea, îmi spune ea dezamăgită, privind rochia neagră, simplă, dar de o eleganță și o textură fină și prețioasă.
-Nu este adevărat! Fiecare femeie are propriile arme secrete care o fac irezistibilă. Întotdeauna secretul seducției este același: grația, stilul, feminitatea și eleganța! Cu o eleganță rafinată și delicată completată de bijuterii clasice, moderne sau exotice, alături de un parfum seducător, vei afla că poți fi mult mai irezistibilă decât ți-ai imaginat.
-Bijuterii? Ah, nu am acele bijuterii despre care vorbești.
-Îți voi dărui din colecția mea Indira, sunt bijuterii atât simple cât și elegante care se vor asorta perfect cu clutch-ul tău auriu.
-Ce nume frumos! În traducere sanscrită, Indira înseamnă frumusețe și splendoare! Sunt atât de frumoase bijuteriile!
photo:Indira.ro
-Da! Indira Bijoux este un magazin online de bijuterii din argint cu pietre semiprețioase, exclusiv naturale, lucrate manual în India și Thailanda, care se adresează femeilor cu un stil autentic, feminine, creative, iubitoare de artă, cu o personalitate aparte. Indira te învață să îndrăznești și să-ți descoperi adevarata personalitate si autenticitate. În oferta colecției de bijuterii Indira am găsit inele, pandantive, cercei, brățări.
sursa photo Indira/photo editat Canva
Bijuteriile din argint aduse din Thailanda sunt o nebunie de culori și de emoții. Ceea ce face experiența Indira cu adevărat unică, se datorează atenției pentru micile detalii. De la ambalajul cadou, dăruit pentru fiecare bijuterie în parte, până la programul de loialitate, întreaga experiență este concepută astfel încât te bucuri încă din clipa în care ai plasat comanda și mult timp după ce ai primit bijuteria.
Acest inel din colectia Indira inele de argint, este un inel din argint Gold Eva – Piatra Lunii, Zirconiu este bijuteria pentru fiecare zi. Design-ul său minimalist placat cu aur galben 14K de 2 microni face acest inel ușor de asortat la ținutele tale de zi cu zi. Piatra naturală de cuarț are înălțimea de 4 mm și lățimea de 6 mm.iți va aduce un plus de eleganță. Ți-l voi dărui cu drag!
photo:Indira.ro
Tu știi cât de mult îmi plac brățările. Ele subțiază încheietura mâinii și se potrivesc oricărui tip de stil , completând armonios întreaga ținută. Din colecția de brățări din argint eu mi-am ales-o pe aceasta:
Brățara din argint Belle – Perlă Naturală este un amestec îndrăzneț de modern și doar câțiva stropi de perle clasice de 9 mm. Brățara este placată cu aur galben de 14 K, iar lungimea acesteia este de 17.5 cm – 20 cm.
photo: Indira.ro
-Cum a fost? Am întrebat-o curioasă pe Raluca.
-Ai avut dreptate! Am strălucit grație bijuteriilor Indira pe care mi le-ai dăruit!
sursa photo Indira/photo editat Canva
Femeia “Indira” are o frumusețe irezistibilă, ți-am spus!
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog, proba nr. 10, sponsor Indira.ro
Când am devenit antreprenor, recunosc, mi-a trebuit o doză de nebunie, abilitățile mele erau doar cele dobândite după absolvirea facultății de economie și la cursurile despre comunicare, negociere sau managementul afacerii. Că nu eram pregătită să trec prin provocări și nu știam nimic despre asumarea riscurilor, aveam să aflu mai târziu. Prima provocare a fost proiectul pentru construirea unei sali de evenimente . Cheltuiam bani și timp în câutarea celor mai buni proiectanți și celor mai bune materiale de construcție. Făcusem o promisiune că în mai puțin de trei luni, voi da startul evenimentelor în spațiul pe care o parte din clienții mei îl așteptau. Îmi era teamă că acest proiect va fi un eșec.
Trebuia să renunț la Cortul de evenimente care nu oferea toate facilitățile și siguranța organizării de evenimente.
Într-un final mi-am dat seama că am nevoie de o firmă care să dețină controlul asupra întregului proces de construire: de la proiectare și livrare, pâna la montaj.
free gyf preluat de pe aplicația wordpress
Întotdeauna m-am simțit copleșită de poveștile de succes ale celor care au devenit antreprenori. Știu, unele povești sună de…basm. Mie îmi trebuia o poveste simplă dar cu destule detalii care să o facă fascinantă.
Când am descoperit povestea Frisomat care a pornit în 1996, din Piatra Neamț, cu ADN româno-belgian, am fost convinsă că am găsit partenerul de afaceri mult căutat.
photo: Frisomat România
“Inovatori în construcții metalice”
editare Canva
Inovatori cu peste 974 de hale metalice, acoperind peste 982.000 mp și fiind partenerul de încredere a peste 869 de antreprenori din România. Pentru fiecare proiect, Frisomat a investit totul în expertiză, astfel încât fiecare antreprenor și afacere a obținut cel mai bun raport calitate-preț posibil. În condițiile în care durata medie a unei afaceri în România este de 10 ani, Frisomat sărbătorește astăzi 25 de ani de existență.
Din 1996, Frisomat România a construit peste 800.000 de metri pătrați de hale pentru agricultură, producție industrială, producție alimentară, service, show-room, logistică, divertisment și zootehnie.
De ce să alegeți Frisomat? Pentru control complet și rezultate sigure. Pentru că este un partener de încredere.
☑️ oferă soluții complete de 🟠 Proiectare;🟠 Producție;🟠 Livrare; 🟠 Montaj;
☑️ asigură un montaj rapid;
☑️ sunt întotdeauna inovatori;
☑️vă puteți crea o imagine personalizată;
☑️ găsiți întotdeauna soluții constructive: hale industriale, hale agricole, săli de sport și agrement,
Vă invit să descoperiți Frisomat pentru că ei pun proiectul clientului pe primul loc, se pot vizualiza împreună desenele de construcție online, calculele pot fi primite și citite digital folosind modele 3D online care evidențiază fiecare detaliu. Vă invit să descoperiți Frisomat și o poveste fantastică pe care o ve-ți scrie împreună.
Am terminat școala de make-up artist și mă pregătesc să dezvolt și să co…con…(scuzați!), consolidez o carieră în acest domeniu. Sunt specializată în machiajul de înaltă definiție ( ceeee?) și îmi doresc să lucrez pentru producțiile de teatru, cinematografie și televiziune. Sunt interesată în găsirea unor produse (ce dumnezeu ai scris aici?!)…în căutarea celor mai bune produse…
-Pe bune? Stop! Nu merge! Nici pe mine nu mâ conving cu ce spun aici! Schimbăm scenariul! Ce consolidare, ce dezvoltare? Deja m-am plictisit! Ce școala de make-up am absolvit eu? Ah, tu vorbești despre fetele de la bloc: Florica, Irina, Alina? Hahaha, da, îmi aduc aminte, le făceam câte un make-up “profesionist”, de arătau mai bine înainte decât după. Shimbăm scenariul! Motor?
-Of! Ești cea mai încăpățânată soră pe care o am! Mi-ai spus că pentru a câștiga o cremă personalizată și o excursie pentru un weekend la Palacio Real de Madrid oferită de Compania “La Cabine”, companie ce își va prezenta bijuteriile, pardon, produsele cosmetice de o înaltă calitate și eficacitate, trebuie să participi cu un scurt video în care să motivezi de ce îți dorești asta. Schimbăm scenariul de câte ori vrei tu. Dar dacă vei spune:
Sunt interesată în găsirea unor produse care pot reda un aspect perfect al tenului indiferent de maturitatea pielii și de produse de îngrijire pentru hidratarea și tonificarea pielii,
câștigi concursul garantat. Nu sună mai natural? E vorba despre un brand despre perfecțiune, frumusețe, un brand specializat în îngrijirea tenului…
-Perfecțiune ai zis? Încăpățânată ai zis? Ok!Perfecțiune e numele meu! Hai să-i dăm pe spate!
-Motor?
-Play!
Bună, nu am fost niciodată în Spania, numele meu este Influensara si sunt o femeie sofisticată. Am tenul uscat și riduri, mă rog, riduri de expresie, ok, am riduri. Fac alergie la orice cremă de față și fiică-mea spune că arăt ca o bunică. Sunt abonată la newsletterul site-ului și am văzut că echipa de specialiști “La Cabine” oferă o oportunitate unică: cea de a crea pentru clienți o diagnoză personalizată și propria cremă. Îmi doresc să aflu cât mai multe informații și ajutor în alegerea texturii și a ingredientelor. Adică: ajutor, nu mai vreau să arăt ca o bunică!
-Cum a fost?
-Nu ești normală! Am trimis video-ul! Baftă!
În viață sunt momente când ajunși la maturitate încă ne mai jucăm, mai jucăm și în propriile roluri de dramă sau de comedie. Ne amăgim că timpul nu trece, dar atunci când avem momente de nesiguranță ne ascundem chiar și de noi înșine. Sincer, de cele mai multe ori simt că anii nu mai sunt un număr. Îmi iubesc anii, dar timpul doare mai ales atunci când pe chip se citește trecerea lui.
Am citit despre reguli, sfaturi, alimente, obiceiuri, rutine care vorbesc despre cum poți avea un ten sănătos. Ah, știți și voi la fel ca mine cât e de greu să le urmezi? Am găsit produse care promit “tinerețea fără bătrânețe și…”. Nah, nu sunt de buzunarul meu! Dar, pentru că “totul este posibil, imposibilul cere doar mai mult timp”, am găsit în Farmacia La Preț Mic, care are scopul de a redefini conceptul de preț mic în zona magazinelor online cu profil farmaceutic, un produs din gama La Cabine,
photo: FarmaciaLaPrețMic
pe care îl voi trece pe wish list. Produsul are o formulă specifică pentru hidratarea profundă a pielii, umplerea ridurilor, restructurarea epidermei, repararea celulelor deteriorate de soare si conferă volum pielii mature.
Datorită succesului online, compania FsrmaciaLaPrețMic a deschis și magazine fizice.
Atunci când am aflat faptul că “decalogul” de baza pentru sanatatea pielii este colagenul și acesta are grija de fermitatea, elasticitatea si stralucirea pielii dar din păcate, după vârsta de 25 de ani, sinteza colagenului in organism incepe sa scadă și poate fi redus cu pana la 30% pana la varsta de 45 de ani, am spus “niciodată nu e prea târziu dar de cele mai multe ori e degeaba”.
Am dat un search în căutarea celor mai relevante produse. Acum sunt în așteptarea acestui produs pe care vreau să-l testez. Mărturisesc că îl aștept cu nerăbdare.
🔗 Confera fermitate si restructureaza aspectul tenului;
🔗 Creste cantitatea de colagen din piele;
🔗 Previne apariția ridurilor și pierderea elasticității;
🔗 Întăresc și restructurează aspectul tenului.
photo: FarmaciaLaPrețMic
Ah, câte produse aș adăuga pe lista mea pentru că în funcție de rutina ta zilnică și în funcțe de ten, produsele sunt
La Cabine BOTOX, La Cabine Pure Hyaluronic,La Cabine Flash Effect,La Cabine Retinol, La Cabine Collagen,La Cabine Anti Imperfection, La Cabine Vitamina C, sub formă de fiole le găsiți pe site-ul FarmaciaLaPrețMic
Spunea cineva că “viața e un joc cu multe surprize”. M-am jucat trimițând email-ul și materialul video și surpriza a venit odată cu răspunsul de la firma producătoare de produse cosmetice și farmaceutice “made in Spain” , “La Cabine”:
“Dragă Influensara, îți mulțumim prntru interesul acordat ptoduselor noastre. Suntem încântați și nerăbdători să îți fim de ajutor. Te rugăm să completezi formularul de mai jos pentru a descoperi împreună formula tipului de cremă raportată la tipul tău de ten. Îți oferim și o invitație pentru a participa la evenimentul de lansare a noilor produse “La Cabine”, care va avea loc la Palatul Regal din Madrid. Detaliile le găsești în documentul atașat. Te așteptăm cu drag! “
Life is a journey! Călătoria spre Palatul Regal din Madrid, cunoscut și ca Palatul din Orient a fost una de vis.
sursa photo: Wikipedia
Am participat la evenimentul creat de “La Cabine” un eveniment unic organizat la cel nai mare palat regal din Europa, Palacio de Oriente. Clǎdirea esre localizatǎ pe Strada Bailén, în partea de vest a Madridului și în partea de est a râul Manzanares. Invitații au fost pe măsură: membrii ai familiei regale, ambasodori ai brandului de frumusețe La Cabine și câștigătorii selectațiîn urma concursului. A fost de vis, a fost un regal. La Cabine a strălucit în lumina și splendoarea palatului care a găzduit evenimentul. A fost un cocktail de splendoare, energie și frumusețe.
Londra și o vară târzie. O calatorie lungă și o mie de speranțe într-un geamantan plin cu haine. Joburile întârziau să apară și, în diminețile grăbite, îmi lăsam cafeaua nebăută și fugeam spre stațiile de metrou ori de autobuz, trântind ușile în urma mea cu gândul că azi, o fi el al unșpelea interviu, voi fi în sfârșit acceptată. Nimeni, nimic! Nu-mi mai doream front office assistant, call desk administrator, high paid jobs and bla bla, nici vorbă. Dar sincer, nici in cleaning nu găseam nimic. Ba da, intr-o zi, o indiancă drăguță mi-a oferit un job: călcătoreasă. Călcam cearșafuri și fețe de pernă pentru un hotel până am fugit împușcată de acolo și cocoșată de spate și cu degetele arse de la afurisitul ăla de fier de călcat. Că am mai avut un job intr-o fabrică unde stăteam cocoțată pe tocuri și purtam fustă, nu vă mai zic, m-au dat afară că nu mă îmbrăcam corespunzător. Cum să stau eu cu safety boots, salopetă și cu mănuși de protecție?! Nah, eram pierdută, exilată, ploua intr-una și nu aveam nici un ghid de supraviețuire în orașul în care nici soarele nu îndrăznea să apară. Londra și o vara târzie…
Până într-o zi când admiram ținuta unei doamne elegante care iși bea cafeaua pe o terasă undeva pe Oxford Street. Eu așteptam plictisită să se facă ora 13,00 fix pentru un interviu. În câteva minute ne-am împrietenit și în alte zece minute am aflat uluită că interviul urma să-l am cu acea doamnă care lucra pentru un outlet fashion editorial. Nu vă închipuiți că aș fi un foto model. Nici nu arăt ca unul. Era vorba despre un portofoliu fashion, editorial model pentru un outlet store din Londra. Și pentru că întotdeauna am fost fascinată de haine și accesorii, și mai ales de un stil original în felul de a mă îmbrăca, îmi doream jobul mai mult decât orice. Urma să fac ceva ce îmi plăcea enorm: să creez ținute-cu stil-din zona outlet folosind articole vestimentare de la renumite case de modă.
Pentru mine a fost simplu. Iubesc produsele de îmbrăcăminte și încălțăminte din magazinele second- hand și outlet unde găsești cele mai cunoscute și iubite branduri. Sunt unice și sută la sută autentice. În geamantul adus de mine la Londra am pus ținute vestimentare de un șarm unic cu ajutorul cărora am mizat întotdeauna pe crearea unui stil personal.
Ținutele, obiectele vestimentare, accesoriile aduse de mine, le-am găsit în România în magazinul Evernisaj.
Produsele sunt noi și unice la https://www.evernisaj.ro și sunt adăugate zilnic în magazinul OUTLET. Culorile, tipul de țesătură, croiala, piesele “altfel” realizate de casele de modă renumite sunt de catwalk, de fashion week Londra sau Paris. Hainele au o anumită personalitate a timpurilor și mai ales a designerilor.
Noi, femeile, avem o pasiune nevinovată pentru genți și clutch-uri și mai ales pentru felul cum le asortăm. Ele ne sunt cele mai bune prietene și ne dorim o calitate superioară a acestora.
photo: Evernisaj
Să nu uităm nici de pantofi. Ador pantofii rosii. Pe Evernisaj găsești ncălțăminte second hand pentru cele mai pretențioase gusturi.
photo: Evernisajphoto arhivă personală; am rugat-o pe sora mea să pozeze pentru mine. a fost încântată să pozeze într-o ținută care și mie îmi place. știe că îmi plac pantofii roșii. la cererea publicului 😊( glumesc) mă pregătesc și eu pentru un shooting 😊
Pentru copii am găsit sute de produse. Te poți înregistra cu pagina de facebook sau poți crea un cont și poți beneficia de promoții și oferte.
Stilul meu? Stilul elegant. Și da, în geamantanul adus cu mine la Londra, am înghesuit cât de multe haine Evernisaj am putut.
Jobul din Londra a fost pentru o perioadă scurtă de timp. A fost o experiență frumoasă. Am găsit branduri de top din lumea modei la felul cum si pe magazinul Evernisaj România găsești.
Alegeți să fiți originali, smart and chic cu Evernisaj! E mișto rău! Pe bune!
“My shopping philosophy has always been: see it, love it, buy it-and I know I’m not the only one” Deborah Lloyd
Odată cu instalarea în telefon a tot felul de aplicații și sisteme de plată pentru shoppingul online , recunosc, am dobândit un ușor simptom de shop addiction. Magazinele trimit notificări irezistibile: something new has landed now, click to shop, some fresh outlet styles, love it get it…Cum să reziști? Cum să nu cumperi geanta aia roz cu discount de zece la suta, cum să lași pantofii ăia mov cu cinzeci la sută reducere? Ce dacă sunt din sezonul trecut, atât de bine se potrivesc cu eșarfa portocalie și cu ochelarii verzi…Ok, stop, #fără bani aruncați! Clar, am nevoie de un ghid de educație financiară, de o aplicație SmartShopping, de un prieten virtual dar care să-mi ofere un ajutor financiar real. Am nevoie de o aplicație cash back, despre care am auzit ca poți primi un procent între 1% și pâna la 30% din valoarea produsului sau a serviciului achizitionat.
Am extras cele mai importante informații și le voi împărtăși cu voi. Haideți să învățăm să economisim bani făcând cumpărături!
pe o platformă de cumpărături online,pentru fiecare tranzacție realizată, în contul tău se strânge GRATIS o sumă de bani, între 1% și 30% îți revin țiebanii primiți înapoi în urma unor achiziții făcute pe o platformă de cumpărături online
O astfel de platformă cashback care îți oferă relaxare financiară și te ajută să economisești bani este și funcționează în România.
Faptul că are o interfață prietenoasă și este simpla de utilizat m-a convins sa-i cer prietenia.
Dar cel mai mult m-a convins faptul ca:
“În esență facem 3 lucruri online: învățam/ne documentăm/informăm, ținem legătura cu prietenii și cumpărăm diverse lucruri.” https://cashclub.ro/
După ce am urmărit filmulețul de prezentare și am citit articole pe social media mi-am luat notițe și am instalat curioasă aplicația:
Pasul 1- Descarcă aplicația
Aplicația se poate instala atât pe computer:
✅ Pentru a descărca pe computer te conectezi la Chrome, activezi sincronizarea sau trimite-ti un memento.
cât și pe mobil:
✅ Aplicația mobil iOS și Android pentru acces rapid și comoditate în utilizare.
Pasul 2-Vezi lista completă de magazine partenere
Pasul 3-Compară prețuri la peste 1.600.000 de produse
-îți poți invita prietenii pe platformă și câștigă 30 lei pentru fiecare cont activat (adică vei primi 30 lei în contul tău atunci când prietenul invitat plasează o comandă validă.
-Accesezi “Contul meu” și preiei linkul tău personalizat dând click pe “Invită-ți prietenii”.
-Linkul poți trimite în mesaje private sau posta pe rețelele sociale favorite fără restricții. Vei primi 30 de lei pentru fiecare prieten care își va crea cont de pe linkul tău și va plasa minimum o comandă din magazinele partenere. Mai mult, nu doar tu vei primi bănuți, ci și prietenii tăi – de asemenea, câte 30 de lei.
Vei descooeri o mulțime de magazine partenere: Decathlon, Noriel, Answear, AboutYou, Vivre, Flanco, FashionDays, Aliexpress, Orange, Cărturești, Libris, Hervis și multe altele.
Acum fac cumpărături cu ajutorul prietenului meu virtual care îmi este de mare ajutor în viața reală .
2020 ianuarie 15, Liverpool, aeroportul “John Lennon”
“Acasă nu pleci, acasă te întorci. Sa fii primită cu pupici cu sclipici îmbrățișări și toate bucuriile. “ by David
Mesajul venit din partea lui David, blogger pe “Anticamera D.”, mă surprinde plăcut. Da, acasă este întotdeauna acel loc unde te așteaptă toate bucuriile, icoana din cui și cel mai dulce colț de pâine pe masă. Acasă e locul unde sfidezi toate legile universului pentru că ești întotdeauna tu, cu părul răvășit, bufnit, leneș pe o canapea sau stând picior peste pucior dând scroll pe telefon, citind o carte…Acasă e locul unde dragostea plutește în aer, locul pe care îl împarți cu cei dragi din inima ta, unde râzi, plângi, dar mai presus de toate ești tu însuți. Îmi este inima o bucurie că plec. Ah! Îmi este inima o bucurie că mă întorc acasă.
Sunt în aeroport și dau din picior nerăbdătoare. Am emoții și planuri mari. Am o surpriză pentru prințesa mea cu păr lung de “Albă ca Zăpada”. I-am promis că vom redecora împreuna camera. Știu, nu m-am ținut de promisiune, grăbită să vin, grăbită să plec. Am amânat și întârziat, am ratat cel mai prețios moment: cadoul pentru ziua ei de naștere. Am avut discuții lungi, căutări pe internet, linkuri, mesaje cu imagini culese de peste tot, mult timp nu am reușit să ne punem de acord. Cum să faci un dormitor roz unicorn să fie și spațiu de lucru pentru școala online și cameră de prințesă? Cum să asortezi mocheta cu tapetul și mobilierul?
Cum să fie totul și plăcut, și funcțional, și de calitate? Și mai ales, ieftin?
Am emoții! Știu cum va arăta camera mofturoasei mele prințese. Rămâne de văzut dacă și ea va fi încântată.
Încântată?! Prințesa mea plutea de fericire și era nerăbdătoare să devină o altă prințesă. Își dorea să începem cel mai așteptat moment de până atunci: redecorarea camerei. Și nu oricum, ci exact așa ca în poza pe care am gasit-o la un search în căutarea unui fototapet.
O Casă de Comenzi, un partener ideal pentru cei care vor să construiască, să decoreze, și nu numai, în anul 2014 a venit cu un concept unic pe piața românească.
Site-ul are o ofertă generoasă și avantaje neașteptate:
-Găsești totul într-un singur loc; -Economisești timp și bani; -Oferta este negociabilă în funcție de cantitate; -Livrarea la adresă se face în doar 5-7 zile; -Prețurile sunt mai mici decât în depozite și hipermarketuri.
Recenziile video ale clienților m-au convins să redecorez pe viitor întregul apartament. Un colțar extensibil de living a intrat inevitabil pe wish list.
Dacă ești client poți beneficia de facilități multiple. Pentru aceasta există grupul dedicat V.I.P. M-am gândit, plină de emoție că aș putea beneficia și eu de această calitate și am răsfoit ofertele pentru materialele de construcție: piatra decorativă , ferestrele de mandardă. Poate cine știe, visul de a construi o casă se va împlini.
În mai puțin de o săptămâna, prințesa cu păr lung de Albă ca Zăpada s-a mutat în noua ei cameră, și așa a devenit prințesa Elsa. Am reușit să-mi țin promisiunea și am avut un ajutor neprețuit:
Nu-mi permit un kitchen designer, clar, că nu sunt unul, e și mai clar. Revistele înșirate în jurul meu promit o bucătărie funcțională și modernă cu un look unic, dar nu e nimic din ce îmi doresc eu. Îmi doresc un stil sofisticat, dar în același timp simplu, un spațiu funcțional dar și un loc primitor de relaxare. Atunci când am mărit spațiul, renunțând la pereții despărțitori dintre bucătărie și living, nu m-am gândit că bucătăria și livingul trebuiesc completate în aceeași paletă cromatică. Zona de living nu mi-ar da bătăi de cap, dar bucătăria linie cu aparatură performantă și o hotă pe măsură, da, îmi dau bătăi de cap. Când spun aparatură performantă mă gândesc la cele trei importante electrocasnice nelipsite din bucătăria unei familii: cuptor, plită, pe care pe toate mi le-aș dori electrice, și, piesa de rezistență, hota, care va asigura aerisirea încăperii.
editare Canva
Și nu am nici cea mai vagă idee cum va arăta.
Îmi iau geanta și las revistele răvășite pe canapea. Sunt invitată la prietena mea care a pregătit o pizza delicioasă. Cum să refuz o așa invitație! În drum cumpăr un buchet frumos de flori și mă grăbesc să ajung. Locuiește într-un apartament cochet într-un cartier nou și de cele mai multe ori stăm la povești în living. Mă întâmpină cu un zâmbet jucăuș și mă invită în bucătărie. Ciudat, gândesc eu, locul ei preferat e în living unde stăm la o cafea, ori înghețată, și povestim despre nimicuri.
În ușa bucătăriei rămân “wow” , cu gura căscată. Prietena mea pufnește în răs. Wow? Nimic nu mai era la fel ca acum două săptămâni. Totul e schimbat: spoturi luminoase, mobilier, aparatură de uz casnic, totul nou, totul strălucitor, în fața mea, în toată splendoarea, definiția unei bucătării moderne, ideale, perfecte, frumoasă, pur și simplu frumoasă, sfida orice designer cu pretenții.
-Cu ajutorul lui Franke, îmi raspunde ea misterioasă. Totul a pornit de la bateria veche de bucătărie. Ia un loc și îți povestesc. Nu am stare! Franke, bateria de bucătărie? Ce poveste siropoasă de dragoste trebuie să ascult? Dumnezeule, asta e bucătăria pe care o visez!
editare Canva
-Deci, cine este Franke? De când îl cunoști? Îmi spui odată? Și toate aceste produse cum le-ai găsit? O întreb eu sperând că este totuși o poveste siropoasă la mijloc.
Franke România este parte a diviziei Kitchen Systems Group a corporaţiei multinaţionale Franke Artemis şi activează pe piaţa locală din anul 1998 fiind lider pe piaţa autohtonă de echipamente incorporabile pentru bucătării destinate uzului casnic. (https://www.frankemagazinonline.ro/despre-noi.html)
Aveam un proiect mai vechi, dar nu aveam nici banii, nici timpul necesar. Întotdeauna mi-am dorit o bucătărie elegantă și funcțională. Am înțeles într-un final că aspectul bucătăriei depinde în primul rând de electrocasnicele folosite. Eram fascinată de mobilier, dar nu vedeam proiectate sau încorporate electrocasnicile pe care trebuia să le folosesc. Atunci m-am gândit că în funcție de spațiu și necesități voi cumpăra aparatele electrocasnicele și apoi voi apela la un proiectant pentru alegerea tipului de mobilier. Banii nu au fost o problemă, pandemia ne-a dat toate planurile de vacanță peste cap. Am economisit banii și i-am investit în acest proiect. Și când te gândești că totul a pornit de la bateria veche de apă montată pe perete și nu pe chiuvetă…
Ador produsele Smart pe care le-am cumpărat, dar dacă vezi și colectia Maris sau Mythos, te îndrăgostești pe loc.
Iar această pizza delicioasă am copt-o t la noul meu cuptor din colectia Smart
Right! Încerc să rămân calmă și să trag adânc aer în piept. Today is the day: no shoes policy, no more cabluri și încărcătoare înșirate prin toată casa, no more covoare, zic eu după ce m-am împiedicat de niște pantofi, două prelungitoare pe care aproape le-am smuls din perete, am vărsat cafea pe covorul alb, și am plonjat lângă canapea cu cealaltă jumătate din ceașca de cafea. Biroul și școala s-au mutat acasă. In jurul meu, praf, haos…
Hello, spring! Să înceapă distracția
… pardon, the deep cleaning spring. Până aici, că nu se mai poate! Say what mama? Mă privesc amuzați cei doi copii ai mei treziți pentru micul dejun. Cu ce zici că vrei să facem the deep cleaning spring? Aspiratorul nu mai merge din vară, a scos fum, s-a inecat și s-a dus săracul; ai un mop cu coada ruptă și o găleată, și s-ar putea, nu sunt sigur, să ai și o mătură tristă. Dă un search pe google, mother, sunt firme de top au soluții inteligente si aparate de curatat inovatoare. Eu mă duc să arunc mopul și mătura, și nu glumesc!
Eu sunt șefa, va fac o listă cu joburi, mă lasă aia mică cu gura căscată. Ce soluții inteligente, ce firme de top, bombănesc eu supărată privind dezastrul din jur, nimeni nu mă ajută în casa asta?! But…, pufnește în râs aia mică întinzându-mi tableta, but mother…Ce bat, bat, ce search pe google, că vă trimit pe amândoi să bateți covoarele!
Îmbrăcarea, e timpul pentru un vacuum cleaner 2 în 1, 3 în 1…toate într-unul singur dacă se poate. Mergem? Au și promoții până la 31 martie?! Mergem! Sunt extaziată, hotărâtă nu mai zic. Relax, mother, produsele pot fi livrate și acasă. Eu vreau o mătură electrică, și un aspirator geamuri. Sunt produse cordless, mama! Sunt ce?? Nu, asta mică e șefa casei, clar! Scăpăm de cabluri și de prize supraaglomerate, mama, înțelegi? Înțeleg dar nu pricep! Aha, mă deștept eu, tehnologia inovatoare!
Kärcher, curațenia Wow (photo cu acordul consilierului de vânzări de la Kärcher Center Iași)photo cu acordul consilierului de vânzări, cel cu zâmbet electrizant, de la Kärcher Center Iași
În fix zece minute eram în Kärcher Store Center Iași, singură. Ăia mici nu și nu, ei nu vin. La intrare, să pic pe spate, nu alta, mă salută un mop, și nu orice fel de mop, ci unul electric, de m-am îndrăgostit instant de el. Noroc cu băiatul din magazin, drăguț foc, care m-a întâmpinat cu un zâmbet electrizant, de am uitat și mai instant de ce mă aflu acolo.
-Chestia asta este un mop?! Mă trezesc eu vorbind. Ăă, mă scuzați, bună ziua!
Băiatul cu zâmbet electrizant mă asigură ca da, este un mop electric valabil in patru variante pe care mi le prezintă bucuros. Eu rămân iremediabil îndrăgostită de mopul electric cu aspirare FC5 de care nu pot să mă dezlipesc. Consilierul meu de vânzări, cel cu zâmbet electrizant, mă asigură de o libertate maximă de mișcare atunci când voi utiliza mopul, și voi putea dansa cu el, curăța vreau să zic, toată casa, fără să mai am nevoie de prizele electrice. Afișajul LED în trei trepte funcționează ca un indicator intuitiv al nivelului bateriei. Aparatul are și o pereche de role de schimb, 500 ml detergent universal și 30 ml detergent pentru lemn. FC 5 Cordless Premium are functia 2 în 1 pentru ștergere și aspirare dintr-o singură trecere. Îmi aduc aminte de pata de cafea de pe covor și atunci băiatul cu zâmbet electrizant mă conduce spre zona cu produse de curățenie și îmi prezintă precum un expert toată gama, îmi recomandă cu încredere un aspirator cu spălare tip spray extracție. Consilierul meu e numai zàmbet și îl privesc cu admirație. Experiența în vânzări își spune cuvântul: este un adevărat profesionist!
Dacă ar fi să fac un top Kärcher aparate must-have pentru uz casnic, sincer, pe acestea le-aș alege:
1. kit curațare geamuri WV6 +KV4 white
photo: Krächer web site
2. Mătură cu acumulator KB 5 White
photo: Krächer web site
3. Aparat de curățat cu abur SC3 EasyFix ( white)
photo: Krächer web site
Nu vă mai povestesc nimic din ce am vazut acolo! Trebuie să vă convingeți singuri. A fost super tare să fiu client Kärcher! Și am înțeles un lucru: pierdem timp, poate cel mai important lucru din viața noastră. Pierdem timp și apoi alergăm în căutarea lui. Trebuie doar să renunțăm la tot ce este inutil și, da, să experimentăm noul. Tehnologia inovatoare generează timp, și e atât de ușor să-l putem păstra și împărți cu cei dragi oriunde, dar mai ales acasă.
O listă lungă cu joburi și doi copii curioși mă așteptau acasă. Am avut timp să ne jucăm, să ne relaxăm și să facem o curățenie wow fără mopul vechi și mătura tristă.
“sufletul devine cuvant” sau “ nu cauta sa ma cunosti din ce scriu, pentru ca nu scriu sa ma cunosti.” by Cosmisian
Cosmisian e surprinzator in cel mai frumos si nebunesc fel posibil. Cosmisian scrie iubind, scrie traind, scrie cu pasiune tulburatoare. Cosmisian slefuieste nimicul si obisnuitul cu finete, modeleaza delicat si fragil iubirea, contureaza cu mahnire suferinta ducand cuvantul aproape de pictural, de imagine, in acel stil cosmisian si acel deja stiut si placut exces de eleganta.
daca primul volum “Mouelle Roucher “ este cronica sensibila a unei iubiri , o carte pe care am citit-o cuprinsa mai ales de emotia de a intra pentru prima data in lumea lui Cosmisian cea dincolo de blog, marturisesc ca am avut, in numele prieteniei virtuale ce ne leaga, privilegiul de a citi manuscrisul la fel de tulburator si pretios “Lucette-Viata dincolo de imunitate zero”. Cosmisian scrie despre destine si “ iubiri stinse in graba cu pret prea mare oferit iluziei ca poti uita”. si apoi scrie o lume in jurul unui destin, lume ce va strange iubirea la piept cu puterea de a respinge orice forta dirijata. o lume cu rani nevindecate, cu framantari si dureri inabusite, o lume prabusita dar nu invinsa. Lucette este fior, tipat, durere, lacrima si dezlegare. si viata.
multumesc dragului meu tanar scriitor pentru noaptea aceea de decembrie, cand, aflata la capatul lumii, mi-a trimis ceva frumos, atat de frumos de citit, incat mi-am dorit sa nu ma mai prabusesc niciodata, si sa dau cu viata de pamant!
Scroll printre drafturile de unde uneori cele mai încâlcite gânduri pleacă.
delete: “jazz coffee time, cyber lover-ul…”
Azi a mai trecut o zi în care mi-a fost dor să scriu. Nu pot să scriu. Mă uit în gol cum trece timpul.
delete: “asteptare, absurd, sweet chocolate soul, red heels…”
Țineam în mâna o cutie cu ciocolată pentru fata pe care “nuștiucumocheamă”. A căutat-o tot stafful de la recepție. Au găsit-o la ghișeul cinci. Vindea speranțe celor care le-au pierdut. M-a recunoscut. Ne-am zâmbit din spatele măștilor. M-am așezat la ghișeul doi. Acolo oamenii erau plini de speranțe. Fata pe care “nuștiucumocheamă” mi-a zâmbit încă o dată.
delete: “până acolo, chestii, nimic…”
“Tu ești vinovată! Tu vezi unde dragostea asta te-a adus?” Eu altfel nu pot fi! Nimic nu cer în schimb! Adun și împrăștii iubiri…Eu văd doar oameni cu suflet de ciocolată.
check the emails: “SuperBlog, platformă, competiție, https://super-blog.eu/ , start writing…”
Nu știu ce să mai scriu pentru că o să mor în secunda următoare! Inima îmi bate nebună! SuperBlog, eu?! Am citit și cunoscut bloggeri de top, oameni extraordinari! SuperBlog, eu?! Emoții! Nu știu cum va fi, e o lume nouă! Gata! Asta a fost! Înscrisă la Spring SuperBlog 2021, joi, 00:13 fix, pentru prima dată. E viața o călătorie? Da! Atunci, să înceapă!
e frig si se crapa de ziua. cerul se desface in rosu si albastru sub un fum negru de nori. necuprinsa in palme, luna pleaca lasand noaptea sa se faca zi.
e frig, miroase a ploaie si a pamant ud. e tacere si e toamna! un vant taios spulbera manios ultimile frunze de pe ramuri in care atarna inimi. oamenii de aici pun pe ramuri inimi de carton pe care scriu numele celor care se duc. te infiori. o vreme de orice te infiori. apoi, nu-ti mai pasa. nici de umbre. de nimic nu-ti mai pasa. aud strigatele de durere pana aici unde am fugit sa vad cum se crapa de ziua. fug de durerea lor si de a mea!
smulg masca de pe fata cu graba sa sorb aerul rece. pieptul ma doare greu si apasator. e frig, dar e bine. am aruncat masca si plasticul care m-a topit si m-a sufocat. ma simt descatusata. imi aprind o tigara cu mainile aspre si arse.
-It’s freezing! Isn’t it? e Christine care a fugit, la fel ca si mine, la o tigara. mai avem douazeci de minute din shift.
-It’s heavenly!
ea rade si imi intinde o cana de cafea. englezii iti fac intotdeauna un ceai sau o cafea fara sa te intrebe. e fierbinte si-mi aburesc ochelarii. e aproape zi. e luni dimineata. ziua in care esti obligat sa faci testul. plecam oftand si ne despartim la lift.
eu sunt pe sectia de covid. ea pe sectia de end of life.
in fiecare luni dimineata spun catre cer: doamne ajuta!
“Sunt obosită, golită. De la un timp, ne lipsim fără să vrem unul altuia. Ne-am îndrăgostit, nu unul de celalalt, ne-am îndrăgostit de povestea inventată de noi, de cuvintele aruncate pe tastatură, de timpul în care fugim de realitate. O realitate in care nimic nu se întâmplă.
– Vreau sa te sărut…ce gust ai ?
– Cafea, bomboane, nu știu!
– Ciocolată? Mă înnebunești.
– Eu sau ciocolata?
– Tu! Ma faci sa fumez, mă enervezi, mă agiți, mă liniștești, mă surprinzi, mă faci sa visez… Fă-mă sa te alung!
vreau sa-mi fac bagajele ca s-au adunat cam multe si nevrute de nu mai am habar de cand. nici nu mai stiu ce am in geamantanul ala pe care il mut de colo colo de cand i s-a stricat fermoarul. gasesc cand il desfac o traista zdrentuita pe care am tot luat-o la drum. pentru care, doamne fereste daca o uitam vreodata, ma intorceam dupa ea de la capatul pamantului. doua vise mi-am pus acolo si m-am dus cu ele departe. asa am crezut ca e mai bine. lumea mi-a spus ca nu e bine, dar eu, nu si nu, ca e bine, ca o sa muncesc pentru copiii mei pana am sa cad. nu am cazut,ca eu sunt tare. si apoi, ce stie lumea? nimic lumea nu stie. e o noapte friguroasa. ploua de nu se mai opreste, ca in tara asta numai ploi si furtuni curg peste tine. imi sterg, cu dosul palmei, lacrimile, ca n-am servetele, si nu ma mai intreba cum naiba se face ca niciodata nu am. si imi spui ca o sa treaca si asta cum au trecut toate. dar eu imi fac griji, ca visele astea, uite, eu le arunc peste geam, dar daca or sa cada in capul cuiva? imi spui ca e tarziu si nu mai trece nimeni pe strada si da-le incolo de vise. ce sa mai faci cu ele? de atatea bagaje, unde sa le mai pui? unde sa le mai duci? o sa fac loc pantofilor aia multi. aia inalti, pe care nu i-am purtat niciodata si nici nu am sa-i port ca am si uitat sa mai merg pe tocuri. ca n-am avut nici cand si nici unde sa -i port. praful s-a ales de toate si nimic de mine. ca am muncit 12 ore, sase zile din sapte de nu mai stiu cine sunt. offf, cum stau visele alea aruncate in ploaie! plang ca pentru ele am venit, pentru ele mi-am dat viata peste cap. stau si ma uit la bagaje si nu stiu ce sa fac. drumurile sunt inchise si urla lumea de peste tot sa nu te intorci acasa. o sun pe mama, care e cu inima si nici nu mai aude. trebuie sa tip sa ma auda. ea imi spune sa nu vin acasa, ca e drum lung si nu se stie ce se intampla. si-i spun ca mi-e dor de copii si nu mai vreau nimic. vreau acasa ca nu vreau sa mor printre straini. vreau sa-i spun mai multe, sa-i spun ca sufletul mi-e greu si ca ma doare rau. ca mi-e frica aici printre straini, ca mi-e dor sa stau cu ea la o cafea, acolo pe balcon, in diminetile alea frumoase de vara, cum n-am mai stat de mult. ea nu aude ce spun. sa nu-ti faci griji pentru copii, ca ei sunt bine, imi zice, si inchid. si apoi imi sun baiatul, ca e mai mare, si el imi spune glumind, chill mama, dar ii simt tristetea din glas. si apoi imi spune, mama te iubesc, si stii, nu l-am vazut niciodata pe tata plangand, and I was like fuck, dar spune-i ca il iubesc si pe el!
imi aprind o tigara. granitele s-au inchis. romanii se intorc acasa. ce-i de acasa nu-i vor pe cei care se intorc. cei care se intorc, se intorc cu inimile sfasiate. nu mi-am luat bilet de avion. masina s-a stricat in dimineata aceea cand ma intorceam din tura de noapte. se cere staff la baza militara din Gibraltar. englezii nu se mai duc la munca, strazile sunt pustii de la o zi la alta. nu mai am vise. le-am aruncat. ma uit la tine si te intreb: ce ne facem? ne facem ca ploua!
lupta e lunga si grea. dezleaga-ma doamne de frica. ma spal pe maini pentru mintile bolnave care vor sa prapadeasca lumea. ma spal pe maini pentru cei care ne urasc pe noi, oamenii de rand. ma spal pe maini pentru cei care nu se mai satura de putere. ma spal pe maini pentru cei care se joaca cu mintile si sufletele noastre, oricare ar fi ei . vreau sa dorm si sa ma trezesc cand totul se sfarseste. intr-o zi am sa ma intorc acasa. imi iau geanta si plec catre un alt shift de noapte.
truth is…you try to feel love, you try to feel the vibe, surrounded by the crowd.
everyone around got their own movie playing inside their head, but they are listening the same soundtrack. you try to find or forget love, you feel reborn and lost…do you continue ? is that even a question? you hold the answer…
-urasc asta! vreau sa-ti spun ceva: nu-ti fa sperante! e doar o provocare. nu vreau nici mie si nici tie sa ne para rau. spun lucruri confuze? acum zece, noua, opt secunde, ma intrebam de unde ai aparut. visele mele sunt nimic pe langa ale tale.
-sa ne intalnim ar fi o nebunie?
-spune-mi, cat de mult si pana unde vrei sa visam?
-pana la lacrimi.
Ce faci?
-ploua! conduc, sunt in trafic, sunt lumini, oameni peste tot. vreau sa fac dragoste cu tine!
-ma lasi fara cuvinte! nu poti sa faci dragoste din orice motiv.
-atunci, sa facem dragoste…pentru ca e luna plina!
Nu e tarziu sa-ti para rau!
-ce faci? vii? pleci? stai?
– plec!
– a fost o promisiune…5 minute…
-a fost o greseala!
-nu fugi de mine!
-unde esti cand nu esti?
-in visele tale!
-”e o provocare”, cand am spus asta?
Am intrebari…
-dar nu vreau sa-mi raspunzi!
-am raspunsuri, nu vreau intrebari.
-cine esti?
-sunt nimeni!
-tu cine esti?
-nimic!
Nisipul din palma ta…
sunt dupa o noapte de nesomn ! prea multa muzica, prea multa lumina…
-te-am asteptat ca un prost toata noaptea!
-de ce am impresia ca tu ma consideri o prostituata? (de ce nu-ti spun tot ce gandesc?)
-esti o curva trista, un fel de Anna Karenina reinventata…una care ma minte si pe care o vreau oricum…te iubesc chiar si atunci cand nu te iubesc! esti nisipul din palma mea ! (eu, iarta-ma , dar nu gandesc ce spun!)
-nu vreau cuvinte! am venit spre tine de parca am facut asta toata viata! mi-e teama de tot ce-mi spui. omoara-ma cu tine! nu-mi pasa!
Nopti tarzii
-ma prefac ca nu esti un lucru complicat din viata mea. ma prefac ca nu ti-am spus, dar sigur ti-am spus, ca nu am voie sa-mi fie dor de tine.
ma prefac ca nu vreau! ma prefac ca nu pot sa te astept o vesnicie!
-visele de cristal traiesc in inimi sfasiate de iubiri nebune…acolo nu e timp si nici loc pentru cuvinte! acolo esti asa cum nici nu stii ca esti…
-nu stiu sa traiesc dincolo de ele. nu lasa bataile inimii tale grabite sa sparga in cioburi visele de cristal. invata-ma sa te iubesc! alinta-ma, alunga-ma, iubeste-ma sau tremura cu mine…
-uraste-ma, omoara-ma, sau fa ce vrei cu mine!
Plec spre nicaieri… am in palma diamante si in suflet ploi!
-am un sentiment ciudat ca acolo, dincolo, gandurile pleaca si nu ajung nicaieri…si nu vreau sa citesti asta pentru ca la inceput a fost simplu, apoi complicat, si apoi ai plecat.
si, absolut posibil si foarte probabil, exista un motiv pentru aceasta intamplare.
Plec spre nicaieri… am in palma diamante si in suflet ploi!
-acelei iubiri, uneori venita prea tarziu, poti doar sa-i spui : “nu trebuie decat sa existi!”. e mult prea tarziu sa te opresti. si nu stii de ce e atat de tarziu,
asa ca, alegi sa traiesti!
Am o viata reala ! Culmea si intamplator, exist
– habar nu am ce sa-ti spun, asa cum nu stiu de ce sunt aici…
-unde esti?
-departe de tine…Londra. ploua!
-poti vorbi?
-cu tine pot face orice .
-nu vreau sa-ti fac rau!
-atunci fa-mi bine! de ce imi pui atatea intrebari? te vreau! mi-e dor de tine!
-iti spun doar doua lucruri : am o jumatate de viata distrusa. in cealalta jumatate esti tu! hai sa lasam lucrurile la intamplare!
-am o viata reala! culmea si intamplator, exist!
-nu esti real! in povestea asta sunt doar eu, nebuna de tine .
Virtual love- Behind the story
Orice asemanare cu personajele sau cu realitatea NU este absolut intamplatoare. Nicio regula fara exceptie! Exceptia nu urmeaza regula.
Dragoste virtuala? Sindromul Pygmalion? Avertismentul psihologului? Mituri despre fictiune si adevar? Virtual si realitate? Asteptari? Iluzii? Mai mult decat sperante? Testul realitatii?
Nimic din toate astea! Imi accept toate emotiile! Dragostea virtuala nu este un mit la limita dintre duplicitate si minciuna. Personajele nu sunt neadaptate la viata reala.
Nu am fost dezamagita .
Urasc regulile, sabloanele, psihologiile, teoriile inteligente si extraordinare care incearca sa spuna unde, cum si de cine sa ne indragostim. Cineva inventeaza reguli trecandu-le de la un nivel la altul.
alegeri gresite?
Am o viata reala, culmea si intamplator, exist !
Am trecut dincolo de mine, de la un real banal si absurd ,si l-am gasit pe el:
traim mintindu-ne ca maine se va schimba ceva, ca vom gasi o cale sa evadam din noi insine si ne vom lepada de temeri si amaraciuni.
sunt o mama absenta din viata copiilor mei. o absenta pe care o motivez. prin bani si lucruri scumpe. tragic, nu? nu trageti, nu ma impuscati! stiu cum e sa nu ai nimic!
2019, septembrie, 27
ma indrept spre camera lui Stanley, pastor catolic. am medicatia lui si douazeci de minute sa inchei shiftul. ma intreaba daca vreau sa ne rugam impreuna si imi prinde mainile intr-ale lui. am o ezitare, nu am timp, ma grabesc! rugaciunea vine calda si tremuranda: “our Father who art in heaven…”. iar eu imi dau seama ca in toata graba mea, aici pe pamantul asta strain si rece, am uitat de toate lucrurile sfinte. plec luandu-mi ramas bun, dar el ma opreste si imi cere sa-i las usa deschisa. plec, in sfarsit. il aud strigadu-mi din urma: -you are a star!
2019, septembrie,28
“barbatii isi vor aminti intotdeauna de o femeie care le-a provocat ingrijorare si neliniste.”
da-ma naibii…si atat!
2019, septembrie, 29
intre fictiune si realitate, culmea si intamplator, exist!
diminetile nu mai sunt cu drumuri linistite printre case cu flori roz. diminetile sunt cu drumuri printre cladiri pana la cer, strazi cu miros de cafea si multimi de corporatisti. diminetile sunt cu semafoare incapatanate care nu te lasa sa treci si pescarusi nebuni pe asfalt care iti incurca pasii.
“Dacã intr-o zi nu ai chef sã asculti pe nimeni, cautã-mã…Promit sã tac oricât vrei.”
2019, septembrie, 14
azi am timp sa am timp, atat de mult incat am decis sa traiesc de maine. nu de la capat. de la inceput!
2019, septembrie, 15
unde esti cand nu esti?
“Dacã intr-o zi mã cauți și nu răspund…Vino repede sã mã vezi…Poate eu am nevoie de tine…”
2019, septembrie, 16
cauta-ma! alunga-ma! fa ceva!
2019, septembrie, 17
de ce a trebuit sa vin de la un capat al lumii sa nu te intalnesc?
2019, septembrie, 18
“Dacã intr-o zi iti vine sa plangi, cauta-ma…Nu promit sa te fac sa râzi, dar pot sa plâng cu tine.”
Raluca ma suna sa iesim in pauza. inchidem pagerele pentru o ora, dulce evadare, descatusare de suferintele celor care ne cheama in ajutor.
-m-am impacat cu George! stii, l-am vazut pe Willson cu Jo! voi doi…
-noi doi nimic!
ploua! fumam si tremuram de frig cu ochii in telefoane. Raluca imi povesteste despre copilaria pe care nu a avut-o, despre ratacirile ei si despre cum l-a cunoscut pe George. si atunci o strang in brate si imi vine sa plang. oamenii ascund dureri atat de mari incat nici cerul nu le cuprinde. o pisica neagra ne roaga din priviri sa o lasam sa intre. intram oftand in cladire. pe holuri lungi se alungesc umbre. suntem noi si o pisica neagra.
2019, septembrie, 19
de parca te-as astepta! astept ploi si cuvinte!
2019, septembrie, 20
imi dai o mie de motive sa plec dar eu inventez o mie de motive sa raman.
2019, septembrie, 21
ne plimbam pe Princess Dock de-a lungul raului Mersey. nu aud ce-mi spui. am gandurile departe. mi-e frig si ma prefac ca mi-e bine. noaptea e plina de lumini. e noaptea cand tu vii acasa. o singura data, la cinci zile, ne mintim privindu-ne in ochi: “mi-a fost dor de tine!”.
love is a bitch!
2019, septembrie, 22
noaptea tarziu, un cititor ratacit pe blog, jurnalist si scriitor:
“ca sa poti scrie cu adevarat si cu o valoare intrinseca, trebuie multa lectura si mult exercitiu, cred eu.”
aveti dreptate, doar ma joc!
“cred ca va alintati putin. nu cred in varianta…ma joc!. nimeni nu se joaca cu gandurile expuse public. e ceva mai mult, mai adanc…”.
ceea ce suntem, ceea ce simtim, am putea scrie in ritmul grafic al batailor inimii, dar scriem cuvinte, aparente fragile ale gandurilor noastre. si apoi, adanc, raman in noi acele intamplari, de cele mai multe ori neintelese, venite uneori fara motiv, uneori prea tarziu, uneori degeaba. atat cat sa-ti intoarca viata pe dos. atat cat nu stii cat de…intrinsec si cat de logic sa le numesti.
2019, septembrie, 23
aeroportul John Lennon, ziua in care tu ramai si oamenii din inima ta vin si pleaca.
2019, septembrie, 24
“Dacã într-o zi iti vine sã fugi, cautã-mã…Nu promit cã o sã te opresc, dar pot sã fug cu tine.”
2019, septembrie, 25
ziua in care iti faci planuri pentru ca esti off, dar esti chemata la munca…
razbunator, septembrie sterge amintiri. un vant de toamna rece spulbera vara cu fosnet de frunze. ca toamna e de mult aici, un cer mahnit se scutura ingandurat de ploi.
si mie mi-a fost dor de noi!
2019, septembrie, 2
cred ca am trait mai multe vieti. nici una terminata. nu-mi amintesc in care din ele te-am pierdut.
2019, septembrie, 3
noptile nu mai sunt albastre. noptile sunt lungi si intunecate. noptile aduc pareri de rau. am inceput prost amandoua. eu, a sasea noapte nedormita, ea plansa, incercand sa-si ascunda privirea in foile imprastiate pe birou.
-esti bine?
-sunt…ok! hai la o tigara!
-mai am de conectat pe Elan si pe Frank la oxigen, lui Stanley de dat tratamentul in zece minute, pe Marjorie ce tipa disperata dupa ajutor…la naiba, hai la o tigara!
-l-am pierdut pe George, imi spune!
n-ai pierdut nimic, ii raspund in gand. el e singurul care a pierdut! te-a pierdut pe tine si banii pe care-i dai.
-v-ati certat?
-l-am inselat! George nu-mi raspunde la telefon, George nu are timp niciodata, George are tot timpul probleme cu banii! m-a sunat intr-o seara. eram cu Willson…
-Willson?! ma trezesc strigand!
pagerele tipa amenintator in buzunare. avem sufletele praf dar alergam pe holuri sa salvam vieti.
tarziu, Willson vine in office. ii simt parfumul si privirea insistenta. stie ca am aflat. nu-i pasa!
-you are an asshole, Willson!
-I know!
sunt obosita, ma arde gura lui fierbinte care ma duce direct in iad! noptile aduc… pareri de rau!
2019, septembrie, 4
“oamenii vin si pleaca. intotdeauna cand vor ei.”
-nu vreau sa te dezamagesc!
-sunt pregatita sa fiu dezamagita!
2019, septembrie, 5
sunt la un interviu. managerul, un tip inalt, superb, cu ochi frumosi si rimelati. il privesc uimita si ma intreb, daca el arata asa, cum arata iubitul lui? imi ofera o cafea si incepe sa-mi puna intrebari banale. pe un ecran mare ruleaza playlist-ul lui sam smith, “how do you sleep when you lie to me…”. portul se vede in spatele unor geamuri imense de sticla.
-so, why do you want to change your job? ma intreaba intr-un final.
-honestly? I am fucking fed up and tired of my job.
-so am I!
imi povesteste despre iubitul lui, despre o pasiune mai veche pentru hairstyle si ca e nascut in Cheshire. ii povestesc ca nici eu nu stiu cum am ajuns in Liverpool, ca engleza mea nu e cea de la BBC si nu am sa inteleg niciodata accentul “scouse” din Liverpool. nici el nu stie sa-mi explice de ce dialectul lor e diferit, dar aflu ca “scouse” e o mancare traditionala din secolul 19. la final ne despartim prieteni.
nu am primit jobul.
2019, septembrie, 6
“-mama, te iubesc pana la copacul acela!
-eu te iubesc pana dincolo de cer!”
urasc noptile care ma tin departe de fiica mea! diminetile o gasesc cu telefonul sub perna.
”I was so happy cuz last night my mom slept with me. do you know how good is when your mom is sleeping with you?”. message sent to bff.
bff?!! cine e bff? fiica mea la 11 ani are boyfriend? ce se intampla cu mine? tarziu aflu ca Ioana e bff, the best friend forever.
2019, septembrie, 7
uneori asteptam cuvinte nestiind sa le luam din taceri. uneori tacerile sunt pline de cuvinte. trebuie doar sa stim sa le citim.
2019, septembrie, 8
“n-am stiut niciodata cand e ziua ta. sunt chioara de somn si sunt la munca. la multi ani, cu drag! stiu ca azi esti Maria.
-multumesc, esti cea mai dulce! ziua mea e mai tarziu dar o urasc!”
bff e acea persoana draga careia-i trimiti un mesaj la trei dimineata si iti raspunde in doua minute?
bff e acea persoana careia iti deschizi sufletul si care nu-ti pune intrebari si nici nu te judeca!
“-am primit vesti proaste! ai si tu grija de tine!
-daca e despre tine, e pentru ca tu esti la fel ca mine, crezi ca toata lumea e buna. stii ce am inteles intr-un final? ca suntem suflete nebune care stim doar sa dam. nu sa si primim. daca e despre altcineva, stiu ca suferi si mai mult . despre orice ar fi, daca nu esti tare, nu e nimeni pentru tine.”
2019, septembrie,9
Bob, vecinul meu. ma asteapta dimineata la micul dejun.
2019, septembrie, 10
nu ai sa stii niciodata cine sunt, pentru ca atunci, o sa sfasii norii, noaptea, intunericul…o sa rastorni cerul in cioburi de stele sa ma gasesti! tu…nu ai sa ma gasesti niciodata pentru ca de asteptarea ta, nici eu nu mai stiu unde sunt.
2019, septembrie, 11
lumea vorbeste din ce in ce mai mult despre brexit. peste tot analize, comentarii… in autobuz nu ma mai simt in siguranta. niste englezi beti si furiosi fac scandal pentru ca nu au loc pe scaune:
“who is not british, go down now!”
ar fi ramas autobuzul gol, jur!
2019, septembrie, 12
ultima noapte nebuna din cele sase una dupa alta. libera tot weekendul! se anunta ploi si…atat!
filmul este o comedie satirica despre …o muza extravaganta si un scenarist celebru aflat intr-o criza de inspiratie. deloc nostim, amuzant sau hazliu ci, in viziunea mea, mai degraba ridicol, filmul m-a pus pe ganduri. pentru mine, sa fiu aici, sa am un blog, nu a fost dintr-un chin al creatiei sau un act suprem al inteligentei mele. o spun cu toata sinceritatea, a fost acel must have, cool as fuck, pe care trebuie sa-l ai. intre timp mi-am pierdut exaltarea si mi-am dat seama cat sunt de confuza. “fii tu insati, dar daca esti proasta nu insista!”. nu va fi despre iubire, mi-am spus. si am scris despre iubire. nu va fi despre mine! nu am gasit alt personaj decat pe mine. nu va fi despre el si nici despre un alt el.
a fost despre el si despre un alt el! am spus: a fost! piesa aia care urla la radio cand am plecat intr-un iulie atat de fierbinte, al naibii ai dat-o la maxim. mi-au ramas si acum cuvintele in minte: sa pleci e usor, sa ramai e greu.
pana imi sterg blogul, problema asta cu muza, una serioasa fiind, una peste alta, voi despre cine scrieti?
las in urma o dimineata de foc cu soarele arzand vapaie si un cer din care nu vor sa curga ploi.
2019, iulie, 7
cu ochi obositi timpul asteapta. e drum lung pana la hotar.
2019, iulie, 8
vant si tipat de pescarusi. ploua dinspre doc. un trandafir stingher imi zambeste natang pe perna. niste flori ravasite pe jos se sting de sete!
-iesim azi?
-lucrez…
te mint. tu stii. nu-ti pasa. ma vrei asa cum sunt. pana cand? il vreau pe el, nu pe tine, strig in mine cu lacrimi.
“de ziua ta îţi doresc să fi trăit ieri, oricare ieri ar fi el acela, ultima ta tristeţe, să pierzi ce e de pierdut ca să rămână ce e de rămas, să ştii să primeşti, că nimic nu e inutil sau de prisos chiar dacă finalul nu e neapărat unul mereu fericit, şi să-ţi fii, mai presus de toate! Ani cu dragoste!”
2019, iulie 9
englezii ma privesc ciudat, amenintator, gata sa ma sfasie. m-am intors?! in urma mea a fost furtuna. ma urasc! sunt pe aceeasi sectie, unde oamenii mor. acolo unde te infiori de umbrele lor ramase in noapte.
2019, iulie, 10
aveam nevoie de tine…
2019, iulie, 11
nopti nedormite si muzica proasta despre neiubiri. sunt indragostita ca naiba. imi spui ca in 24 de ore imi trece. nu mai sunt la fel, dar tu nu vezi asta.
2019, iulie, 12
-ar fi la fel de bine sa existe o aplicatie sa nu te ia valul. una care sa-ti spuna cum sa te poti controla. dupa 24 de ore esti pierdut! ( e enervant sa nu poti sa-ti inchei sutienul, enervant rau!)
-e enervant sa nu pot eu sa il desfac. asta e enervant rau.
-depinde de context!
-depinde de sutien!
2019, iulie,13
daca dupa 24 de ore nu mi-a trecut inseamna ca nu o sa-mi treaca niciodata.
2019, iulie,14
niciodata nu inseamna niciodata! intr-o clipa ratiunea invinge. luciditatea incatusata invinge. cand primesti altceva decat ceea ce astepti, nu e mult, e putin, e nimic. nu poti trai amagindu-te cum nu poti trai fara sa crezi in ceva.
2019, iulie 15
nopti nedormite. englezii ma urasc la fel de mult. am interviuri peste interviuri. dimineti si nopti care incep cu tine. nu ne avem, nu ne suntem, nu mai sunt eu!
-vii si pleci. nu esti nicaieri. raman doar cu mirosul parfumului tau. vreau sa te am, vreau sa te iau…
-ia-ma de tot!
2019, iulie, 16
e din ce in ce mai putin.
2019, iulie, 17
-hai sa ne intoarcem acolo de unde am plecat! fa-ma sa nu ma indragostesc de tine!
-te iubesc oricum!
2019, iulie, 18
cred in iubiri predestinate, in iubiri fericite si nefericite. cred in suflet. ala pereche. in iubiri cantate si descantate, in iubiri scrise, traite si netraite. cred in fiecare poveste fara seaman, nemaivazuta si nemaiintalnita. cred in necredinta si tradare. cred in pacat, in ispita, seductie si atractie. cred in iubirea intalnita la o suta de ani. cred in toate iubirile intarziate si tarzii. cred in iubirile din care pleci atuci cand nu mai ai nimic de dat.
2019, iule, 19
niciodata inseamna pana maine.
suntem dragoste, iubire, pasiune intr-un joc naucitor al destinului. nu orice usa deschisa va fi locul unde vei ramane. nu orice inima se va topi tremurator in palma ta.
cuvinte chinuite aruncate cat colo pe peretii virtuali, ganduri si povesti incalcite. vin si plec pe aceleasi drumuri, las asteptari, cu vorba de intoarcere grabita, in inimile mahnite ce-mi roaga drum cu bine. imi iau ragaz sa socotesc timpurile lungi si nedormite care duc spre diminetile ce nu se grabesc sa apara. imi spun sa nu-mi leg sufletul de oameni, nici de pacatele lor, ca multe am si eu, si nu le pot duce. o sa-mi iau ragaz sa socotesc ce mi-a mai ramas si din sacul ala de vise. vreau sa plec curand ca am lasat prea mult pe unde am umblat: nimicuri infrigurate aruncate cat colo pe pereti virtuali, cat o amagire ca de maine imi fac timp sa traiesc. ganduri, ca de atata pribegie si cuvintele de dor ma dor!
“sunt drumuri ce ne cauta demult, si ajung la noi cand noi suntem plecati in cautarea lor pe alte drumuri.”
Octavian Paler
fatalitate, destin, pasiune, suferinta, zbucium, karma? noi suntem cei care le cream in cautarea de sine pe drumuri nemaiumblate, unde intalnim oameni care ne tulbura si ne nelinistesc.
/
-sunt la aeroport!
-astepti pe cineva?
-da, pe oricine!
-imi plac asteptarile la aeroport. de cele mai multe ori el o asteapta pe ea cu flori.
-banal, previzibil. eu as fi asteptat cu un rasad de patrunjel, de exemplu.
-tu cand iti doresti ceva, cat de departe se intampla?
-cat de departe in timp ?
-da!
-depinde cat de tare imi doresc sa se intample.
-de la lucruri simple la lucruri complicate?
-de oriunde.
//
-ce vrea?
-nu stiu, afla singur.
-ce stie despre noi?
-ne-am cunoscut intamplator pe…sound cloud, te rog sa tii minte asta. am inventat o poveste despre noi. stie doar atat cat trebuie sa stie. nu e vina mea. am surprins-o aruncandu-si privirea in telefonul meu.
-vin spre ea, dar te vreau pe tine!
-nu veni! nu am curaj sa te vad.
///
-sase ore am vorbit numai despre tine! sase ore! nu ma vrea pe mine, pe tine te vrea. ce-i cu tine? ce vreti unul de altul? ce poveste-nepoveste aveti voi?
-o poveste in care ti-e teama sa nu-ti fie teama.
“drumurile sunt facute pentru calatorii, nu pentru a ajunge la destinatii.”
////
-nu exista pareri de rau.
-nu exista nimic. imi las capul pe umarul tau! taci, condu!
I am me! not Sophie anymore, not writer, not blogger. I struggle to survive between two worlds: logical and emotional. me, dropping the thoughts into words. simple me, unsophisticated me, when there I recognize someoane I’ve never seen, me missing someone I’ve never met. me in a unexplainable connection, a magical one, an emotion as I feel to write a letter to myself. me, when is no one in the world but you…
nu mai ai ceruri, ci un drum apasator si chinuit printre neoameni. o trecere prin iad. un suflet vandut si niste arginti care te ard in palma. nu mai ai emotii, ranesti, zdrobesti si sfasii. te lepezi de tine si ajungi umbra tacuta a temerilor tale. de noua vieti timpul iti masori si iti promiti sa traiesti si maine…
vechi si murdare, draperiile flutura peste un geam spart. un ceas mut si intepenit, o icoana agatata intr-un cui si niste usi care duc spre alte usi despre care cineva iti spune sa nu le deschizi. glasuri si soapte de nicaieri, de aici si de acolo. glasuri si soapte si o padure intunecata.
de doamne ajuta, in gand, te rogi si iti faci cruci. se face zi si lasi in urma umbre.
de cuvinte nu am, ma copy paste pe mine, de acolo, de altundeva, de unde altcineva, candva am fost. de cuvinte nu am, le am pe ale tale, salbatice, nebune, muscandu-mi buzele fierbinti.
nu inteleg de ce si nici nu am timp sa inteleg! habar nu am ce nu faci tu cand ma gandesc la tine!
“Pe mine ma iubeste cineva. Eu insa iubesc pe altcineva. Altcineva nu ma iubeste pe mine, caci se gandeste numai la cineva. Iar cineva nu-l mai iubeste pe el. Fiindca, la randu-i, iubeste pe altcineva.
Dupa multe incercari nereusite, sper sa raman aici.Total diferit de cel real, sunt un produs lansat pentru interactiunea pe scena virtuala, testat, instalat si upgradat in conflict cu propriile sentimente, nesiguranta si emotii, toate ascunse sub mult fard si zambet fals . De altfel, intre fictiune si realitate, culmea si intamplator, exist .
intre noi e noapte. si nu ne spunem nimic. cu ochii inchisi imi masor bataile inimii aici in causul palmei. nu stiu de ce, de la un timp, si parca de cand s-a facut vara, noptile astea scurte sunt atat de lungi, incat, uneori, chiar si acum, sa nu-mi simti nelinistea si nici gandurile, eu ma prefac ca dorm. tu pleci si iti aprinzi o tigara, iar eu as vrea sa-ti strig: stii, imi vreau viata inapoi. cea in care mai stiam, mai puteam, sa ma alint in bratele tale. nu stiu de ce am obosit, uite cat timp a trecut peste noi, si uite cata noapte! ce ma fac cu mine? ma prabusesc! si viata asta unde fuge? ce am facut cu ea? mi-e noaptea asta intunecata, amara…si inima asta nebuna imi bate. cu tipat mut tresar de sarutul tau, cand tu vii, si imi spui in soapta, la multi ani, iubirea mea!
ten minutes left, imi raspunde fata din Nigeria, jucandu-se nervoasa cu verigheta de argint care aproape sta sa-i cada de pe deget. as intreba-o cati ani are, dar ma razgandesc. sunt aproape sigura ca imi va spune 36, doi copii la scoala si o fiica maritata. voi ramane cu gura cascata si-i voi spune really, you don’t look like. nu-i dau mai mult de 25 si doi copii la gradinita, dar nici nu o intreb chiar daca mor de curiozitate. imi arunc grabita ecusonul, tigarile, pixurile si bricheta in geanta. ma intreb daca sa mai pastrez nimicurile pe care le am mai tot timpul prin buzunare: guma de mestecat, post-ituri, manusi…ma razgandesc. le arunc la cos. fata din Nigeria ma intreaba daca putem pleca, i raspund ca da. s-a incheiat shiftul. a fost o noapte linistita. ok, bye, see you later, someoane is coming to pick me up, imi spune ea plecand grabita. las si eu un see you later in urma chiar daca stiu ca nu-mi va raspunde nimeni si chiar daca am spus ca nu voi mai saluta niciodata, dar niciodata, nici la venire, nici la plecare. in asteptarea hand over-ului englezoaicele sorb inca adormite cafeaua instant cu lapte, trantite in fotoliile din lounge, cu ochii pe stirile de pe BBC. nu se obosesc sa-mi raspunda nici macar cu un hai sictir. dar il simt aruncat sagetator din priviri. ma impiedic de fata de la curatenie care a lasat trolly-ul in mijlocul drumului si,cum necum, trebuie sa-i spun oops sorry, bye, see you later… imi raspunde cu un “ta-ra” mormait pe care il urasc din tot sufletul. e un salut in limba welsh cu o pronuntie ciudata. no one is coming to pick me up, ma vait eu traversand parcarea plina de masini si cautandu-mi telefonul in geanta. e o dimineata rece, e trecut de ora opt si, de cand s-a facut vara, soarele vine intotdeauna la orele amiezii cu o explozie de 21 de grade. e bine si atat decat nimic. acum tremur de frig pana peste drum la Aldi, de unde iau un cos de mana si ma opresc printre rafturi. dumnezeule! am uitat sa trimit un mesaj de incurajare baiatului. acasa e zece si ceva. da, stiu, are emotii. eu am emotii!
-sa nu ai emotii! o sa fie bine! te iubesc!
imi pierd timpul umbland aiurea pe la rafturile cu produse congelate, fructe, dulciuri. nu stiu ce sa iau si nici nu ma vad carand sacose. as putea sa iau un taxi spre casa, dar e aglomerat si as sta la semafoare injurandu-l in gand pe taximetristul indian care incapatanat nu m-ar intelege ca exista un drum mai scurt. el ar spune ca drumul acela e inchis, dar nu e. stiu foarte bine. mi-ar cere douazeci de lire si l-as suporta o jumatate de ora vorbind in limba lui cu cineva la telefon. ori, ar veni un taximetrist englez care va cauta conversatie intrebandu-ma de unde vin si cu ce ma ocup. revoltator! de cele mai multe ori inventez o poveste si spun ca sunt din Rusia. nah, voi lua autobuzul si voi cara dupa mine doua sacose.
-multumesc, mama! intru in cateva minute!
casierul imi scaneaza in cateva secunde produsele si nu-mi lasa timp nici sa le pun in sacosa, nici sa platesc, iar eu inca ma chinui sa desfac nenorocita de sacosa. 16 pounds imi spune el triumfator! achit si raman langa el sa asez, de-al naibii ce nervoasa sunt, cutiile, cutiutele si painea…spre disperarea lui si a englezoaicei care asteapta la rand.
autobuzul e plin de copii care merg la scoala. stau seriosi si cu nasurile in telefon. acasa la noi e vacanta. aici nu inca. fiica-mea e nerabdatoare sa se intalneasca cu pescarusul Bob, sa ne plimbam pe dock, sa-si faca bagajele…mai e putin. da, stiu! se va plictisi repede! nu-i place aici! va fi la fel! de fiecare data e la fel! mama, nu-mi place Anglia! vreau acasa! baiatul va veni si el. da, stiu! va fi la fel! plec, mama! nu-mi gasesc locul aici!
pe scari ma intalnesc cu John, vecinul din perete. il urasc pe John! John bea mult si se cearta cu Lucy. Lucy pleaca plangand si se intoarce noaptea tarziu. Lucy e frumoasa si se imbraca in rosu. John e antipatic si foarte inalt. de multe ori Lucy pleaca trantind usa plangand.
-a fost bine, mama! chiar a fost usor!
nu, nu am adormit instant. a trebuit sa iau un pumn de pastile sa fiu bine…inima ma inteapa, capul…o sa fiu bine! trebuie sa fiu bine!
eu am gatit, el a venit cu flori si ciocolata.
missed voice call…
-mama! am luat licenta cu 9,50!
e seara! undeva in Romania, copiii sunt la o terasa. sarbatoresc. mi-e inima cu ei.
e frumos! e mai mult decat frumos atunci cand nu-ti mai esti nici macar timpului, dar vin intrebari: “de ce lasi taceri, de ce nu le scrii?”
e acolo un fel de nu stiu cum. un timp fara timp. nemilos. in care doua anotimpuri au trecut. si apoi nu stii cand s-a facut vara. sunt acolo niste taceri. sa nu le scrii, inima iti spune! sa nu le spui! sa le lasi sa treaca.
o jumatate de veac in suflet-de timp lasat, nemasurat de tine-hai, iti spune, trebuie sa-ti fii! de nu-ti esti tie, fii celor pentru care trebuie sa fii!
mi-s vorbele legate-n pumn, cuvintele greu innodate, nu stiu ce vreau, nu stiu ce spun…
nah, nici vorba, nu e de la inspiratie. e de la …ochelari. in sfarsit mi-am schimbat ochelarii. grosi, grei, funduri de borcane. ametesc doar daca ma uit la ei, nu prin ei.
nu asta am vrut sa spun! nicio pierdere eu daca nu mai scriu. blogul asta ce-o mai fi avea el o poveste. se povestea singur…
eh, viata!
ce-am vrut sa spun, vorba cantecului, it’s ok to be a little lost…
la naiba, am trei nume in cap, trei bloggeri pe care nu i-am mai citit de mult.
iar eu sunt in starea aceea geniala de a nu scrie nimic. nimic inseamna nimic.
pe sony movies, John Statham se arunca de pe un acoperis ajutat de o franghie. ajunge jos viu si nevatamat. in secventa urmatoare, intr-o sala de asteptare, John Statham isi bea linistit cafeaua.
eu ma duc in bucatarie si imi aprind o tigara. el (oh my god, clar nu John Statham) sta pe telefon. mie mi se face foame.
-e gata ciorba?
el zice ca da.
eu ma joc cu pachetul de tigari :”smoking seriously harms you and others around you.”
la fel si viata, gandesc eu.
in secventa urmatoare, eu ma prabusesc in ganduri. imi fac o gura de cafea.
el se joaca pe telefon. eu tac.
reminder:
ultimul shift de noapte.
eu plec.
el isi ridica ochii de pe telefon: ok, vorbim, pa, pa!
si am sters randuri, ganduri, cuvinte…nu am sters asteptarea. dar era grea. cat o viata de grea. intr-o zi mi-am dat seama ca nimanui nu-i lipsesc, ca nimic nu mai e de asteptat, ca prea mult am asteptat, ca nu mai e timp…
“astepti de mult?”, m-ai intrebat grabit uitandu-te la ceas.
de-o viata, doar de-o viata, una doar. de mult astepti si tu?
( photo:google images )
