“sufletul devine cuvant” sau “ nu cauta sa ma cunosti din ce scriu, pentru ca nu scriu sa ma cunosti.” by Cosmisian
Cosmisian e surprinzator in cel mai frumos si nebunesc fel posibil. Cosmisian scrie iubind, scrie traind, scrie cu pasiune tulburatoare. Cosmisian slefuieste nimicul si obisnuitul cu finete, modeleaza delicat si fragil iubirea, contureaza cu mahnire suferinta ducand cuvantul aproape de pictural, de imagine, in acel stil cosmisian si acel deja stiut si placut exces de eleganta.
daca primul volum “Mouelle Roucher “ este cronica sensibila a unei iubiri , o carte pe care am citit-o cuprinsa mai ales de emotia de a intra pentru prima data in lumea lui Cosmisian cea dincolo de blog, marturisesc ca am avut, in numele prieteniei virtuale ce ne leaga, privilegiul de a citi manuscrisul la fel de tulburator si pretios “Lucette-Viata dincolo de imunitate zero”. Cosmisian scrie despre destine si “ iubiri stinse in graba cu pret prea mare oferit iluziei ca poti uita”. si apoi scrie o lume in jurul unui destin, lume ce va strange iubirea la piept cu puterea de a respinge orice forta dirijata. o lume cu rani nevindecate, cu framantari si dureri inabusite, o lume prabusita dar nu invinsa. Lucette este fior, tipat, durere, lacrima si dezlegare. si viata.
multumesc dragului meu tanar scriitor pentru noaptea aceea de decembrie, cand, aflata la capatul lumii, mi-a trimis ceva frumos, atat de frumos de citit, incat mi-am dorit sa nu ma mai prabusesc niciodata, si sa dau cu viata de pamant!
Scroll printre drafturile de unde uneori cele mai încâlcite gânduri pleacă.
delete: “jazz coffee time, cyber lover-ul…”
Azi a mai trecut o zi în care mi-a fost dor să scriu. Nu pot să scriu. Mă uit în gol cum trece timpul.
delete: “asteptare, absurd, sweet chocolate soul, red heels…”
Țineam în mâna o cutie cu ciocolată pentru fata pe care “nuștiucumocheamă”. A căutat-o tot stafful de la recepție. Au găsit-o la ghișeul cinci. Vindea speranțe celor care le-au pierdut. M-a recunoscut. Ne-am zâmbit din spatele măștilor. M-am așezat la ghișeul doi. Acolo oamenii erau plini de speranțe. Fata pe care “nuștiucumocheamă” mi-a zâmbit încă o dată.
delete: “până acolo, chestii, nimic…”
“Tu ești vinovată! Tu vezi unde dragostea asta te-a adus?” Eu altfel nu pot fi! Nimic nu cer în schimb! Adun și împrăștii iubiri…Eu văd doar oameni cu suflet de ciocolată.
check the emails: “SuperBlog, platformă, competiție, https://super-blog.eu/ , start writing…”
Nu știu ce să mai scriu pentru că o să mor în secunda următoare! Inima îmi bate nebună! SuperBlog, eu?! Am citit și cunoscut bloggeri de top, oameni extraordinari! SuperBlog, eu?! Emoții! Nu știu cum va fi, e o lume nouă! Gata! Asta a fost! Înscrisă la Spring SuperBlog 2021, joi, 00:13 fix, pentru prima dată. E viața o călătorie? Da! Atunci, să înceapă!
e frig si se crapa de ziua. cerul se desface in rosu si albastru sub un fum negru de nori. necuprinsa in palme, luna pleaca lasand noaptea sa se faca zi.
e frig, miroase a ploaie si a pamant ud. e tacere si e toamna! un vant taios spulbera manios ultimile frunze de pe ramuri in care atarna inimi. oamenii de aici pun pe ramuri inimi de carton pe care scriu numele celor care se duc. te infiori. o vreme de orice te infiori. apoi, nu-ti mai pasa. nici de umbre. de nimic nu-ti mai pasa. aud strigatele de durere pana aici unde am fugit sa vad cum se crapa de ziua. fug de durerea lor si de a mea!
smulg masca de pe fata cu graba sa sorb aerul rece. pieptul ma doare greu si apasator. e frig, dar e bine. am aruncat masca si plasticul care m-a topit si m-a sufocat. ma simt descatusata. imi aprind o tigara cu mainile aspre si arse.
-It’s freezing! Isn’t it? e Christine care a fugit, la fel ca si mine, la o tigara. mai avem douazeci de minute din shift.
-It’s heavenly!
ea rade si imi intinde o cana de cafea. englezii iti fac intotdeauna un ceai sau o cafea fara sa te intrebe. e fierbinte si-mi aburesc ochelarii. e aproape zi. e luni dimineata. ziua in care esti obligat sa faci testul. plecam oftand si ne despartim la lift.
eu sunt pe sectia de covid. ea pe sectia de end of life.
in fiecare luni dimineata spun catre cer: doamne ajuta!
“Sunt obosită, golită. De la un timp, ne lipsim fără să vrem unul altuia. Ne-am îndrăgostit, nu unul de celalalt, ne-am îndrăgostit de povestea inventată de noi, de cuvintele aruncate pe tastatură, de timpul în care fugim de realitate. O realitate in care nimic nu se întâmplă.
– Vreau sa te sărut…ce gust ai ?
– Cafea, bomboane, nu știu!
– Ciocolată? Mă înnebunești.
– Eu sau ciocolata?
– Tu! Ma faci sa fumez, mă enervezi, mă agiți, mă liniștești, mă surprinzi, mă faci sa visez… Fă-mă sa te alung!
vreau sa-mi fac bagajele ca s-au adunat cam multe si nevrute de nu mai am habar de cand. nici nu mai stiu ce am in geamantanul ala pe care il mut de colo colo de cand i s-a stricat fermoarul. gasesc cand il desfac o traista zdrentuita pe care am tot luat-o la drum. pentru care, doamne fereste daca o uitam vreodata, ma intorceam dupa ea de la capatul pamantului. doua vise mi-am pus acolo si m-am dus cu ele departe. asa am crezut ca e mai bine. lumea mi-a spus ca nu e bine, dar eu, nu si nu, ca e bine, ca o sa muncesc pentru copiii mei pana am sa cad. nu am cazut,ca eu sunt tare. si apoi, ce stie lumea? nimic lumea nu stie. e o noapte friguroasa. ploua de nu se mai opreste, ca in tara asta numai ploi si furtuni curg peste tine. imi sterg, cu dosul palmei, lacrimile, ca n-am servetele, si nu ma mai intreba cum naiba se face ca niciodata nu am. si imi spui ca o sa treaca si asta cum au trecut toate. dar eu imi fac griji, ca visele astea, uite, eu le arunc peste geam, dar daca or sa cada in capul cuiva? imi spui ca e tarziu si nu mai trece nimeni pe strada si da-le incolo de vise. ce sa mai faci cu ele? de atatea bagaje, unde sa le mai pui? unde sa le mai duci? o sa fac loc pantofilor aia multi. aia inalti, pe care nu i-am purtat niciodata si nici nu am sa-i port ca am si uitat sa mai merg pe tocuri. ca n-am avut nici cand si nici unde sa -i port. praful s-a ales de toate si nimic de mine. ca am muncit 12 ore, sase zile din sapte de nu mai stiu cine sunt. offf, cum stau visele alea aruncate in ploaie! plang ca pentru ele am venit, pentru ele mi-am dat viata peste cap. stau si ma uit la bagaje si nu stiu ce sa fac. drumurile sunt inchise si urla lumea de peste tot sa nu te intorci acasa. o sun pe mama, care e cu inima si nici nu mai aude. trebuie sa tip sa ma auda. ea imi spune sa nu vin acasa, ca e drum lung si nu se stie ce se intampla. si-i spun ca mi-e dor de copii si nu mai vreau nimic. vreau acasa ca nu vreau sa mor printre straini. vreau sa-i spun mai multe, sa-i spun ca sufletul mi-e greu si ca ma doare rau. ca mi-e frica aici printre straini, ca mi-e dor sa stau cu ea la o cafea, acolo pe balcon, in diminetile alea frumoase de vara, cum n-am mai stat de mult. ea nu aude ce spun. sa nu-ti faci griji pentru copii, ca ei sunt bine, imi zice, si inchid. si apoi imi sun baiatul, ca e mai mare, si el imi spune glumind, chill mama, dar ii simt tristetea din glas. si apoi imi spune, mama te iubesc, si stii, nu l-am vazut niciodata pe tata plangand, and I was like fuck, dar spune-i ca il iubesc si pe el!
imi aprind o tigara. granitele s-au inchis. romanii se intorc acasa. ce-i de acasa nu-i vor pe cei care se intorc. cei care se intorc, se intorc cu inimile sfasiate. nu mi-am luat bilet de avion. masina s-a stricat in dimineata aceea cand ma intorceam din tura de noapte. se cere staff la baza militara din Gibraltar. englezii nu se mai duc la munca, strazile sunt pustii de la o zi la alta. nu mai am vise. le-am aruncat. ma uit la tine si te intreb: ce ne facem? ne facem ca ploua!
lupta e lunga si grea. dezleaga-ma doamne de frica. ma spal pe maini pentru mintile bolnave care vor sa prapadeasca lumea. ma spal pe maini pentru cei care ne urasc pe noi, oamenii de rand. ma spal pe maini pentru cei care nu se mai satura de putere. ma spal pe maini pentru cei care se joaca cu mintile si sufletele noastre, oricare ar fi ei . vreau sa dorm si sa ma trezesc cand totul se sfarseste. intr-o zi am sa ma intorc acasa. imi iau geanta si plec catre un alt shift de noapte.
truth is…you try to feel love, you try to feel the vibe, surrounded by the crowd.
everyone around got their own movie playing inside their head, but they are listening the same soundtrack. you try to find or forget love, you feel reborn and lost…do you continue ? is that even a question? you hold the answer…
-urasc asta! vreau sa-ti spun ceva: nu-ti fa sperante! e doar o provocare. nu vreau nici mie si nici tie sa ne para rau. spun lucruri confuze? acum zece, noua, opt secunde, ma intrebam de unde ai aparut. visele mele sunt nimic pe langa ale tale.
-sa ne intalnim ar fi o nebunie?
-spune-mi, cat de mult si pana unde vrei sa visam?
-pana la lacrimi.
Ce faci?
-ploua! conduc, sunt in trafic, sunt lumini, oameni peste tot. vreau sa fac dragoste cu tine!
-ma lasi fara cuvinte! nu poti sa faci dragoste din orice motiv.
-atunci, sa facem dragoste…pentru ca e luna plina!
Nu e tarziu sa-ti para rau!
-ce faci? vii? pleci? stai?
– plec!
– a fost o promisiune…5 minute…
-a fost o greseala!
-nu fugi de mine!
-unde esti cand nu esti?
-in visele tale!
-”e o provocare”, cand am spus asta?
Am intrebari…
-dar nu vreau sa-mi raspunzi!
-am raspunsuri, nu vreau intrebari.
-cine esti?
-sunt nimeni!
-tu cine esti?
-nimic!
Nisipul din palma ta…
sunt dupa o noapte de nesomn ! prea multa muzica, prea multa lumina…
-te-am asteptat ca un prost toata noaptea!
-de ce am impresia ca tu ma consideri o prostituata? (de ce nu-ti spun tot ce gandesc?)
-esti o curva trista, un fel de Anna Karenina reinventata…una care ma minte si pe care o vreau oricum…te iubesc chiar si atunci cand nu te iubesc! esti nisipul din palma mea ! (eu, iarta-ma , dar nu gandesc ce spun!)
-nu vreau cuvinte! am venit spre tine de parca am facut asta toata viata! mi-e teama de tot ce-mi spui. omoara-ma cu tine! nu-mi pasa!
Nopti tarzii
-ma prefac ca nu esti un lucru complicat din viata mea. ma prefac ca nu ti-am spus, dar sigur ti-am spus, ca nu am voie sa-mi fie dor de tine.
ma prefac ca nu vreau! ma prefac ca nu pot sa te astept o vesnicie!
-visele de cristal traiesc in inimi sfasiate de iubiri nebune…acolo nu e timp si nici loc pentru cuvinte! acolo esti asa cum nici nu stii ca esti…
-nu stiu sa traiesc dincolo de ele. nu lasa bataile inimii tale grabite sa sparga in cioburi visele de cristal. invata-ma sa te iubesc! alinta-ma, alunga-ma, iubeste-ma sau tremura cu mine…
-uraste-ma, omoara-ma, sau fa ce vrei cu mine!
Plec spre nicaieri… am in palma diamante si in suflet ploi!
-am un sentiment ciudat ca acolo, dincolo, gandurile pleaca si nu ajung nicaieri…si nu vreau sa citesti asta pentru ca la inceput a fost simplu, apoi complicat, si apoi ai plecat.
si, absolut posibil si foarte probabil, exista un motiv pentru aceasta intamplare.
Plec spre nicaieri… am in palma diamante si in suflet ploi!
-acelei iubiri, uneori venita prea tarziu, poti doar sa-i spui : “nu trebuie decat sa existi!”. e mult prea tarziu sa te opresti. si nu stii de ce e atat de tarziu,
asa ca, alegi sa traiesti!
Am o viata reala ! Culmea si intamplator, exist
– habar nu am ce sa-ti spun, asa cum nu stiu de ce sunt aici…
-unde esti?
-departe de tine…Londra. ploua!
-poti vorbi?
-cu tine pot face orice .
-nu vreau sa-ti fac rau!
-atunci fa-mi bine! de ce imi pui atatea intrebari? te vreau! mi-e dor de tine!
-iti spun doar doua lucruri : am o jumatate de viata distrusa. in cealalta jumatate esti tu! hai sa lasam lucrurile la intamplare!
-am o viata reala! culmea si intamplator, exist!
-nu esti real! in povestea asta sunt doar eu, nebuna de tine .
Virtual love- Behind the story
Orice asemanare cu personajele sau cu realitatea NU este absolut intamplatoare. Nicio regula fara exceptie! Exceptia nu urmeaza regula.
Dragoste virtuala? Sindromul Pygmalion? Avertismentul psihologului? Mituri despre fictiune si adevar? Virtual si realitate? Asteptari? Iluzii? Mai mult decat sperante? Testul realitatii?
Nimic din toate astea! Imi accept toate emotiile! Dragostea virtuala nu este un mit la limita dintre duplicitate si minciuna. Personajele nu sunt neadaptate la viata reala.
Nu am fost dezamagita .
Urasc regulile, sabloanele, psihologiile, teoriile inteligente si extraordinare care incearca sa spuna unde, cum si de cine sa ne indragostim. Cineva inventeaza reguli trecandu-le de la un nivel la altul.
alegeri gresite?
Am o viata reala, culmea si intamplator, exist !
Am trecut dincolo de mine, de la un real banal si absurd ,si l-am gasit pe el:
traim mintindu-ne ca maine se va schimba ceva, ca vom gasi o cale sa evadam din noi insine si ne vom lepada de temeri si amaraciuni.
sunt o mama absenta din viata copiilor mei. o absenta pe care o motivez. prin bani si lucruri scumpe. tragic, nu? nu trageti, nu ma impuscati! stiu cum e sa nu ai nimic!
2019, septembrie, 27
ma indrept spre camera lui Stanley, pastor catolic. am medicatia lui si douazeci de minute sa inchei shiftul. ma intreaba daca vreau sa ne rugam impreuna si imi prinde mainile intr-ale lui. am o ezitare, nu am timp, ma grabesc! rugaciunea vine calda si tremuranda: “our Father who art in heaven…”. iar eu imi dau seama ca in toata graba mea, aici pe pamantul asta strain si rece, am uitat de toate lucrurile sfinte. plec luandu-mi ramas bun, dar el ma opreste si imi cere sa-i las usa deschisa. plec, in sfarsit. il aud strigadu-mi din urma: -you are a star!
2019, septembrie,28
“barbatii isi vor aminti intotdeauna de o femeie care le-a provocat ingrijorare si neliniste.”
da-ma naibii…si atat!
2019, septembrie, 29
intre fictiune si realitate, culmea si intamplator, exist!
diminetile nu mai sunt cu drumuri linistite printre case cu flori roz. diminetile sunt cu drumuri printre cladiri pana la cer, strazi cu miros de cafea si multimi de corporatisti. diminetile sunt cu semafoare incapatanate care nu te lasa sa treci si pescarusi nebuni pe asfalt care iti incurca pasii.
“Dacã intr-o zi nu ai chef sã asculti pe nimeni, cautã-mã…Promit sã tac oricât vrei.”
2019, septembrie, 14
azi am timp sa am timp, atat de mult incat am decis sa traiesc de maine. nu de la capat. de la inceput!
2019, septembrie, 15
unde esti cand nu esti?
“Dacã intr-o zi mã cauți și nu răspund…Vino repede sã mã vezi…Poate eu am nevoie de tine…”
2019, septembrie, 16
cauta-ma! alunga-ma! fa ceva!
2019, septembrie, 17
de ce a trebuit sa vin de la un capat al lumii sa nu te intalnesc?
2019, septembrie, 18
“Dacã intr-o zi iti vine sa plangi, cauta-ma…Nu promit sa te fac sa râzi, dar pot sa plâng cu tine.”
Raluca ma suna sa iesim in pauza. inchidem pagerele pentru o ora, dulce evadare, descatusare de suferintele celor care ne cheama in ajutor.
-m-am impacat cu George! stii, l-am vazut pe Willson cu Jo! voi doi…
-noi doi nimic!
ploua! fumam si tremuram de frig cu ochii in telefoane. Raluca imi povesteste despre copilaria pe care nu a avut-o, despre ratacirile ei si despre cum l-a cunoscut pe George. si atunci o strang in brate si imi vine sa plang. oamenii ascund dureri atat de mari incat nici cerul nu le cuprinde. o pisica neagra ne roaga din priviri sa o lasam sa intre. intram oftand in cladire. pe holuri lungi se alungesc umbre. suntem noi si o pisica neagra.
2019, septembrie, 19
de parca te-as astepta! astept ploi si cuvinte!
2019, septembrie, 20
imi dai o mie de motive sa plec dar eu inventez o mie de motive sa raman.
2019, septembrie, 21
ne plimbam pe Princess Dock de-a lungul raului Mersey. nu aud ce-mi spui. am gandurile departe. mi-e frig si ma prefac ca mi-e bine. noaptea e plina de lumini. e noaptea cand tu vii acasa. o singura data, la cinci zile, ne mintim privindu-ne in ochi: “mi-a fost dor de tine!”.
love is a bitch!
2019, septembrie, 22
noaptea tarziu, un cititor ratacit pe blog, jurnalist si scriitor:
“ca sa poti scrie cu adevarat si cu o valoare intrinseca, trebuie multa lectura si mult exercitiu, cred eu.”
aveti dreptate, doar ma joc!
“cred ca va alintati putin. nu cred in varianta…ma joc!. nimeni nu se joaca cu gandurile expuse public. e ceva mai mult, mai adanc…”.
ceea ce suntem, ceea ce simtim, am putea scrie in ritmul grafic al batailor inimii, dar scriem cuvinte, aparente fragile ale gandurilor noastre. si apoi, adanc, raman in noi acele intamplari, de cele mai multe ori neintelese, venite uneori fara motiv, uneori prea tarziu, uneori degeaba. atat cat sa-ti intoarca viata pe dos. atat cat nu stii cat de…intrinsec si cat de logic sa le numesti.
2019, septembrie, 23
aeroportul John Lennon, ziua in care tu ramai si oamenii din inima ta vin si pleaca.
2019, septembrie, 24
“Dacã într-o zi iti vine sã fugi, cautã-mã…Nu promit cã o sã te opresc, dar pot sã fug cu tine.”
2019, septembrie, 25
ziua in care iti faci planuri pentru ca esti off, dar esti chemata la munca…
razbunator, septembrie sterge amintiri. un vant de toamna rece spulbera vara cu fosnet de frunze. ca toamna e de mult aici, un cer mahnit se scutura ingandurat de ploi.
si mie mi-a fost dor de noi!
2019, septembrie, 2
cred ca am trait mai multe vieti. nici una terminata. nu-mi amintesc in care din ele te-am pierdut.
2019, septembrie, 3
noptile nu mai sunt albastre. noptile sunt lungi si intunecate. noptile aduc pareri de rau. am inceput prost amandoua. eu, a sasea noapte nedormita, ea plansa, incercand sa-si ascunda privirea in foile imprastiate pe birou.
-esti bine?
-sunt…ok! hai la o tigara!
-mai am de conectat pe Elan si pe Frank la oxigen, lui Stanley de dat tratamentul in zece minute, pe Marjorie ce tipa disperata dupa ajutor…la naiba, hai la o tigara!
-l-am pierdut pe George, imi spune!
n-ai pierdut nimic, ii raspund in gand. el e singurul care a pierdut! te-a pierdut pe tine si banii pe care-i dai.
-v-ati certat?
-l-am inselat! George nu-mi raspunde la telefon, George nu are timp niciodata, George are tot timpul probleme cu banii! m-a sunat intr-o seara. eram cu Willson…
-Willson?! ma trezesc strigand!
pagerele tipa amenintator in buzunare. avem sufletele praf dar alergam pe holuri sa salvam vieti.
tarziu, Willson vine in office. ii simt parfumul si privirea insistenta. stie ca am aflat. nu-i pasa!
-you are an asshole, Willson!
-I know!
sunt obosita, ma arde gura lui fierbinte care ma duce direct in iad! noptile aduc… pareri de rau!
2019, septembrie, 4
“oamenii vin si pleaca. intotdeauna cand vor ei.”
-nu vreau sa te dezamagesc!
-sunt pregatita sa fiu dezamagita!
2019, septembrie, 5
sunt la un interviu. managerul, un tip inalt, superb, cu ochi frumosi si rimelati. il privesc uimita si ma intreb, daca el arata asa, cum arata iubitul lui? imi ofera o cafea si incepe sa-mi puna intrebari banale. pe un ecran mare ruleaza playlist-ul lui sam smith, “how do you sleep when you lie to me…”. portul se vede in spatele unor geamuri imense de sticla.
-so, why do you want to change your job? ma intreaba intr-un final.
-honestly? I am fucking fed up and tired of my job.
-so am I!
imi povesteste despre iubitul lui, despre o pasiune mai veche pentru hairstyle si ca e nascut in Cheshire. ii povestesc ca nici eu nu stiu cum am ajuns in Liverpool, ca engleza mea nu e cea de la BBC si nu am sa inteleg niciodata accentul “scouse” din Liverpool. nici el nu stie sa-mi explice de ce dialectul lor e diferit, dar aflu ca “scouse” e o mancare traditionala din secolul 19. la final ne despartim prieteni.
nu am primit jobul.
2019, septembrie, 6
“-mama, te iubesc pana la copacul acela!
-eu te iubesc pana dincolo de cer!”
urasc noptile care ma tin departe de fiica mea! diminetile o gasesc cu telefonul sub perna.
”I was so happy cuz last night my mom slept with me. do you know how good is when your mom is sleeping with you?”. message sent to bff.
bff?!! cine e bff? fiica mea la 11 ani are boyfriend? ce se intampla cu mine? tarziu aflu ca Ioana e bff, the best friend forever.
2019, septembrie, 7
uneori asteptam cuvinte nestiind sa le luam din taceri. uneori tacerile sunt pline de cuvinte. trebuie doar sa stim sa le citim.
2019, septembrie, 8
“n-am stiut niciodata cand e ziua ta. sunt chioara de somn si sunt la munca. la multi ani, cu drag! stiu ca azi esti Maria.
-multumesc, esti cea mai dulce! ziua mea e mai tarziu dar o urasc!”
bff e acea persoana draga careia-i trimiti un mesaj la trei dimineata si iti raspunde in doua minute?
bff e acea persoana careia iti deschizi sufletul si care nu-ti pune intrebari si nici nu te judeca!
“-am primit vesti proaste! ai si tu grija de tine!
-daca e despre tine, e pentru ca tu esti la fel ca mine, crezi ca toata lumea e buna. stii ce am inteles intr-un final? ca suntem suflete nebune care stim doar sa dam. nu sa si primim. daca e despre altcineva, stiu ca suferi si mai mult . despre orice ar fi, daca nu esti tare, nu e nimeni pentru tine.”
2019, septembrie,9
Bob, vecinul meu. ma asteapta dimineata la micul dejun.
2019, septembrie, 10
nu ai sa stii niciodata cine sunt, pentru ca atunci, o sa sfasii norii, noaptea, intunericul…o sa rastorni cerul in cioburi de stele sa ma gasesti! tu…nu ai sa ma gasesti niciodata pentru ca de asteptarea ta, nici eu nu mai stiu unde sunt.
2019, septembrie, 11
lumea vorbeste din ce in ce mai mult despre brexit. peste tot analize, comentarii… in autobuz nu ma mai simt in siguranta. niste englezi beti si furiosi fac scandal pentru ca nu au loc pe scaune:
“who is not british, go down now!”
ar fi ramas autobuzul gol, jur!
2019, septembrie, 12
ultima noapte nebuna din cele sase una dupa alta. libera tot weekendul! se anunta ploi si…atat!
filmul este o comedie satirica despre …o muza extravaganta si un scenarist celebru aflat intr-o criza de inspiratie. deloc nostim, amuzant sau hazliu ci, in viziunea mea, mai degraba ridicol, filmul m-a pus pe ganduri. pentru mine, sa fiu aici, sa am un blog, nu a fost dintr-un chin al creatiei sau un act suprem al inteligentei mele. o spun cu toata sinceritatea, a fost acel must have, cool as fuck, pe care trebuie sa-l ai. intre timp mi-am pierdut exaltarea si mi-am dat seama cat sunt de confuza. “fii tu insati, dar daca esti proasta nu insista!”. nu va fi despre iubire, mi-am spus. si am scris despre iubire. nu va fi despre mine! nu am gasit alt personaj decat pe mine. nu va fi despre el si nici despre un alt el.
a fost despre el si despre un alt el! am spus: a fost! piesa aia care urla la radio cand am plecat intr-un iulie atat de fierbinte, al naibii ai dat-o la maxim. mi-au ramas si acum cuvintele in minte: sa pleci e usor, sa ramai e greu.
pana imi sterg blogul, problema asta cu muza, una serioasa fiind, una peste alta, voi despre cine scrieti?
las in urma o dimineata de foc cu soarele arzand vapaie si un cer din care nu vor sa curga ploi.
2019, iulie, 7
cu ochi obositi timpul asteapta. e drum lung pana la hotar.
2019, iulie, 8
vant si tipat de pescarusi. ploua dinspre doc. un trandafir stingher imi zambeste natang pe perna. niste flori ravasite pe jos se sting de sete!
-iesim azi?
-lucrez…
te mint. tu stii. nu-ti pasa. ma vrei asa cum sunt. pana cand? il vreau pe el, nu pe tine, strig in mine cu lacrimi.
“de ziua ta îţi doresc să fi trăit ieri, oricare ieri ar fi el acela, ultima ta tristeţe, să pierzi ce e de pierdut ca să rămână ce e de rămas, să ştii să primeşti, că nimic nu e inutil sau de prisos chiar dacă finalul nu e neapărat unul mereu fericit, şi să-ţi fii, mai presus de toate! Ani cu dragoste!”
2019, iulie 9
englezii ma privesc ciudat, amenintator, gata sa ma sfasie. m-am intors?! in urma mea a fost furtuna. ma urasc! sunt pe aceeasi sectie, unde oamenii mor. acolo unde te infiori de umbrele lor ramase in noapte.
2019, iulie, 10
aveam nevoie de tine…
2019, iulie, 11
nopti nedormite si muzica proasta despre neiubiri. sunt indragostita ca naiba. imi spui ca in 24 de ore imi trece. nu mai sunt la fel, dar tu nu vezi asta.
2019, iulie, 12
-ar fi la fel de bine sa existe o aplicatie sa nu te ia valul. una care sa-ti spuna cum sa te poti controla. dupa 24 de ore esti pierdut! ( e enervant sa nu poti sa-ti inchei sutienul, enervant rau!)
-e enervant sa nu pot eu sa il desfac. asta e enervant rau.
-depinde de context!
-depinde de sutien!
2019, iulie,13
daca dupa 24 de ore nu mi-a trecut inseamna ca nu o sa-mi treaca niciodata.
2019, iulie,14
niciodata nu inseamna niciodata! intr-o clipa ratiunea invinge. luciditatea incatusata invinge. cand primesti altceva decat ceea ce astepti, nu e mult, e putin, e nimic. nu poti trai amagindu-te cum nu poti trai fara sa crezi in ceva.
2019, iulie 15
nopti nedormite. englezii ma urasc la fel de mult. am interviuri peste interviuri. dimineti si nopti care incep cu tine. nu ne avem, nu ne suntem, nu mai sunt eu!
-vii si pleci. nu esti nicaieri. raman doar cu mirosul parfumului tau. vreau sa te am, vreau sa te iau…
-ia-ma de tot!
2019, iulie, 16
e din ce in ce mai putin.
2019, iulie, 17
-hai sa ne intoarcem acolo de unde am plecat! fa-ma sa nu ma indragostesc de tine!
-te iubesc oricum!
2019, iulie, 18
cred in iubiri predestinate, in iubiri fericite si nefericite. cred in suflet. ala pereche. in iubiri cantate si descantate, in iubiri scrise, traite si netraite. cred in fiecare poveste fara seaman, nemaivazuta si nemaiintalnita. cred in necredinta si tradare. cred in pacat, in ispita, seductie si atractie. cred in iubirea intalnita la o suta de ani. cred in toate iubirile intarziate si tarzii. cred in iubirile din care pleci atuci cand nu mai ai nimic de dat.
2019, iule, 19
niciodata inseamna pana maine.
suntem dragoste, iubire, pasiune intr-un joc naucitor al destinului. nu orice usa deschisa va fi locul unde vei ramane. nu orice inima se va topi tremurator in palma ta.
cuvinte chinuite aruncate cat colo pe peretii virtuali, ganduri si povesti incalcite. vin si plec pe aceleasi drumuri, las asteptari, cu vorba de intoarcere grabita, in inimile mahnite ce-mi roaga drum cu bine. imi iau ragaz sa socotesc timpurile lungi si nedormite care duc spre diminetile ce nu se grabesc sa apara. imi spun sa nu-mi leg sufletul de oameni, nici de pacatele lor, ca multe am si eu, si nu le pot duce. o sa-mi iau ragaz sa socotesc ce mi-a mai ramas si din sacul ala de vise. vreau sa plec curand ca am lasat prea mult pe unde am umblat: nimicuri infrigurate aruncate cat colo pe pereti virtuali, cat o amagire ca de maine imi fac timp sa traiesc. ganduri, ca de atata pribegie si cuvintele de dor ma dor!
“sunt drumuri ce ne cauta demult, si ajung la noi cand noi suntem plecati in cautarea lor pe alte drumuri.”
Octavian Paler
fatalitate, destin, pasiune, suferinta, zbucium, karma? noi suntem cei care le cream in cautarea de sine pe drumuri nemaiumblate, unde intalnim oameni care ne tulbura si ne nelinistesc.
/
-sunt la aeroport!
-astepti pe cineva?
-da, pe oricine!
-imi plac asteptarile la aeroport. de cele mai multe ori el o asteapta pe ea cu flori.
-banal, previzibil. eu as fi asteptat cu un rasad de patrunjel, de exemplu.
-tu cand iti doresti ceva, cat de departe se intampla?
-cat de departe in timp ?
-da!
-depinde cat de tare imi doresc sa se intample.
-de la lucruri simple la lucruri complicate?
-de oriunde.
//
-ce vrea?
-nu stiu, afla singur.
-ce stie despre noi?
-ne-am cunoscut intamplator pe…sound cloud, te rog sa tii minte asta. am inventat o poveste despre noi. stie doar atat cat trebuie sa stie. nu e vina mea. am surprins-o aruncandu-si privirea in telefonul meu.
-vin spre ea, dar te vreau pe tine!
-nu veni! nu am curaj sa te vad.
///
-sase ore am vorbit numai despre tine! sase ore! nu ma vrea pe mine, pe tine te vrea. ce-i cu tine? ce vreti unul de altul? ce poveste-nepoveste aveti voi?
-o poveste in care ti-e teama sa nu-ti fie teama.
“drumurile sunt facute pentru calatorii, nu pentru a ajunge la destinatii.”
////
-nu exista pareri de rau.
-nu exista nimic. imi las capul pe umarul tau! taci, condu!
I am me! not Sophie anymore, not writer, not blogger. I struggle to survive between two worlds: logical and emotional. me, dropping the thoughts into words. simple me, unsophisticated me, when there I recognize someoane I’ve never seen, me missing someone I’ve never met. me in a unexplainable connection, a magical one, an emotion as I feel to write a letter to myself. me, when is no one in the world but you…
nu mai ai ceruri, ci un drum apasator si chinuit printre neoameni. o trecere prin iad. un suflet vandut si niste arginti care te ard in palma. nu mai ai emotii, ranesti, zdrobesti si sfasii. te lepezi de tine si ajungi umbra tacuta a temerilor tale. de noua vieti timpul iti masori si iti promiti sa traiesti si maine…
vechi si murdare, draperiile flutura peste un geam spart. un ceas mut si intepenit, o icoana agatata intr-un cui si niste usi care duc spre alte usi despre care cineva iti spune sa nu le deschizi. glasuri si soapte de nicaieri, de aici si de acolo. glasuri si soapte si o padure intunecata.
de doamne ajuta, in gand, te rogi si iti faci cruci. se face zi si lasi in urma umbre.
de cuvinte nu am, ma copy paste pe mine, de acolo, de altundeva, de unde altcineva, candva am fost. de cuvinte nu am, le am pe ale tale, salbatice, nebune, muscandu-mi buzele fierbinti.
nu inteleg de ce si nici nu am timp sa inteleg! habar nu am ce nu faci tu cand ma gandesc la tine!
“Pe mine ma iubeste cineva. Eu insa iubesc pe altcineva. Altcineva nu ma iubeste pe mine, caci se gandeste numai la cineva. Iar cineva nu-l mai iubeste pe el. Fiindca, la randu-i, iubeste pe altcineva.
Dupa multe incercari nereusite, sper sa raman aici.Total diferit de cel real, sunt un produs lansat pentru interactiunea pe scena virtuala, testat, instalat si upgradat in conflict cu propriile sentimente, nesiguranta si emotii, toate ascunse sub mult fard si zambet fals . De altfel, intre fictiune si realitate, culmea si intamplator, exist .
Traiesc ametitor , intr-o graba nefireasca , haotic si complicat . Traiesc intr-o realitate inselatoare . Una cu gene rimelate si mult fard . Adun si imprastii iubiri . Sunt femeia pe care o cumperi pentru un moment de false iluzii . Sunt femeia care te minte si pe care o vrei oricum.
Right! Încerc să rămân calmă și să trag adânc aer în piept. Today is the day: no shoes policy, no more cabluri și încărcătoare înșirate prin toată casa, no more covoare, zic eu după ce m-am împiedicat de niște pantofi, două prelungitoare pe care aproape le-am smuls din perete, am vărsat cafea pe covorul alb, și am plonjat lângă canapea cu cealaltă jumătate din ceașca de cafea. Biroul și școala s-au mutat acasă. In jurul meu, praf, haos…
Hello, spring! Să înceapă distracția
… pardon, the deep cleaning spring. Până aici, că nu se mai poate! Say what mama? Mă privesc amuzați cei doi copii ai mei treziți pentru micul dejun. Cu ce zici că vrei să facem the deep cleaning spring? Aspiratorul nu mai merge din vară, a scos fum, s-a inecat și s-a dus săracul; ai un mop cu coada ruptă și o găleată, și s-ar putea, nu sunt sigur, să ai și o mătură tristă. Dă un search pe google, mother, sunt firme de top au soluții inteligente si aparate de curatat inovatoare. Eu mă duc să arunc mopul și mătura, și nu glumesc!
Eu sunt șefa, va fac o listă cu joburi, mă lasă aia mică cu gura căscată. Ce soluții inteligente, ce firme de top, bombănesc eu supărată privind dezastrul din jur, nimeni nu mă ajută în casa asta?! But…, pufnește în râs aia mică întinzându-mi tableta, but mother…Ce bat, bat, ce search pe google, că vă trimit pe amândoi să bateți covoarele!
Îmbrăcarea, e timpul pentru un vacuum cleaner 2 în 1, 3 în 1…toate într-unul singur dacă se poate. Mergem? Au și promoții până la 31 martie?! Mergem! Sunt extaziată, hotărâtă nu mai zic. Relax, mother, produsele pot fi livrate și acasă. Eu vreau o mătură electrică, și un aspirator geamuri. Sunt produse cordless, mama! Sunt ce?? Nu, asta mică e șefa casei, clar! Scăpăm de cabluri și de prize supraaglomerate, mama, înțelegi? Înțeleg dar nu pricep! Aha, mă deștept eu, tehnologia inovatoare!
Kärcher, curațenia Wow (photo cu acordul consilierului de vânzări de la Kärcher Center Iași)photo cu acordul consilierului de vânzări, cel cu zâmbet electrizant, de la Kärcher Center Iași
În fix zece minute eram în Kärcher Store Center Iași, singură. Ăia mici nu și nu, ei nu vin. La intrare, să pic pe spate, nu alta, mă salută un mop, și nu orice fel de mop, ci unul electric, de m-am îndrăgostit instant de el. Noroc cu băiatul din magazin, drăguț foc, care m-a întâmpinat cu un zâmbet electrizant, de am uitat și mai instant de ce mă aflu acolo.
-Chestia asta este un mop?! Mă trezesc eu vorbind. Ăă, mă scuzați, bună ziua!
Băiatul cu zâmbet electrizant mă asigură ca da, este un mop electric valabil in patru variante pe care mi le prezintă bucuros. Eu rămân iremediabil îndrăgostită de mopul electric cu aspirare FC5 de care nu pot să mă dezlipesc. Consilierul meu de vânzări, cel cu zâmbet electrizant, mă asigură de o libertate maximă de mișcare atunci când voi utiliza mopul, și voi putea dansa cu el, curăța vreau să zic, toată casa, fără să mai am nevoie de prizele electrice. Afișajul LED în trei trepte funcționează ca un indicator intuitiv al nivelului bateriei. Aparatul are și o pereche de role de schimb, 500 ml detergent universal și 30 ml detergent pentru lemn. FC 5 Cordless Premium are functia 2 în 1 pentru ștergere și aspirare dintr-o singură trecere. Îmi aduc aminte de pata de cafea de pe covor și atunci băiatul cu zâmbet electrizant mă conduce spre zona cu produse de curățenie și îmi prezintă precum un expert toată gama, îmi recomandă cu încredere un aspirator cu spălare tip spray extracție. Consilierul meu e numai zàmbet și îl privesc cu admirație. Experiența în vânzări își spune cuvântul: este un adevărat profesionist!
Dacă ar fi să fac un top Kärcher aparate must-have pentru uz casnic, sincer, pe acestea le-aș alege:
1. kit curațare geamuri WV6 +KV4 white
photo: Krächer web site
2. Mătură cu acumulator KB 5 White
photo: Krächer web site
3. Aparat de curățat cu abur SC3 EasyFix ( white)
photo: Krächer web site
Nu vă mai povestesc nimic din ce am vazut acolo! Trebuie să vă convingeți singuri. A fost super tare să fiu client Kärcher! Și am înțeles un lucru: pierdem timp, poate cel mai important lucru din viața noastră. Pierdem timp și apoi alergăm în căutarea lui. Trebuie doar să renunțăm la tot ce este inutil și, da, să experimentăm noul. Tehnologia inovatoare generează timp, și e atât de ușor să-l putem păstra și împărți cu cei dragi oriunde, dar mai ales acasă.
O listă lungă cu joburi și doi copii curioși mă așteptau acasă. Am avut timp să ne jucăm, să ne relaxăm și să facem o curățenie wow fără mopul vechi și mătura tristă.
once upon a time some grey butterflies gone with the wind, once upon a time a love, a song, a story…. here we are again. “I’m coming to you, sometimes the second chance doesn’t exist.”
“…a song that always brings back memories of a love I had that I never met. It is so poignant yet powerful about two people who drifted apart but never forgot each other. “ by R
“…și dacă mi-am pierdut majuscula? Dacă fix azi nu o găsesc? Ce fac? Rămân nevorbită…”
draga Em,
stiu, este imposibil de definit arta de a scrie versuri, mai ales atunci cand versurile iau forma sufletului. stiu, poezia nu are definitie. poezia e cantec, viata, insula sau ocean albastru, pamant, iubire…doamne, nu stiu ce poezia este, stiu doar ca ametitor te invaluie, ca nu o poti atinge ci doar sa o simti te lasa. ca poezia e parfum proaspat si dulce de primavara cu efect fin, ca e un dans al unui “a fi” soptit, ori plin de tumultul vietii, da, nu am stiut. nu am stiut ca intr-o calimara ard in asteptare cuvinte ce asteapta sa fie scrise si tot acolo te poti scufunda in adancul sufletului. nu am stiut cati “fluturi nebuni” traiesc intr-o calimara…
tu ai deschis calimara de “ganduri-n vorbe-n inimi-n…” si ai numarat anotimpuri, zile, asteptari, taceri, frunze, fluturi, iubiri…
si apoi, ele au devenit poezie, “o fantezie de vara albastra” cu “Fluturi si alte frunze”.
stiu, este imposibil de definit poezia, dar e atunci cand “ninge cu stele, cu flori, sau cu felii de portocala”.
52 shades of love, the most beautiful touching thoughts:
“Viitorul nu-l preocupa ca pe femeia ce i se dăruise atât de altruist. Prezentul îi era de ajuns. Dar, dacă cineva i-ar fi cerut să descrie raiul, cu siguranță i-ar fi vorbit despre viața lui cu Valentina în apartamentul de pe străduța liniștită din preajma cimitirului.Nici un nor nu-i acoperea cerul.” Nicoleta Beraru-“Ursita Crisalidelor”
“Orașul era acum un cerc în care erau înghesuite toate clădirile și care se rostogoleau amețitor în jurul meu. […] Ea picta în continuare timpul pe marginea cuvintelor.” Ionuț Calotă-“Bonoavis, numele ei necunoscut”
“Marele erudit al sufletului era un analfabet. Un inginer ratat, își spuse în gând.[…] Umbla vorba pe bursa blogurilor că inginerul ar fi cumpărat femei cu un pumn de vocale.” Dan T. (Castanman)-“Femeia cu @“
“Dar n-ai încotro când toată viața ți-e programată deja, când destinul a tras niște linii care te înlănțuie ca niște chingi și ești prizonier înăuntrul lor.” Cristina Centea-“Mireasa de carton”
“Să nu crezi că mi-e străină vreo stare: știu ce e și aventura aberantă, am cunoscut și fapte cu-adevărat mari, greșeli și adevărul crud, tăcerea mârșavă, paietele, înțelepciunea, dragostea, umilința, cred că am o inimă complexă, greu de mulțumit, evident, o inimă alunecoasă.” Antonela Chezan-“Îmi place să vorbesc cu tine oricând”
“S-au despărțit. Fără la revedere. Nu mai era cuvânt să acopere tristețea comună și gândurile ei, pe care le-ar fi scris urlând pe cer: niciodata n-ai înțeles nimic din mine, niciodată n-ai fost în stare să-ti ieși fin tine, noi nu putem fi niciodată o pereche…” Issabela Cotelin-“Poveste fără pereche”
“La picioarele ei, înghețata de lămâie se topește dureros de repede. La coadă, la doar câțiva metri, el ține de mână o fată cu păr de foc și pistrui alandala pe obrajii de porțelan. Inima fetei frumoase se înfrățise deja cu înghețata împrăștiată pe caldarâm.” Camelia-Maria Cîmpean-“Scrisoarea”
“Își auziră unul altuia bătăile inimilor, după câteva zeci de secunde armonizându-se la unison. Ajunsera la concluzia că nu putea fi altceva decât prima dragoste, cea scrisa în cartea de aur a destinului.” Marina Costa -“Dragostea e scrisă-n carte”
“Nu lăsați niciodată durerea să vă copleșeasca. Chiar dacă vă spuneți că nu este adevărat, ea este cea care, dacă o lăsați, o să vă secătuiască încet pe dinăuntru, o să vă tulbure visele dumneavoastră, pe ele oricum nu le mai contabilizați demult, ci pentru acelea pe care vă doriți să le visați în doi, cele care acum nu se văd, doar își strigă neputința și vă aduc o lacrimă sub pleoape, pe care o ștergeți repede pentru că, nu-i așa, sunteți puternică și pe umerii dumneavoastră se sprijină o mulțime de lumi mărunte.” Cristina Cristea-“Într-o zi de decembrie”
În schimb, un lucru am înțeles, după atâtea drăgosteli nemărturisite: că nu e bine, frate, să le ții pentru tine. Cât ai fi tu de Ileană Cosânzeană, în cazurile astea, Făt Frumos ori nu știe, ori nu se pricepe, ori se face, ori se însoară cu Muma Pădurii.” Florentina Loredana Dalian-“Iubiri de taină”
“Am o plăcere nebună, de neînțeles, să scormonesc prin amintiri. Sunt un fel de om al străzilor gândurilor și trăiesc căutând prin mormanele de amintiri aruncate la gunoi.” Otilia Dima-“Sunt împreună acum?”
“E frumușică Lina, are ochi mari, blânzi și căprui. Fața ovală, cu pielea netedă, frumoasă. Are buze pline, frumos arcuite dedesubtul unui nas fin și puțin năstrușnic “în vânt”.” Efrem Caleopi-“Lina”
“Avea pielea albă, în puternic contrast cu pielea ca de melasă a indienilor. Peste umerii rotunzi îi cădeau flăcări din părul ei roșu și ondulat. Purta o rochie lungă până la genunchi de un galben solar iar în jurul gleznelor se înfășurau șnururile unor sandale de tip gladiator. Era o zeitate, o întruchipare a apusului de soare.” Diana Gole-“Muza”
“Se spune că pentru a te îndrăgosti sunt suficiente patru minute, dar pentru a putea uita persoana iubită eu cred că-ți trebuie o viață întreagă. Și mai cred ceva. Că fiecare iubire are clipa ei magică.” Fabiola Ion-“Gândul meu”
“Despărțiți de distanțe, dar aproape în gând, visau unul la altul și își scriau în fiecare zi. Mărturisindu-și dragostea prin cuvinte sinple, au învățat să fie împreună în gând, înainte de a fi.” Monica Adriana Ionescu-“Micuța mea dragă”
“-Simt un dor…cum să-ți explic? E ca atunci când mergi prin căldură și ajungi acasă sfârșit, te apasă o greutate de undeva din piept până în abdomen și tot ce vrei e aer și un pahar cu apă. Asta e senzația când mă îndrăgostesc…și plâng.” Dana Maria Jugăurs-“Nespus”
“Am iubit de la distanță și fără limite de timp, am trecut cu picioarele goale peste cioburi de clepsidra ce-și pierduseră tempoul în dansul nisipului. Am uitat de oameni, de tipare, de roluri asumate, deși am trăit mereu în mijlocul lor, două vieți separate.” Irina Isabela Magierka-“Savoare de cireșe amare”
“Poezia poeziei eu eram, dar poezia sufletului său îi vindeca și inima, și trupul; și nu mai eram eu.”Diana Adriana Matei-“Într-o zi de vineri”
“Când s-a terminat a durut. Și încă mai am cicatrici mărunte pe undeva pe inimă. Vor trece până la urmă? Poate că nu, dar sunt hotărâtă să mă vindec de tine.” Diana Mierluț-“”Scrisoare despre ochii ei albaștri-verzui”
“-Doamne, ce frumoasă ești! Îi șopti el. Parcă ești zeița lunii…Buzele lui aveau gust sărat, iar degetele îi făceau pielea să se înfioare. De aceea venise ea pe lume, ca să se ascundă în brațele lui și să nu mai plece niciodată de acolo.” Iulia Nani (Bertea)-“Ușile”
“Ceea ce nu știa el atunci, era că ea nu aparținea nimănui. Lăsa bucațele din propriul destin împrăștiate peste inimi agitate, dar se retrăgea la fel de ușor cum apăruse.” Dana Nichițelea-“Doar o poză de buletin”
“Tu m-ai văzut sirenă, eu te-an văzut marinar. În realitate, eram doar două picături de apă: una dulce-ca vata de zahăr mușcată de un copil, și alta sărată-precum sângele ce curge dintr-o sentinelă.” Clara Elena Păun-“Pești și oameni”
“Rada descoperea zorile timpurii și știa că ia ei cu tainice, magice și frumoase cusături roșii pe borangic, îi va aduce alesul. O va îmbrăca în ziua de Paști, la Biserică, iar acolo, în curtea cu păpădii, îl va alege. Știa ca va trebui să aleaga și-i era necaz.” Mirela Pete-“Poveste cu ie parfumată”
“Nu mai există un mâine pentru mine, dragul meu. Nici pentru noi. De fapt, nu am mai trăit de mult nici măcar un ieri. Am încercat să opresc timpul, să nu îl mai las să capete vreo formă.” Mona Șimon-“Greșeala”
“Întâmplare? Destin? Viața le-a dat un dar, de a se fi aflat, pe același drum și în aceeași clipă, să-și reclădească în inimă risipa atâtir ani de neîmpliniri și dor…Iubire…ce faci tu în piept de om! O clipă ne atingi cu o scânteie și-apoi te duci și-n urmă epopee va scrie timpul, ani și ani la rând.” Ileana Vlădușel-“O iubire de neuitat”
“Mă copleșește un sentiment de vinovăție și încerc să îmi dau seama ce am greșit în viața asta, în Universul ăsta. Câteodată sunt fericită. Cânt, dansez, gătesc, fac curat. Câteodată sunt tristă. Nu mă pot ridica din pat și mă doboară tristețea.“ Andra Corina Vrabie-“O dragoste odioasă”
52 shades of love, the most beautiful touching thoughts:
“-Mi-ar plăcea să nu ne mai jucăm jocuri idioate, mi-ar plăcea să spui tu ce vrei și dacă nu spui, să-ți iei. Asta e definiția unui bărbat adevărat pentru mine: ăla care nu mă face să mă gândesc la următoarea lui mișcare.” Irina Alexe-“Jocul”
“Aici vom fi noi doi, fără durerea lumii trecute. De aici vom începe din nou, împreună, și nu se va termina niciodată.” Ionel Anghel-“Poveste prea scurtă”
“Nu există loc de eroare si interpretări pe tabla înscrisă cu cretă de stele a Destinului.” Alina Elena Bratu-“Împlinire”
“Există multe începuturi și aproape la fel de multe finaluri de poveste în viața noastră dacă o privim retrospectiv.” Margareta Cloșcă-În căutarea lui Vlad”
“Imortalizam nunta cerului cu marea, din puntul zero până la crescendo. Se iubeau de veacuri, pașnic, creând gelozii” Cristina Dumitru (Ina)-“Dicționar de vacanțe”
“Hai sa fim sinceri până la capăt! […] Te voi duce acolo unde mi-a crăpat inima. Acolo unde am simțit că se surpă pământul și eu devin praf în vânt.” Irina Georgiana Filip- Niloufar spune “Nu”
“O iubesc pe fata asta. Mai mult decât orice. Nu pot s-o pierd. Nu vreau s-o pierd. Răspunsul vine ca o ploaie de vară, cu lacrimi în ochii ei verzi, minunați.” Corina Finta-“ Broasca cu un ochi alb și unul verde”
“Cu degete înghețate deschise ușa. Privi prostește spre sticla de șampanie scumpă care se odihnea pe raft. Ochii i se umplură de lacrimi. O înșela!” Livia Furia-“Gesturi mărunte”
“Am simțit că sunt martorul incomod al iubirii dulci sărate de la malul mării turbate. M-am desprins, privind în continuare. Scrutând, fugind de propriile mele trăiri…” Simona Gânj- “Jurnal de călătorie și viață (fragmente)”
“Nu înțelegeam ce se întâmplă, așteptam ca răspunsurile să vină de la el. M-a privit lung, a zâmbit și a spus doar atât: -Deci tu ești cea pe care trebuia să o aștept, cea de care trebuie să am grijă pentru tot restul vieții.” Leila Sandra M.-“Lumini fosforescente”
“Nu aveam cum s-o uit vreodată. Era prima ființă de care m-am îndrăgostit, prima femeie căreia i-am pus sufletul pe tavă.-Mi-ar fi plăcut să am doi copii cu tine. Inima mi-a tresărit.” Larisa S.Maria-“13 august”
“Ploaia acompania acel cântec pe doua voci care se auzea din ce în ce mai tare. Mintea lor era într-o altă lume, un univers luminos din care nu ar fi vrut să se mai reîntoarcă.” N.Marianne-“Confruntarea (fragment)”
“Era înaltă, zveltă, frumoasă și supărată. Când era așa, privirea îi devenea absentă, cuvintele treceau pe lângă ea. Își construia un înveliș de tăceri și mă simțeam pierdut pe altă planetă.” Cristi Nedelcu-“Fata poem”
“Au nevoie unul de altul ca de aer. Își spun tot cu nesaț, călătoresc împreună prin meandrele vieților lor complicate de ani de compromisuri în numele datoriei-două nefericiri acceptate.” Vera Oren-“Camera 25”
“Fiecare pas îi ducea către o altă lume. În lumea aceea nimic nu mai contează, totul se uniformizează și se deformează în aceeași măsură. Acolo nimeni nu mai întreabă cine ești.” Petruța Petre-“Sfârșitul jocului”
“O senzație ciudată l-a cuprins: Atunci a știut că acesta e sentimentul suprem al fericirii, știrbit doar de nerabdarea de-a ajunge în casă. -Zbor! Ce înalt sunt!” Cătălina Popa- “Toporașul îndrăgostit”
“Veneau din două lumi opuse, cu diferențe și prejudecăți, dar timpul le-a estompat. Ea era drăgălașă și iubitoare, el îndrăgostit și înțelept. Așa că au țesut amândoi legenda. Legenda unei iubiri mari și împlinite…” Paulina Popescu-“Visătorii și iubirea, o poveste canadiană”
“Dar s-a terminat și s-au ridicat toți în picioare. Lui Sorin i s-a părut că s-a sfărșit și viața, nu doar filmul. Aveau să se despartă. Niciun cuvânt nu se rostise între ei. Doar câteva priviri speriate, pe ascuns.” Costin Preda-“Patria”
“Gurile rele spun că bărbații preferă relațiile cu femei mai puțin inteligente, probabil din mai multe motive. Pe mine, în schimb, m-au atras mereu cele frumoase și deștepte. Frumușele am găsit destule, din cele cu minte mai rar, dar să întâlnesc una cu ambele calități era o performanță.” Petru Racolța-“Fata de la prima masă”
“Se priviră îndelung fără cuvinte și un dialog mut, un duel al vieții și al morții se petrecu prin perdelele de lacrimi. Femeia își lăsă umerii în jos. Era învinsă. Iubirea câștigase în fața profesiei.” Monica Stan-“Dincolo de noi”
“Bărbatul cu ochii negri se transformă într-un bărbat frumos și puternic. Pământul se zguduie când el pășește. Vorbește rar, dar atunci când o face vocea groasă duduie în concordanță cu forța interioară pe care o ascunde.” Oana Olga Stroe-“Garsoniera ambulantă”
“Sunt perfectă chiar dacă mint, mormăi. Mint din neputința de a-mi accepta trecutul. Și nici măcar nu sunt vinovată de el. Paletele morilor de vânt olandeze fluturară de câteva ori pentru a usca lacrimile care șiroiau, dar pe care ea nu le accepta.” Bianca Timșa Stoicescu-“Fără cuvinte”
Desigur, toate aveau o și o explicație științifică în spate, dar ea prefera metaforele din topor și asta făcea parte din șarmul ei. Cât o mai iubise! O iubise din primul moment când o văzuse și nu încetase să o iubească.” Daniela Toader-“O iubire-Buchetul”
“Pe drum spre biserică, se simți ca-n copilărie când se întorcea seara cu lumina sfântă de Înviere care se stingea de nu știu câte ori până ajungeau acasă și ei, copiii, tot aprindeau unii de la alții. Fără să-și dea seama, fața ei deveni zâmbitoare la amintirea acelor vremuri bune.” Florina Turugă-“Un nou început”
“Cred că mi-a fost teamă de iubire. Am ținut-o în mine fiindcă mi-a fost frică de cum voi trăi cu ea prin preajmă. Nu am știut s-o prețuiesc. O eliberez. Declar. Ți-o ofer. Nici nu cred că va trebui să o cauți.” Irina Cristina Țenu-“O poveste…dintr-o carte”
are viata un nefiresc al ei. e atunci cand vine ea grozava si nebuna, te smulge, te intoarce pe dos, pe fata, te arunca in trairi tulburatoare de crezi ca asta e sfarsitul! sa nu strigi, sa nu tipi, dar nici sa taci! in lupta ta, emfatic, se anunta o gloata. sa-ti fie reazem. sunt oamenii ajutatori, dar nu e lupta lor, si iti ramai tu singur. ingenuncheat, ceri cerului iertare ca poate i-ai gresit. nu e sfarsit, nici inceput, nu-i timp sa cazi. si te ridici.
-e partea aceea din tine care nu-mi place, e atunci cand folosesti cuvinte taioase, cand vrei sa-mi arati perfectiunea si imperfectiunea, nu mai zic despre inteligenta ta spirituala, cand vrei sa fii atat de rational si logic in momente cand nu mi-as dori nimic mai mult decat sa ma strangi in brate. ok, tu vrei sa vorbim despre (m-am dus pe google ca habar nu aveam, recunosc) Nae Ionescu? hai sa vorbim despre Nae Ionescu la trecut de doua noaptea fix.
-hai sa vorbim despre lucruri banale. am raspunsuri, doar intreaba-ma!
-hai sa vorbim despre orice vrei tu, iar eu sa o fac pe simpatica, siropoasa si silly… donkey (o fi asta din shrek? nu sunt sigura!) cand stii ca ma pricep atat de bine sa fiu un personaj fictiv. auzi? ce naiba sa fac in starea asta de suflet spart in cioburi? naiba sa o ia de inima, sau ce o mai fi, ca habar nu am si nu stiu de ce ma doare! nu ai vrea sa ma cunosti pe mine? sunt mai mult decat crezi tu!
-ai doua minute sa-mi spui de ce ma iubesti!
-te iubesc pentru ca esti complicat si ma faci sa-mi fie dor de tine. uneori ma lasi fara cuvinte…si acum la fel. imi trebuie mai mult de 2 minute.nu e exact ce-am vrut sa spun. am uitat sa-ti spun ca ma uimesti… ca esti… auzi? hai sa o lasam pe alta data, am haine in masina de spalat. dar tu de ce ma iubesti?
-nu stiu, ca de atata café del mar, café… sans sucre si muzica ta prafuita, mi s-a luat!
Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”
( photo:google images )
