jurnal de iulie

2019, iulie,6

las in urma o dimineata de foc cu soarele arzand vapaie si un cer din care nu vor sa curga ploi.

2019, iulie, 7

cu ochi obositi timpul asteapta. e drum lung pana la hotar.

2019, iulie, 8

vant si tipat de pescarusi. ploua dinspre doc. un trandafir stingher imi zambeste natang pe perna. niste flori ravasite pe jos se sting de sete!

-iesim azi?

-lucrez…

te mint. tu stii. nu-ti pasa. ma vrei asa cum sunt. pana cand? il vreau pe el, nu pe tine, strig in mine cu lacrimi.

“de ziua ta îţi doresc să fi trăit ieri, oricare ieri ar fi el acela, ultima ta tristeţe, să pierzi ce e de pierdut ca să rămână ce e de rămas, să ştii să primeşti, că nimic nu e inutil sau de prisos chiar dacă finalul nu e neapărat unul mereu fericit, şi să-ţi fii, mai presus de toate! Ani cu dragoste!”

2019, iulie 9

englezii ma privesc ciudat, amenintator, gata sa ma sfasie. m-am intors?! in urma mea a fost furtuna. ma urasc! sunt pe aceeasi sectie, unde oamenii mor. acolo unde te infiori de umbrele lor ramase in noapte.

2019, iulie, 10

aveam nevoie de tine…

2019, iulie, 11

nopti nedormite si muzica proasta despre neiubiri. sunt indragostita ca naiba. imi spui ca in 24 de ore imi trece. nu mai sunt la fel, dar tu nu vezi asta.

2019, iulie, 12

-ar fi la fel de bine sa existe o aplicatie sa nu te ia valul. una care sa-ti spuna cum sa te poti controla. dupa 24 de ore esti pierdut! ( e enervant sa nu poti sa-ti inchei sutienul, enervant rau!)

-e enervant sa nu pot eu sa il desfac. asta e enervant rau.

-depinde de context!

-depinde de sutien!

2019, iulie,13

daca dupa 24 de ore nu mi-a trecut inseamna ca nu o sa-mi treaca niciodata.

2019, iulie,14

niciodata nu inseamna niciodata! intr-o clipa ratiunea invinge. luciditatea incatusata invinge. cand primesti altceva decat ceea ce astepti, nu e mult, e putin, e nimic. nu poti trai amagindu-te cum nu poti trai fara sa crezi in ceva.

2019, iulie 15

nopti nedormite. englezii ma urasc la fel de mult. am interviuri peste interviuri. dimineti si nopti care incep cu tine. nu ne avem, nu ne suntem, nu mai sunt eu!

-vii si pleci. nu esti nicaieri. raman doar cu mirosul parfumului tau. vreau sa te am, vreau sa te iau…

-ia-ma de tot!

2019, iulie, 16

e din ce in ce mai putin.

2019, iulie, 17

-hai sa ne intoarcem acolo de unde am plecat! fa-ma sa nu ma indragostesc de tine!

-te iubesc oricum!

2019, iulie, 18

cred in iubiri predestinate, in iubiri fericite si nefericite. cred in suflet. ala pereche. in iubiri cantate si descantate, in iubiri scrise, traite si netraite. cred in fiecare poveste fara seaman, nemaivazuta si nemaiintalnita. cred in necredinta si tradare. cred in pacat, in ispita, seductie si atractie. cred in iubirea intalnita la o suta de ani. cred in toate iubirile intarziate si tarzii. cred in iubirile din care pleci atuci cand nu mai ai nimic de dat.

2019, iule, 19

niciodata inseamna pana maine.

suntem dragoste, iubire, pasiune intr-un joc naucitor al destinului. nu orice usa deschisa va fi locul unde vei ramane. nu orice inima se va topi tremurator in palma ta.

-esti irezistibila!

-nu sunt!

-nu esti pentru toti, esti doar pentru mine!

-sentimente?

-fiori!

Reclame

ganduri de joi (taceri din exil)

cuvinte chinuite aruncate cat colo pe pereti virtuali, ganduri si povesti incalcite. vin si plec pe aceleasi drumuri lasand asteptari cu vorba de intoarcere grabita in inimile mahnite ce-mi roaga drum cu bine. imi iau ragaz sa socotesc timpurile lungi si nedormite spre diminetile care nu  se grabesc sa apara si-mi spun sa nu-mi leg sufletul de oameni. nici de pacatele lor. ca multe am si eu, si nu le pot duce. si o sa-mi iau ragaz sa socotesc ce mi-a mai ramas si din sacul ala de vise. ca vreau sa plec curand. ca am lasat prea mult pe unde am umblat. nimicuri infrigurate aruncate cat colo pe pereti virtuali cat o amagire ca de maine imi fac timp sa traiesc. ganduri! ca de atata pribegie, si cuvintele de dor  ma dor!

 

drumuri

“sunt drumuri ce ne cauta demult, si ajung la noi cand noi suntem plecati in cautarea lor pe alte drumuri.”

Octavian Paler

 

fatalitate, destin, pasiune, suferinta, zbucium, karma? noi suntem cei care le cream in cautarea de sine pe drumuri nemaiumblate unde intalnim oameni care, neasteptat, ne tulbura si ne nelinistesc.

 

/

-sunt la aeroport!

-astepti pe cineva?

-da, oricine!

-imi plac asteptarile la aeroport. de cele mai multe ori, el o asteapta pe ea cu flori.

-banal, previzibil. eu as fi asteptat cu un rasad de patrunjel, de exemplu.

-tu cand iti doresti ceva, cat de departe se intampla?

-cat de departe in timp ?

-da!

-depinde cat de tare imi doresc sa se intample.

-de la lucruri simple la lucruri complicate?

-de oriunde.

//

-ce vrea?

-nu stiu, afla singur.

-ce stie despre noi?

-ne-am cunoscut intamplator pe…sound cloud, te rog sa tii minte asta. am inventat o poveste despre noi. stie doar atat cat trebuie sa stie. nu e vina mea. am surprins-o aruncandu-si privirea in telefonul meu.

-vin spre ea dar te vreau pe tine!

-nu veni! nu am curaj sa te vad.

///

-sase ore am vorbit numai despre tine! sase ore! nu ma vrea pe mine, pe tine te vrea. ce-i cu tine? ce vreti unul de altul? ce povestenepoveste aveti voi?

-o poveste in care ti-e teama sa nu-ti fie teama.

 

“drumurile sunt facute pentru calatorii, nu pentru a ajunge la destinatii.”

 

////

-nu exista pareri de rau.

-nu exista nimic. imi las capul pe umarul tau! taci, condu!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

unsophisticated me

 

I am me! not Sophie anymore, not writer, not blogger. I struggle to survive between two worlds: logical and emotional. me, dropping the thoughts into words. simple me, unsophisticated me, when there I recognize someoane I’ve never seen, me missing someone I’ve never met. me in a unexplainable connection, a magical one, an emotion as I feel to write a letter to myself. me, when is no one in the world but you…

-mai scrii mult?

-am sters! e maine…azi?

-e joi!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

go where you feel most alive!

FB_IMG_1506117030303

nu mai ai ceruri, ci un drum apasator si chinuit printre neoameni. o trecere prin iad. un suflet vandut  si niste arginti care te ard in palma. nu mai ai emotii, ranesti, zdrobesti si sfasii. te lepezi de tine si ajungi umbra tacuta a temerilor tale. de noua vieti timpul iti masori si iti promiti sa traiesti si maine…

 vechi si murdare, draperiile flutura peste un geam spart. un ceas mut si intepenit, o icoana agatata intr-un cui si niste usi care duc spre alte usi despre care cineva iti spune sa nu le deschizi. glasuri si soapte de nicaieri, de aici si de acolo. glasuri si soapte si o padure intunecata.

de doamne ajuta, in gand, te rogi si iti faci cruci. se face zi si lasi in urma umbre.

FB_IMG_1506091062618

uneori ai nevoie de ploi sa-ti amintesti cine esti si ca trebuie sa pleci.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

hurricane cocktail

 

key

“Pe mine ma iubeste cineva. Eu insa iubesc pe altcineva. Altcineva nu ma iubeste pe mine, caci se gandeste numai la cineva. Iar cineva nu-l mai iubeste pe el. Fiindca, la randu-i, iubeste pe altcineva.

Mai departe, nu mai stiu…

O adevarata tragedie greaca !”

 

by Oghe

o adevarata nebunie!

Sophie…

Dupa multe incercari nereusite, sper sa raman aici.Total diferit de cel real, sunt un produs lansat pentru interactiunea pe scena virtuala, testat, instalat si upgradat in conflict cu propriile sentimente, nesiguranta si emotii, toate ascunse sub mult fard si zambet fals . De altfel, intre fictiune si realitate, culmea si intamplator, exist .

Blonda mea, unde ai fost maine ?

Traiesc ametitor , intr-o graba nefireasca , haotic si complicat . Traiesc intr-o realitate inselatoare . Una cu gene rimelate si mult fard . Adun si imprastii iubiri . Sunt femeia pe care o cumperi pentru un moment de false iluzii . Sunt femeia care te minte si pe care o vrei oricum.

 .13102774_238370856524674_7396742719591843095_n

midnight coffee

nu e midnight coffee. ploua! lucrez cu o tipa de culoare pe care o cheama Fanta si care s-a pus pe sforait. urasc cafeaua instant si ceaiul englezesc. la naiba, imi fac o cafea instant. jur ca Fanta o cheama!

cel mai sincer comentariu pe care l-am primit

<Am incercat sa-ti citesc toate textele, la un moment dat m-am plictisit, desi scrii misto, e ca-n „Miorita”, motivul oii nazdravane. Stiu deja ce-o sa scrii peste 3 ani, aceleasi dialoguri aseptice, aceleasi fraze aduse din condei sa para poezii, cu temele „renuntare”, „tampitul ma iubeste, dar nu ma vrea”, acelasi glamour de plastic etc.>

in spatele unui articol de blog raman intotdeauna niste cuvinte nescrise

“Cică lucrurile mai trec odată
Pe unde-au mai fost
Ca nişte sentimente comete.
Trebuie numai să ştii să le-aştepţi,
Trebuie numai să rupi,
Stând pe loc,
Infinite perechi de ghete.”

 

-aveam nevoie de tine! s-a intamplat acum o mie de ani. de atunci de cand tu nu ai venit la intalnire, care de fapt nu era o intalnire, dar eu vroiam sa ma intalnesc cu tine. simplu si firesc!

-nimic nu e simplu si firesc intre noi! nu-mi amintesc de nicio intalnire. nu eram eu. pierdusem telefonul.

-cine era?

-un fraier! ar fi putut sa profite. m-as fi intalnit oricand, oricum, oriunde cu tine!

-aveam nevoie de tine! s-a intamplat acum o mie de ani, de atunci , de cand de prea multe raspunsuri nu mai erau intrebari.

-nu aveai nevoie de nimic! e totul o iluzie! aveai nevoie sa simti dezamagiri, neiubire si Sorescu. adica, ambiguu. nu e interesant. e doar ambiguu.

-aveam nevoie de tine! viata asta ma oboseste! Sorescu era “multumit ca un bilet de tramvai aratat la control si perforat unde trebuie”. cat de ambiguu? vreau sa ma arunc in bratele tale!

-o sa ne pierdem! eu daca ma pierd, ma pierd de tot!

-taci! mi-e frig!

 

(pe ele, cuvintele, le aduc de acolo. pe tine? nu am stiut niciodata cum si pana unde).