tarziu de toamna-jurnal de pandemie

e frig si se crapa de ziua. cerul se desface in rosu si albastru sub un fum negru de nori. necuprinsa in palme, luna pleaca lasand noaptea sa se faca zi.

e frig, miroase a ploaie si a pamant ud. e tacere si e toamna! un vant taios spulbera manios ultimile frunze de pe ramuri in care atarna inimi. oamenii de aici pun pe ramuri inimi de carton pe care scriu numele celor care se duc. te infiori. o vreme de orice te infiori. apoi, nu-ti mai pasa. nici de umbre. de nimic nu-ti mai pasa. aud strigatele de durere pana aici unde am fugit sa vad cum se crapa de ziua. fug de durerea lor si de a mea!

smulg masca de pe fata cu graba sa sorb aerul rece. pieptul ma doare greu si apasator. e frig, dar e bine. am aruncat masca si plasticul care m-a topit si m-a sufocat. ma simt descatusata. imi aprind o tigara cu mainile aspre si arse.

-It’s freezing! Isn’t it? e Christine care a fugit, la fel ca si mine, la o tigara. mai avem douazeci de minute din shift.

-It’s heavenly!

ea rade si imi intinde o cana de cafea. englezii iti fac intotdeauna un ceai sau o cafea fara sa te intrebe. e fierbinte si-mi aburesc ochelarii. e aproape zi. e luni dimineata. ziua in care esti obligat sa faci testul. plecam oftand si ne despartim la lift.

eu sunt pe sectia de covid. ea pe sectia de end of life.

in fiecare luni dimineata spun catre cer: doamne ajuta!

si atat!

photo: pinterest

Fluturii cenușii-Nuanțe de piper și ciocolată

“Sunt obosită, golită. De la un timp, ne lipsim fără să vrem unul altuia. Ne-am îndrăgostit, nu unul de celalalt, ne-am îndrăgostit de povestea inventată de noi, de cuvintele aruncate pe tastatură, de timpul în care fugim de realitate. O realitate in care nimic nu se întâmplă.

– Vreau sa te sărut…ce gust ai ?

– Cafea, bomboane, nu știu!

– Ciocolată? Mă înnebunești.

– Eu sau ciocolata?

– Tu! Ma faci sa fumez, mă enervezi, mă agiți, mă liniștești, mă surprinzi, mă faci sa visez… Fă-mă sa te alung!

– Taci!

– Înnebunește-mă!”

Ami Ancelin-Fluturi cenușii

wake me up when it’s all over-jurnal de epidemie

vreau sa-mi fac bagajele ca s-au adunat cam multe si nevrute de nu mai am habar de cand. nici nu mai stiu ce am in geamantanul ala pe care il mut de colo colo de cand i s-a stricat fermoarul. gasesc cand il desfac o traista zdrentuita pe care am tot luat-o la drum. pentru care, doamne fereste daca o uitam vreodata, ma intorceam dupa ea de la capatul pamantului. doua vise mi-am pus acolo si m-am dus cu ele departe. asa am crezut ca e mai bine. lumea mi-a spus ca nu e bine, dar eu, nu si nu, ca e bine, ca o sa muncesc pentru copiii mei pana am sa cad. nu am cazut,ca eu sunt tare. si apoi, ce stie lumea? nimic lumea nu stie. e o noapte friguroasa. ploua de nu se mai opreste, ca in tara asta numai ploi si furtuni curg peste tine. imi sterg, cu dosul palmei, lacrimile, ca n-am servetele, si nu ma mai intreba cum naiba se face ca niciodata nu am. si imi spui ca o sa treaca si asta cum au trecut toate. dar eu imi fac griji, ca visele astea, uite, eu le arunc peste geam, dar daca or sa cada in capul cuiva? imi spui ca e tarziu si nu mai trece nimeni pe strada si da-le incolo de vise. ce sa mai faci cu ele? de atatea bagaje, unde sa le mai pui? unde sa le mai duci? o sa fac loc pantofilor aia multi. aia inalti, pe care nu i-am purtat niciodata si nici nu am sa-i port ca am si uitat sa mai merg pe tocuri. ca n-am avut nici cand si nici unde sa -i port. praful s-a ales de toate si nimic de mine. ca am muncit 12 ore, sase zile din sapte de nu mai stiu cine sunt. offf, cum stau visele alea aruncate in ploaie! plang ca pentru ele am venit, pentru ele mi-am dat viata peste cap. stau si ma uit la bagaje si nu stiu ce sa fac. drumurile sunt inchise si urla lumea de peste tot sa nu te intorci acasa. o sun pe mama, care e cu inima si nici nu mai aude. trebuie sa tip sa ma auda. ea imi spune sa nu vin acasa, ca e drum lung si nu se stie ce se intampla. si-i spun ca mi-e dor de copii si nu mai vreau nimic. vreau acasa ca nu vreau sa mor printre straini. vreau sa-i spun mai multe, sa-i spun ca sufletul mi-e greu si ca ma doare rau. ca mi-e frica aici printre straini, ca mi-e dor sa stau cu ea la o cafea, acolo pe balcon, in diminetile alea frumoase de vara, cum n-am mai stat de mult. ea nu aude ce spun. sa nu-ti faci griji pentru copii, ca ei sunt bine, imi zice, si inchid. si apoi imi sun baiatul, ca e mai mare, si el imi spune glumind, chill mama, dar ii simt tristetea din glas. si apoi imi spune, mama te iubesc, si stii, nu l-am vazut niciodata pe tata plangand, and I was like fuck, dar spune-i ca il iubesc si pe el!

imi aprind o tigara. granitele s-au inchis. romanii se intorc acasa. ce-i de acasa nu-i vor pe cei care se intorc. cei care se intorc, se intorc cu inimile sfasiate. nu mi-am luat bilet de avion. masina s-a stricat in dimineata aceea cand ma intorceam din tura de noapte. se cere staff la baza militara din Gibraltar. englezii nu se mai duc la munca, strazile sunt pustii de la o zi la alta. nu mai am vise. le-am aruncat. ma uit la tine si te intreb: ce ne facem? ne facem ca ploua!

lupta e lunga si grea. dezleaga-ma doamne de frica. ma spal pe maini pentru mintile bolnave care vor sa prapadeasca lumea. ma spal pe maini pentru cei care ne urasc pe noi, oamenii de rand. ma spal pe maini pentru cei care nu se mai satura de putere. ma spal pe maini pentru cei care se joaca cu mintile si sufletele noastre, oricare ar fi ei . vreau sa dorm si sa ma trezesc cand totul se sfarseste. intr-o zi am sa ma intorc acasa. imi iau geanta si plec catre un alt shift de noapte.

ultima frunza (fosnet de singuratate)

https://gandurineinfinite.wordpress.com-sunt sigura ca am incalcit iar lucrurile! nu stiu sa scriu poezii! (doamne fereste ce-am scris aici!!!!). ba nu, doamne ajuta!

mi-e…toamna de tine

si toamna de noi.

mai ploua-mi cu frunze

pe umerii goi.

mai ploua-mi cuvinte

si sterge taceri,

de dor sa m-alinte

cand pleci nicaieri.

mi-e fosnet de tine

cu soapte tarzii.

mi-e ultima frunza

in parcuri pustii.

guest post

 

truth is…you try to feel love, you try to feel the vibe, surrounded by the crowd.

everyone around got their own movie playing inside their head, but they are listening the same soundtrack. you try to find or forget love, you feel reborn and lost…do you continue ? is that even a question? you hold the answer…

by Paul

suntem virtuali? ( republicat din cele 100)


Inceputuri…

– suntem virtuali?
 -da!
-urasc asta! vreau sa-ti spun ceva: nu-ti fa sperante!  e doar o provocare. nu vreau nici mie si nici tie sa ne para rau. spun lucruri confuze? acum zece, noua, opt secunde, ma intrebam de unde ai aparut. visele mele sunt nimic pe langa ale tale.
-sa ne intalnim ar fi o nebunie?  
-spune-mi, cat de mult si pana unde vrei sa visam?
-pana la lacrimi.


Ce faci?

 -ploua! conduc, sunt in trafic, sunt lumini, oameni peste tot. vreau sa fac dragoste cu tine!

-ma lasi fara cuvinte! nu poti sa faci dragoste din orice motiv.
-atunci, sa facem dragoste…pentru ca e luna plina!

Nu e tarziu sa-ti para rau!

-ce faci? vii? pleci? stai?

– plec!

– a fost o promisiune…5 minute…

-a fost o greseala!

-nu fugi de mine!

-unde esti cand nu esti?

-in visele tale!

-”e o provocare”, cand am spus asta?

Am intrebari…

-dar nu vreau sa-mi raspunzi!

-am raspunsuri, nu vreau intrebari.

-cine esti?

-sunt nimeni!

-tu cine esti?

-nimic!

Nisipul din palma ta…

 Favim.com-bampw-black-and-white-blonde-cigarette-cool-face-57877

 
sunt dupa o noapte de nesomn ! prea multa muzica, prea multa lumina…
-te-am asteptat ca un prost toata noaptea!
-de ce am impresia ca tu ma consideri o prostituata? (de ce nu-ti spun tot ce gandesc?)
-esti o curva trista, un fel de Anna Karenina reinventata…una care ma minte si pe care o vreau oricum…te iubesc chiar si atunci cand nu te iubesc! esti nisipul din palma mea ! (eu, iarta-ma , dar nu gandesc ce spun!)
-nu vreau cuvinte! am venit spre tine de parca am facut asta toata viata! mi-e teama de tot ce-mi spui. omoara-ma cu tine! nu-mi pasa!
 sand (1)


Nopti tarzii 

-ma prefac ca nu esti un lucru complicat din viata mea. ma prefac ca nu ti-am spus, dar sigur ti-am spus, ca nu am voie sa-mi fie dor de tine.
ma prefac ca nu vreau! ma prefac ca nu pot sa te astept o vesnicie!
-visele de cristal traiesc in inimi sfasiate de iubiri nebune…acolo nu e timp si nici loc pentru cuvinte! acolo esti asa cum nici nu stii ca esti…
-nu stiu sa traiesc dincolo de ele. nu lasa bataile inimii tale grabite sa sparga in cioburi visele de cristal. invata-ma  sa te iubesc! alinta-ma, alunga-ma, iubeste-ma sau tremura cu mine…
-uraste-ma, omoara-ma, sau fa ce vrei cu mine!
tumblr_nqeeoeL3341r7eta3o1_500

Plec spre nicaieri… am in palma diamante si in suflet ploi!

-am un sentiment ciudat ca acolo, dincolo, gandurile pleaca si nu ajung nicaieri…si nu vreau sa citesti asta pentru ca la inceput a fost simplu, apoi complicat, si apoi ai plecat.
si, absolut posibil si foarte probabil, exista un motiv pentru aceasta intamplare.

Plec spre nicaieri… am in palma diamante si in suflet ploi!

-acelei iubiri, uneori venita prea tarziu, poti doar sa-i spui : “nu trebuie decat sa existi!”. e mult prea tarziu sa te opresti. si nu stii de ce e atat de tarziu,
asa ca, alegi sa traiesti!

5051192_orig

Am o viata reala ! Culmea si intamplator, exist 

– habar nu am ce sa-ti spun, asa cum nu stiu de ce sunt aici…

-unde esti?

-departe de tine…Londra. ploua!

-poti vorbi?

-cu tine pot face orice .

-nu vreau sa-ti fac rau!

-atunci fa-mi bine! de ce imi pui atatea intrebari? te vreau! mi-e dor de tine!

-iti spun doar doua lucruri : am o jumatate de viata distrusa. in cealalta jumatate  esti tu! hai sa lasam lucrurile la intamplare!

-am o viata reala! culmea si intamplator, exist!

-nu esti real! in povestea asta sunt doar eu, nebuna de tine .

o-RUNWAY-MODEL-facebook

Virtual love- Behind the story

Orice asemanare cu personajele sau cu realitatea NU este absolut  intamplatoare. Nicio regula fara exceptie! Exceptia nu urmeaza regula.

Dragoste virtuala? Sindromul Pygmalion? Avertismentul psihologului? Mituri despre fictiune si adevar? Virtual si realitate? Asteptari? Iluzii? Mai mult decat sperante? Testul realitatii?

Nimic din toate astea!  Imi accept toate emotiile! Dragostea virtuala nu este  un mit la limita dintre duplicitate si minciuna. Personajele nu sunt  neadaptate la viata reala.

Nu am fost dezamagita .

Urasc regulile, sabloanele, psihologiile, teoriile inteligente si extraordinare  care incearca sa spuna unde, cum si de cine sa ne indragostim. Cineva inventeaza reguli trecandu-le de la un nivel la altul.

alegeri gresite?

Am o viata reala, culmea si intamplator, exist !

Am trecut dincolo de mine, de la  un real banal si absurd ,si l-am gasit  pe el:

logic, inteligent, perfect, neasteptat, neprevazut .

Nu am fost dezamagita …

si atat.

(photos: google images)

final de septembrie (jurnal)

2019, septembrie, 26

traim mintindu-ne ca maine se va schimba ceva, ca vom gasi o cale sa evadam din noi insine si ne vom lepada de temeri si amaraciuni.

sunt o mama absenta din viata copiilor mei. o absenta pe care o motivez. prin bani si lucruri scumpe. tragic, nu? nu trageti, nu ma impuscati! stiu cum e sa nu ai nimic!

2019, septembrie, 27

 ma indrept spre camera lui Stanley, pastor catolic. am medicatia lui si douazeci de minute sa inchei shiftul. ma intreaba daca vreau sa ne rugam impreuna si imi prinde mainile intr-ale  lui. am o ezitare, nu am timp, ma grabesc! rugaciunea vine calda si tremuranda: “our Father who art in heaven…”.  iar eu imi dau seama ca in toata graba mea, aici pe pamantul asta strain si rece, am uitat de toate lucrurile sfinte. plec luandu-mi ramas bun, dar el ma opreste si imi cere sa-i las usa deschisa. plec, in sfarsit. il aud strigadu-mi din urma:
-you are a star!

2019, septembrie,28

 “barbatii isi vor aminti intotdeauna de o femeie care le-a provocat ingrijorare si neliniste.”

da-ma naibii…si atat!

2019, septembrie, 29

intre fictiune si realitate, culmea si intamplator, exist!

2019, septembrie, 30

imi trebuie urgent o poveste de iubire…

-mai scrii mult?

-am sters!

970D080D-A9B1-46F5-96FD-8D396AF43ADD

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

jurnal de septembrie (love is a bitch)

2019, septembrie, 13

diminetile nu mai sunt cu drumuri linistite printre case cu flori roz. diminetile sunt cu drumuri printre cladiri pana la cer, strazi cu miros  de cafea si multimi de corporatisti. diminetile sunt cu semafoare incapatanate care nu te lasa sa treci si pescarusi nebuni pe asfalt care iti incurca pasii.

“Dacã intr-o zi nu ai chef sã asculti pe nimeni, cautã-mã…Promit sã tac oricât vrei.”

2019, septembrie, 14

azi am timp sa am timp, atat de mult incat am decis sa traiesc de maine. nu de la capat. de la inceput!

2019, septembrie, 15

unde esti cand nu esti?

“Dacã intr-o zi mã cauți și nu răspund…Vino repede sã mã vezi…Poate eu am nevoie de tine…”

2019, septembrie, 16

 cauta-ma! alunga-ma! fa ceva!

2019, septembrie, 17

 de ce a trebuit sa vin de la un capat al lumii sa nu te intalnesc?

2019, septembrie, 18

Dacã intr-o zi iti vine sa plangi, cauta-ma…Nu promit sa te fac sa râzi, dar pot sa plâng cu tine.

Raluca ma suna sa iesim in pauza. inchidem pagerele pentru o ora, dulce evadare, descatusare de suferintele celor care ne  cheama in ajutor.

-m-am impacat cu George! stii, l-am vazut pe Willson cu Jo! voi doi…

-noi doi nimic!

ploua! fumam si tremuram de frig cu ochii in telefoane. Raluca imi povesteste despre copilaria pe care nu a avut-o, despre ratacirile ei si despre cum l-a cunoscut pe George. si atunci o strang in brate si imi vine sa plang. oamenii ascund dureri atat de mari incat nici cerul nu le cuprinde. o pisica neagra ne roaga din priviri sa o lasam sa intre. intram oftand in cladire.  pe holuri lungi se alungesc umbre. suntem noi si o pisica  neagra.

2019, septembrie, 19

de parca te-as astepta! astept ploi si cuvinte!

2019, septembrie, 20

 imi dai o mie de motive sa plec dar eu inventez o mie de motive sa raman.

2019, septembrie, 21

D65BB4F6-123C-4BE2-BB02-41C21A50DACB

 

ne plimbam pe Princess Dock de-a lungul raului Mersey. nu aud ce-mi spui. am gandurile departe. mi-e frig si ma prefac ca mi-e bine. noaptea e plina de lumini. e noaptea cand tu vii acasa. o singura data, la cinci zile, ne mintim privindu-ne in ochi: “mi-a fost dor de tine!”.

love is a bitch!

 

2019, septembrie, 22

noaptea tarziu, un cititor ratacit pe blog, jurnalist si scriitor:

“ca sa poti scrie cu adevarat si cu o valoare intrinseca, trebuie multa lectura si mult exercitiu, cred eu.”

aveti dreptate, doar ma joc!

“cred ca va alintati putin. nu cred in varianta…ma joc!. nimeni nu se joaca cu gandurile expuse public. e ceva mai mult, mai adanc…”.

ceea ce suntem, ceea ce simtim, am putea  scrie in ritmul grafic al  batailor inimii,  dar scriem cuvinte, aparente fragile ale gandurilor noastre. si apoi, adanc, raman in noi acele intamplari, de cele mai multe ori neintelese, venite uneori fara motiv, uneori prea tarziu, uneori degeaba. atat cat sa-ti intoarca viata pe dos. atat cat nu stii cat de…intrinsec si cat de logic sa le numesti.

2019, septembrie, 23

aeroportul John Lennon, ziua in care tu ramai si oamenii  din inima ta vin si pleaca.

2169CBC2-EE32-482C-80AD-9AF093EC9871

2019, septembrie, 24

“Dacã într-o zi iti vine sã fugi, cautã-mã…Nu promit cã o sã te opresc, dar pot sã fug cu tine.”

 

A38C28B6-679F-46D0-860C-D59486EE570B

2019, septembrie, 25

ziua in care iti faci planuri pentru ca esti off, dar esti chemata la munca…

-mai scrii mult?

-am sters!

 

(coming soon)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

jurnal de septembrie

 

 

2019, septembrie, 1

razbunator, septembrie sterge amintiri. un vant de toamna rece spulbera vara cu fosnet de frunze. ca toamna e de mult aici, un cer mahnit se scutura ingandurat de ploi.

si mie mi-a fost dor de noi!

2019, septembrie, 2

 cred ca am trait mai multe vieti. nici una terminata. nu-mi amintesc in care din ele te-am pierdut.

2019, septembrie, 3

noptile nu mai sunt albastre. noptile sunt lungi si intunecate.  noptile aduc pareri de rau. am inceput prost amandoua. eu, a sasea noapte nedormita, ea plansa, incercand sa-si ascunda privirea in foile imprastiate pe birou.

-esti bine?

-sunt…ok! hai la o tigara!

-mai am de conectat pe Elan si pe Frank la oxigen, lui Stanley de dat tratamentul in zece minute, pe Marjorie ce tipa disperata dupa ajutor…la naiba, hai la o tigara!

-l-am pierdut pe George, imi spune!

n-ai pierdut nimic, ii raspund in gand. el e singurul care  a pierdut! te-a pierdut pe tine si banii pe care-i dai.

-v-ati certat?

-l-am inselat! George nu-mi raspunde la telefon, George nu are timp niciodata, George are tot timpul probleme cu banii! m-a sunat intr-o seara. eram cu Willson…

-Willson?! ma trezesc strigand!

pagerele tipa amenintator in buzunare. avem sufletele praf dar alergam pe holuri sa salvam vieti.

tarziu, Willson vine in office. ii simt parfumul si privirea insistenta. stie ca am aflat. nu-i pasa! 

-you are an asshole, Willson!

-I know!

sunt obosita, ma arde gura lui fierbinte care ma duce direct in iad! noptile aduc… pareri de rau!

2019, septembrie, 4

“oamenii vin si pleaca. intotdeauna cand vor ei.” 

-nu vreau sa te  dezamagesc!

-sunt pregatita sa fiu dezamagita!

2019, septembrie, 5

sunt la un interviu. managerul, un tip inalt, superb, cu ochi frumosi si rimelati. il privesc uimita si ma intreb, daca el arata asa,  cum arata iubitul lui? imi ofera o cafea si incepe sa-mi puna intrebari banale. pe un ecran mare ruleaza playlist-ul lui sam smith, “how do you sleep when you lie to me…”. portul se vede in spatele unor geamuri imense de sticla. 

-so, why do you want to change your job? ma intreaba intr-un final.

-honestly? I am fucking fed up and tired of my job.

-so am I!

imi povesteste despre iubitul lui, despre o pasiune mai veche pentru hairstyle si ca e nascut in Cheshire. ii povestesc ca nici eu nu stiu cum am ajuns in Liverpool, ca engleza mea nu e cea de la BBC si nu am sa inteleg niciodata accentul “scouse” din Liverpool. nici el nu stie sa-mi explice de ce dialectul lor e diferit, dar aflu ca “scouse” e o mancare traditionala din secolul 19.  la final ne despartim prieteni.

nu am primit jobul.

2019, septembrie, 6

“-mama, te iubesc pana la copacul acela!

-eu te iubesc pana dincolo de cer!”

urasc noptile care ma tin departe de fiica mea! diminetile o gasesc cu telefonul sub perna.

”I was so happy cuz last night my mom slept with me. do you know how good is when your mom is sleeping with you?”. message sent to bff.

bff?!! cine e bff? fiica mea la 11 ani are boyfriend? ce se intampla cu mine? tarziu aflu ca Ioana e bff, the best friend forever.  

2019, septembrie, 7

uneori asteptam cuvinte nestiind sa le luam din taceri. uneori tacerile sunt pline de cuvinte. trebuie doar sa stim sa le citim.

2019, septembrie, 8

“n-am stiut niciodata cand e ziua ta. sunt chioara de somn si sunt la munca. la multi ani, cu drag! stiu ca azi esti Maria.

-multumesc, esti cea mai dulce! ziua mea e mai tarziu dar o urasc!”

bff e acea persoana draga careia-i trimiti un mesaj la trei dimineata si iti raspunde in doua minute?

bff e acea persoana careia iti deschizi sufletul si care nu-ti pune intrebari si nici nu te judeca!

“-am primit vesti proaste! ai si tu grija de tine!

-daca e despre tine, e pentru ca tu esti la fel ca mine, crezi ca toata lumea e buna. stii ce am inteles intr-un final? ca suntem suflete nebune care stim doar sa dam. nu sa si primim. daca e despre altcineva, stiu ca suferi si mai mult . despre orice ar fi, daca nu esti tare, nu e nimeni pentru tine.”

2019, septembrie,9

Bob, vecinul meu. ma asteapta dimineata la micul dejun.

6d1c2fad-0777-470b-94d7-548051e84672

 

2019, septembrie, 10

nu ai sa stii niciodata cine sunt, pentru ca atunci, o sa sfasii norii, noaptea, intunericul…o sa rastorni cerul in cioburi de stele sa ma gasesti! tu…nu ai sa ma gasesti niciodata pentru ca de asteptarea ta, nici eu nu mai stiu unde sunt.

2019, septembrie, 11

lumea vorbeste din ce in ce mai mult despre brexit. peste tot analize, comentarii… in autobuz nu ma mai simt in siguranta. niste englezi beti si furiosi fac scandal pentru ca nu au loc pe scaune:

“who is not  british, go down now!”

ar fi ramas autobuzul gol, jur!

2019, septembrie, 12

ultima noapte nebuna din cele sase una dupa alta. libera tot weekendul! se anunta ploi si…atat!

(coming soon)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

provocare!

filmul este o comedie satirica despre …o muza extravaganta si un scenarist celebru aflat intr-o criza de inspiratie. deloc nostim, amuzant sau hazliu ci, in viziunea mea, mai degraba ridicol, filmul m-a pus pe ganduri. pentru mine, sa fiu aici, sa am un blog, nu a fost dintr-un chin al creatiei sau un act suprem al inteligentei mele. o spun cu toata sinceritatea, a fost acel must have, cool as fuck, pe care trebuie sa-l ai. intre timp mi-am pierdut exaltarea si mi-am dat seama cat sunt de confuza. “fii tu insati, dar daca esti proasta nu insista!”. nu va fi despre iubire, mi-am spus. si am scris despre iubire. nu va fi despre mine! nu am gasit alt personaj decat pe mine. nu va fi despre el si nici despre un alt el.

a fost despre el si despre un alt el! am spus: a fost! piesa aia care urla la radio cand am plecat intr-un iulie atat de fierbinte, al naibii ai dat-o la maxim. mi-au ramas si acum cuvintele in minte: sa pleci e usor, sa ramai e greu.

 

pana imi sterg blogul, problema asta cu muza, una serioasa fiind, una peste alta, voi despre cine scrieti?

jurnal de iulie

2019, iulie,6

las in urma o dimineata de foc cu soarele arzand vapaie si un cer din care nu vor sa curga ploi.

2019, iulie, 7

cu ochi obositi timpul asteapta. e drum lung pana la hotar.

2019, iulie, 8

vant si tipat de pescarusi. ploua dinspre doc. un trandafir stingher imi zambeste natang pe perna. niste flori ravasite pe jos se sting de sete!

-iesim azi?

-lucrez…

te mint. tu stii. nu-ti pasa. ma vrei asa cum sunt. pana cand? il vreau pe el, nu pe tine, strig in mine cu lacrimi.

“de ziua ta îţi doresc să fi trăit ieri, oricare ieri ar fi el acela, ultima ta tristeţe, să pierzi ce e de pierdut ca să rămână ce e de rămas, să ştii să primeşti, că nimic nu e inutil sau de prisos chiar dacă finalul nu e neapărat unul mereu fericit, şi să-ţi fii, mai presus de toate! Ani cu dragoste!”

2019, iulie 9

englezii ma privesc ciudat, amenintator, gata sa ma sfasie. m-am intors?! in urma mea a fost furtuna. ma urasc! sunt pe aceeasi sectie, unde oamenii mor. acolo unde te infiori de umbrele lor ramase in noapte.

2019, iulie, 10

aveam nevoie de tine…

2019, iulie, 11

nopti nedormite si muzica proasta despre neiubiri. sunt indragostita ca naiba. imi spui ca in 24 de ore imi trece. nu mai sunt la fel, dar tu nu vezi asta.

2019, iulie, 12

-ar fi la fel de bine sa existe o aplicatie sa nu te ia valul. una care sa-ti spuna cum sa te poti controla. dupa 24 de ore esti pierdut! ( e enervant sa nu poti sa-ti inchei sutienul, enervant rau!)

-e enervant sa nu pot eu sa il desfac. asta e enervant rau.

-depinde de context!

-depinde de sutien!

2019, iulie,13

daca dupa 24 de ore nu mi-a trecut inseamna ca nu o sa-mi treaca niciodata.

2019, iulie,14

niciodata nu inseamna niciodata! intr-o clipa ratiunea invinge. luciditatea incatusata invinge. cand primesti altceva decat ceea ce astepti, nu e mult, e putin, e nimic. nu poti trai amagindu-te cum nu poti trai fara sa crezi in ceva.

2019, iulie 15

nopti nedormite. englezii ma urasc la fel de mult. am interviuri peste interviuri. dimineti si nopti care incep cu tine. nu ne avem, nu ne suntem, nu mai sunt eu!

-vii si pleci. nu esti nicaieri. raman doar cu mirosul parfumului tau. vreau sa te am, vreau sa te iau…

-ia-ma de tot!

2019, iulie, 16

e din ce in ce mai putin.

2019, iulie, 17

-hai sa ne intoarcem acolo de unde am plecat! fa-ma sa nu ma indragostesc de tine!

-te iubesc oricum!

2019, iulie, 18

cred in iubiri predestinate, in iubiri fericite si nefericite. cred in suflet. ala pereche. in iubiri cantate si descantate, in iubiri scrise, traite si netraite. cred in fiecare poveste fara seaman, nemaivazuta si nemaiintalnita. cred in necredinta si tradare. cred in pacat, in ispita, seductie si atractie. cred in iubirea intalnita la o suta de ani. cred in toate iubirile intarziate si tarzii. cred in iubirile din care pleci atuci cand nu mai ai nimic de dat.

2019, iule, 19

niciodata inseamna pana maine.

suntem dragoste, iubire, pasiune intr-un joc naucitor al destinului. nu orice usa deschisa va fi locul unde vei ramane. nu orice inima se va topi tremurator in palma ta.

-esti irezistibila!

-nu sunt!

-nu esti pentru toti, esti doar pentru mine!

-sentimente?

-fiori!

ganduri de joi (taceri din exil)

cuvinte chinuite aruncate cat colo pe peretii virtuali, ganduri si povesti incalcite. vin si plec pe aceleasi drumuri, las asteptari, cu vorba de intoarcere grabita, in inimile mahnite ce-mi roaga drum cu bine. imi iau ragaz sa socotesc timpurile lungi si nedormite care duc spre diminetile ce nu  se grabesc sa apara. imi spun sa nu-mi leg sufletul de oameni, nici de pacatele lor, ca multe am si eu, si nu le pot duce. o sa-mi iau ragaz sa socotesc ce mi-a mai ramas si din sacul ala de vise. vreau sa plec curand ca am lasat prea mult pe unde am umblat: nimicuri infrigurate aruncate cat colo pe pereti virtuali, cat o amagire ca de maine imi fac timp sa traiesc. ganduri, ca de atata pribegie si cuvintele de dor  ma dor!

drumuri

“sunt drumuri ce ne cauta demult, si ajung la noi cand noi suntem plecati in cautarea lor pe alte drumuri.”

Octavian Paler

 

fatalitate, destin, pasiune, suferinta, zbucium, karma? noi suntem cei care le cream in cautarea de sine pe drumuri nemaiumblate, unde intalnim oameni care ne tulbura si ne nelinistesc.

 

/

-sunt la aeroport!

-astepti pe cineva?

-da, pe oricine!

-imi plac asteptarile la aeroport. de cele mai multe ori el o asteapta pe ea cu flori.

-banal, previzibil. eu as fi asteptat cu un rasad de patrunjel, de exemplu.

-tu cand iti doresti ceva, cat de departe se intampla?

-cat de departe in timp ?

-da!

-depinde cat de tare imi doresc sa se intample.

-de la lucruri simple la lucruri complicate?

-de oriunde.

//

-ce vrea?

-nu stiu, afla singur.

-ce stie despre noi?

-ne-am cunoscut intamplator pe…sound cloud, te rog sa tii minte asta. am inventat o poveste despre noi. stie doar atat cat trebuie sa stie. nu e vina mea. am surprins-o aruncandu-si privirea in telefonul meu.

-vin spre ea, dar te vreau pe tine!

-nu veni! nu am curaj sa te vad.

///

-sase ore am vorbit numai despre tine! sase ore! nu ma vrea pe mine, pe tine te vrea. ce-i cu tine? ce vreti unul de altul? ce poveste-nepoveste aveti voi?

-o poveste in care ti-e teama sa nu-ti fie teama.

 

“drumurile sunt facute pentru calatorii, nu pentru a ajunge la destinatii.”

 

////

-nu exista pareri de rau.

-nu exista nimic. imi las capul pe umarul tau! taci, condu!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

unsophisticated me

 

I am me! not Sophie anymore, not writer, not blogger. I struggle to survive between two worlds: logical and emotional. me, dropping the thoughts into words. simple me, unsophisticated me, when there I recognize someoane I’ve never seen, me missing someone I’ve never met. me in a unexplainable connection, a magical one, an emotion as I feel to write a letter to myself. me, when is no one in the world but you…

-mai scrii mult?

-am sters! e maine…azi?

-e joi!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

go where you feel most alive!

FB_IMG_1506117030303

nu mai ai ceruri, ci un drum apasator si chinuit printre neoameni. o trecere prin iad. un suflet vandut  si niste arginti care te ard in palma. nu mai ai emotii, ranesti, zdrobesti si sfasii. te lepezi de tine si ajungi umbra tacuta a temerilor tale. de noua vieti timpul iti masori si iti promiti sa traiesti si maine…

 vechi si murdare, draperiile flutura peste un geam spart. un ceas mut si intepenit, o icoana agatata intr-un cui si niste usi care duc spre alte usi despre care cineva iti spune sa nu le deschizi. glasuri si soapte de nicaieri, de aici si de acolo. glasuri si soapte si o padure intunecata.

de doamne ajuta, in gand, te rogi si iti faci cruci. se face zi si lasi in urma umbre.

FB_IMG_1506091062618

uneori ai nevoie de ploi sa-ti amintesti cine esti si ca trebuie sa pleci.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

hurricane cocktail

 

key

“Pe mine ma iubeste cineva. Eu insa iubesc pe altcineva. Altcineva nu ma iubeste pe mine, caci se gandeste numai la cineva. Iar cineva nu-l mai iubeste pe el. Fiindca, la randu-i, iubeste pe altcineva.

Mai departe, nu mai stiu…

O adevarata tragedie greaca !”

 

by Oghe

o adevarata nebunie!

Sophie…

Dupa multe incercari nereusite, sper sa raman aici.Total diferit de cel real, sunt un produs lansat pentru interactiunea pe scena virtuala, testat, instalat si upgradat in conflict cu propriile sentimente, nesiguranta si emotii, toate ascunse sub mult fard si zambet fals . De altfel, intre fictiune si realitate, culmea si intamplator, exist .

live jurnal natang de iarna

aveam un blog drag, micut si prost. un jurnal. o jucarie. imi scriam mie, atunci cand uneori eram fericita pana la cer, atunci cand alteori aveam lacrimi. aveam un blog micut si eram citita! ce fericire! nimeni altcineva, doar trei suflete frumoase citeau gandurile pe care le aruncam acolo. ne gasisem intamplator si ne-am ramas multa vreme deloc intamplator.

aveam un blog micut si scriam ca imi place sa fiu nebuna si sa port rochie cu pantofi de alergat si ciorapi portocalii.

scriam cu teama despre o iubire, ca e noapte si ca s-a facut iarna in orasul plin de oameni si lumini, si scriam ca ninge si e zapada in regat.

aveam un blog micut si prost si cineva mi-a scris ca “nu e cool sa fii deprimat”:

“intr-adevar scris fictiv si imaginar… ireal . .. aparut din neant si pierdut in ceata… deja ma uitam pe cronometru pana iti explodeaza nervii . ce sa stiu miss… ireal? supararea trece ca si noi in viata asta . stiu eu ca nu te superi tu asa de usor fiindca tu esti ireal -imaginar . nu am dreptate? …..ireal-imaginar, o seara buna (trebuie sa strabat un ocean ca sa nu raman flamand in seara asta . iar de frig, poate ireal faci tu cumva si imi trimiti putina caldura la noapte)-pariez ca nu ai inteles nimic …………………….o seara buna.”

aveam un blog mic pe care l-am pierdut. nici eu nu stiu cum. in care am fost odata ca niciodata si niciodata nu am mai fost ca atunci.

aveam un blog natang din care mi-a mai ramas atat:

https://www.google.co.uk/search?q=mirunawashere&client=safari&hl=en-gb&prmd=mvin&sxsrf=ALeKk00r9h4xRZ4QRSfwyQzNvCydZ93J_g:1606772703908&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwjb44DinqvtAhWoShUIHWZ6DpgQ_AUoA3oECAMQAw&biw=375&bih=553&dpr=2#imgrc=Hrh3O5EzOezAXM

“fetita cu ochi albastri”

stiu, lacrimile mele nu sunt indeajuns. nimic din ce as putea face eu nu va fi destul. pentru ca nimic nu este mai sfasietor decat sa stergi lacrimile unui copil care adoarme visand ca ziua de maine va fi mai dulce; nimic mai sfasietor decat lacrimile unui parinte luptand sa aduca paine pe masa. painea cea de toate zilele pentru care ne rugam pana la cer, castigata de cele mai multe ori atat de greu incat ne e gustul amar.

“legenda” spune ca iarna vine cu sarbatori si cu povesti fericite. “legenda” spune ca iarna aduce magie si ca “oamenii vor fi mai buni“.

asa va fi, pentru ca intotdeauna asa a fost, si nimeni nu va schimba asta. in sufletele noastre stim ca tot de la acel care are putin va veni un dar pentru cel care nu are nimic.

stim ca undeva, preaplini, preafericiti, prea nepasatori, vor exista acei “oameni” care au promis ca vor fi mai buni, dar prea repede au uitat si nici ca le mai pasa. de ce le-ar pasa lor de vreo “fetita cu ochi albastri” care isi roaga mama sa-i cumpere bomboane din ultimii banuti?! de ce le-ar pasa lor de vreo “fetita cu chibrituri” ?! sau de Andreea? cui i-ar pasa de Andreea?! mie imi pasa de Andreea, o fetita pe care nu o cunosc, dar pe care va trebui sa o cunosc. pentru ca asa a trebuit sa fie:

povestea de aici e a unei “ fetite cu ochi albastri”. oamenii spun ca e una dintre acele povesti de pe facebook, povesti pe care lumea le share-uieste, le plange, le iubeste.

eu am plans cu toate lacrimile copilariei mele. lacrimi de atunci, de cand mama, cu ultimii bani, mi-a cumparat o prajitura. am plans cu sufletul rupt in doua cand am aflat, atunci cand am crescut, pentru ca nu am stiut. acea prajitura mi-am dorit-o cu inima de copil.

lumea spune ca povestea nu este adevarata, dar sufletul meu spune ca da!

“Aseara, am trait una dintre cele mai dureroase experiente ale vietii mele. Eram in market-ul de cartier, unde stand-ul de branzeturi este langa cel de dulciuri. Ma uitam la o rotita de cascaval. Am auzit discutia:

„- Te rog, mama, voi fi buna si cuminte. Te rog!

  • Nu avem bani, astia sunt! Daca iti iau bomboanele astea, nu mai avem bani de paine.”

Instinctiv am intors capul.

O femeie simpla, imbracata saracacios, dar curat, cu o pustoaica blonda, cu ochi mari albastri.

„- Te rog,ai promis ca anul asta va veni Mosul si ne va aduce bunatati….”

Stateam inlemnit, cu rotita de cascaval in mana.

Copila tinea in mana o punguta cu dropsuri. O priveam si nu-mi venea sa cred, ca povestile pe care le auzisem erau adevarate.

Copilul a lasat punguta cu bomboane pe raft si, trasa de mama-sa a plecat mai departe.

M-am intors, teleghidat, spre standul cu dulciuri. Punguta cu bombonele, pe care o tine copila in mana, costa 1,50 lei. Am inghesuit dulciuri in cos si, inevitabil, in drum spre casa de marcat, am trecut pe langa standul de carne. Femeia respectiva si copila, care se zgaia in geamul de prezentare a produselor.

„- Opt felii de parizer!” a spus si a continuat „Subtiri”

Mi-a stat inima-n loc.

Am cerut celeilalte vanzatoare un baton de salam de vara si unul de pastrama de porc.

Am ajuns la casa inaintea lor.

Imi inotau ochii in lacrimi.

Le-am asteptat afara, in fata marketului.

I-am intins sacosica cu dulciuri copilei blonde:

„- A trecut Mos Craciun pe aici si ti-a lasat sacosica asta la mine, pentru ca tu erai in magazin.”

Copila, a intors ochii ei mari si albastri catre mama-sa, intrebatori. Iar femeia a dat din cap aprobator.

„- Vezi, mama, ca exista Mos Craciun!” a exclamat.

Priveam mut de emotie, ma durea si ma bucuram in acelasi timp.
Sursa : Facebook

si atat!

diminetile sunt frumoase/ dulci nimicuri (articol dintr-un draft de septembrie)

diminetile nu mai sunt nervoase si grabite cu peria infipta in parul de Rapunzel al fiica-mii, incalcit pana la disperare.

“hai mai repede ca intarziem”, “dar, mama, mi-am uitat ghiozdanul”, “ lasa ca te descurci tu, nu ne mai intoarcem din drum!”. “ce-ai uitat?!” fugi repede si ia-l”!

diminetile nu mai sunt cu traficul infernal, statul in coloana de masini lunga de doi kilometri, semafoarele rosii la care astepti fumand doua tigari si terminand de baut cafeaua luata cu doi lei de la automatul lui “nea Vasile”; postezi pe facebook si imparti generos si vreo doua, hai trei, like-uri (cum bine a zis cine a zis: “mi-a dat, îi dau”).

acum diminetile sunt acasa! toamna asta fosneste cu amintiri fierbinti de vara. linistea diminetii si soarele timid care incearca sa rasara de acolo de dupa deal promit o zi dulce si calda. iubesc sa beau cafeaua la orele cand noaptea e inca nehotarata: sa ramana, sa plece? sa mai doarma putin? macar pana vin zorii care o s-o certe si trezeasca asa cum trezesti un copil somnoros si mofturos care trebuie sa ajunga la scoala.

cinci capre galagioase care au iesit mandre la pascut imi alunga gandurile. nu, nu stau la casa. stau la bloc. ala de-i facut in camp, departe de zgomotul orasului, cum îi sta bine oricarui dezvoltator sa-si laude afacerea. e departe de forfota orasului, daaaa, e printre buruieni si dealuri, santier cat vezi cu ochii, excavatoare, praf si galagie. se construieste mult, de aici de pe deal si pana in vale.

caprele zbenguite sar in santuri de-a lungul si de-a latul fugind nebune pe camp. le aduce un copil din sat, trezit cu noaptea-n cap. un caine murdar, mare si blanos, tace cuminte pe langa capre. nimic nu zice. doar caprele behaie fericite si isi dau aere de cucoane.

-mamaaaa!

e fiica-mea. s-a trezit! sigur isi cauta telefonul. e primul lucru pe care il vrea cand se trezeste!

-mama?

imi trimite mesaje! chiar si atunci cand e langa mine. clar, a gasit telefonul . l-a lasat aseara descarcat undeva pe jos dupa ce a luat-o somnul. i l-am pus eu cu grija la incarcat.

-mama, sa nu dai cu aspiratorul la ora de matematica pentru ca trebuie sa stau cu microfonul deschis si, faci si tu niste papanasi,te rog? imi trimite inimioare, fluturasi, pisici…

mesajele vin unul dupa altul, dar eu ma duc la ea in camera si o imbratisez. are parul bufnit, e lenesa si alintata si nu stie nici vasele sa le spele macar. dar e frumoasa, dulce si desteapta, si uneori imi spune ca o doare viata.

mesajele vin si de la fiu-miu din camera alaturata:

-mama, vezi ca am meeting la ora 11, zi-i lui Alexia sa nu mai tipe ca se aude pana la mine, si spune-i sa-mi dea castile pe care le-a luat aseara.

la ora zece in casa e haos: cabluri, incarcatoare, prelungitoare, casti, telefoane, laptopuri, meeting-uri, logari, delogari, apeluri video. fereasca sfantul sa pice internetul sau curentul, ca e jale! fiica-mea tipa ca isi ia absent, fiu-miu tipa ca il suna managerul de zona.

acasa nu mai e acasa. e scoala si birou.

o aud pe fiica-mea cum nu stie sa raspunda la germana si mai tarziu pe profesoara de civica tipand si intreband daca se aude bine. se aude! pana la mine in bucatarie se aude! fiu-miu isi ia nervos si nemultumit pauza. vine la o tigara. isi da demisia! “asta nu e viata! “ , incearca sa-si motiveze el nefericirea, dar nu inteleg nimic despre jobul lui de corporatist. doar ma uit la el cu drag si ma intreb, cand (doamne!) a crescut?! isi face un smoothie la blenderul ala galagios si pleaca la fel de suparat. imi trimite si el mai tarziu mesaje cu niste fluturasi, inimioare, si “mama te iubesc”, semn ca i-au trecut nervii.

copiii mei se cearta! de la incarcatoare si prelungitoare! cea mica tipa la cel mare ca nu-si gaseste incarcatorul, cel mare tipa la ea ca i-a furat castile:

-you are gonna dormi tonight pe presul de la usa! te spun lui mama ca mi-ai furat incarcatorul!

-eu te spun lui ma-ta ca nu ti-ai scris la germana si ca stai pe doua telefoane cand esti logata!

clar!

diminetile sunt frumoase!

tu de ce scrii?

http://anticamerad.blogspot.com/2016/12/blog-post_19.html?m=1

photo: D

am ocolit intrebarea venita neasteptat si de nicaieri.

nu i-am raspuns. si nu i-as fi spus niciodata ca uneori scriu de preaplin, de teama si de amagire, ori pentru ca uneori nu mai stiu cine sunt, alteori pentru ca nu mai stiu ce vreau.

“Nimic nu se compara cu stângăciile sufletului. Și inima tot in stânga e. “

“Singuratatea isi cauta starea. Si atunci devine imbratisare.”

by D

nu ma lasa fara sa stiu ca si tu scrii!

pe D l-am gasit intamplator. nu chiar atat de intamplator, dar, in spatele intrebarii, am stiut (fara sa stiu) ca e cineva care scrie. el scrie despre arta, comunicare si cunoastere. eu spun ca el scrie intr-un al fel. uneori cu o fina ironie, alteori cu un amestec de copilarie si maturitate, de cele mai multe ori scrie, cu sete, despre viata pur si simplu.

http://anticamerad.blogspot.com/2019/10/sahul-e-un-joc-despre-razboi.html?m=1

tu de ce scrii?

cantec trist de frunza

photo: pinterest

se scutura de ploi si vant

o toamna rece si tacuta.

cu planset stins mai am un gand

in palma ta s-adorm pierduta.

de dor, cu lacrimi ma dezleg.

am inima de piatra muta,

nu stiu sa zbor, si nu-nteleg

de ce plutesc fara de tinta?

cate iubiri fosnesc in noapte!

si cate vise spulberate!

de nu exista vesnicie,

sa fiu as vrea un semn de carte.

ori ramului sa-i fiu poveste,

eu lacrima iar el suspin,

si daca toamna ne goneste,

sa ma transorm intr-un rubin.

in palma ta sa cad tacuta.

eu, frunza ta plutind in vant,

nu stiu sa zbor si nu am tinta,

sa nu ma lasi s-adorm plangand!

(azi e toamna si la mine. pana acum o tineam ascunsa in suflet. i-am dat drumul sa zboare. si tristetilor le-am dat drumul sa zboare. nu sunt versuri. doar niste ganduri. nicio tristete sa nu va tulbure, doar frumos, cald si bine sa va fie!)

șuie poezie

photo:pinterest

eu, evident, iubeam cu eleganta

tot ce-mi scria: citate despre viata,

desertaciuni, pasiuni, iubiri nebune,

efuziuni, melancolii nocturne…

nu il vedeam mai mult de-o saptamana

caci m-alunga tinandu-ma de mana,

iubindu-ma tacut, fara frecventa,

c-avea de scris lucrarea de licenta.

ce dragoste zaluda, ce nebuna!

nici unul nu stia sa juxtapuna

romane, utopii, forme teatrale

impresii si curente literare.

eu, evident, iubeam cu eleganta

reflectiile lui proaste despre viata

dar am plecat, cerand pan’ la chenzina

vreo doi, cinci lei sa am pentru benzina.

ma las de tine, lasa-te de mine!

ce zi e astazi? nu stiu! joi sau maine?

ce dragoste zaluda si nebuna!

ne-am despartit tinandu-ne de mana.

(nu m-am apucat de scris poezii. ce sa si faci cand mai gasesti chestii prin draft-uri)