(nu am ales intamplator aceasta piesa si aceasta inregistrare. fiul meu a cantat acolo in orchestra. nu am fost acasa nici atunci. am lipsit in momentele cele mai frumoase din viata copiilor mei. azi lipsesc din nou. e ziua mamei!)
La multi ani, mama!
Inceputuri…
Ce faci?
-ploua! conduc si sunt pe telefon. sunt in trafic, sunt lumini, oameni peste tot. vreau sa fac dragoste cu tine.
Nu e tarziu sa-ti para rau!
-ce faci? vii? pleci? stai?
– plec!
– a fost o promisiune…5 minute…
-a fost o greseala!
-nu fugi de mine!
-unde esti cand nu esti?
-in visele tale!
-”e o provocare”. cand am spus asta?
Am intrebari…
-dar nu vreau sa-mi raspunzi!
-am raspunsuri, nu vreau intrebari.
-cine esti?
-sunt nimeni!
-tu cine esti?
-nimic!
Nisipul din palma ta…
Nopti tarzii
Plec spre nicaieri… am in palma diamante si in suflet ploi!
-am un sentiment ciudat ca, acolo, dincolo, gandurile pleaca si nu ajung nicaieri…si nu vreau sa citesti asta…pentru ca la inceput a fost simplu, apoi complicat si apoi …ai plecat.
si absolut posibil si foarte probabil, exista un motiv pentru aceasta intamplare.
Plec spre nicaieri… am in palma diamante si in suflet ploi!
-acelei iubiri, uneori venita prea tarziu, poti doar sa-i spui : “nu trebuie decat sa existi!”. e mult prea tarziu sa te opresti… si nu stii de ce e atat de tarziu,
asa ca, alegi sa traiesti!
Am o viata reala ! Culmea si intamplator, exist
– habar nu am ce sa-ti spun, asa cum nu stiu de ce sunt aici…
-unde esti?
-departe de tine…Londra. ploua!
-poti vorbi?
-cu tine pot face orice .
-nu vreau sa-ti fac rau!
-atunci fa-mi bine! de ce imi pui atatea intrebari? te vreau! mi-e dor de tine!
-iti spun doar doua lucruri : am o jumatate de viata distrusa. in cealalta jumatate esti tu! hai sa lasam lucrurile la intamplare!
-am o viata reala! culmea si intamplator, exist!
-nu esti real! in povestea asta sunt doar eu, nebuna de tine .
Virtual love- Behind the story
Orice asemanare cu personajele sau cu realitatea NU este absolut intamplatoare. Nicio regula fara exceptie! Exceptia nu urmeaza regula.
Dragoste virtuala? Sindromul Pygmalion? Avertismentul psihologului? Mituri despre fictiune si adevar? Virtual si realitate? Asteptari? Iluzii? Mai mult decat sperante? Testul realitatii?
Nimic din toate astea! Imi accept toate emotiile! Dragostea virtuala nu este un mit la limita dintre duplicitate si minciuna. Personajele nu sunt neadaptate la viata reala.
Nu am fost dezamagita .
Urasc regulile, sabloanele, psihologiile, teoriile inteligente si extraordinare care incearca sa ne spuna unde, cum si de cine sa ne indragostim. Cineva inventeaza reguli trecandu-le de la un nivel la altul.
alegeri gresite?
”sometimes the wrong choices bring us to the right place.”
Am o viata reala, culmea si intamplator, exist !
Am trecut dincolo de mine, de la un real banal si absurd, si l-am gasit pe el:
logic, inteligent, perfect, neasteptat, neprevazut .
Nu am fost dezamagita …
si atat.
(photos: google images)
fiica mea, 11 ani, dupa o zi de scoala:
“ma dor ochii, ma doare capul, ma doare viata!”
( photo:google images )
2019, septembrie, 26
traim mintindu-ne ca maine se va schimba ceva, ca vom gasi o cale sa evadam din noi insine si ne vom lepada de temeri si amaraciuni.
sunt o mama absenta din viata copiilor mei. o absenta pe care o motivez. prin bani si lucruri scumpe. tragic, nu? nu trageti, nu ma impuscati! stiu cum e sa nu ai nimic!
2019, septembrie, 27
ma indrept spre camera lui Stanley, pastor catolic. am medicatia lui si douazeci de minute sa inchei shiftul. ma intreaba daca vreau sa ne rugam impreuna si imi prinde mainile intr-ale lui. am o ezitare, nu am timp, ma grabesc! rugaciunea vine calda si tremuranda: “our Father who art in heaven…”. iar eu imi dau seama ca in toata graba mea, aici pe pamantul asta strain si rece, am uitat de toate lucrurile sfinte. plec luandu-mi ramas bun, dar el ma opreste si imi cere sa-i las usa deschisa. plec, in sfarsit. il aud strigadu-mi din urma:
-you are a star!
2019, septembrie,28
“barbatii isi vor aminti intotdeauna de o femeie care le-a provocat ingrijorare si neliniste.”
da-ma naibii…si atat!
2019, septembrie, 29
intre fictiune si realitate, culmea si intamplator, exist!
2019, septembrie, 30
imi trebuie urgent o poveste de iubire…
-mai scrii mult?
-am sters!
2019, septembrie, 13
diminetile nu mai sunt cu drumuri linistite printre case cu flori roz. diminetile sunt cu drumuri printre cladiri pana la cer, strazi cu miros de cafea si multimi de corporatisti. diminetile sunt cu semafoare incapatanate care nu te lasa sa treci si pescarusi nebuni pe asfalt care iti incurca pasii.
“Dacã intr-o zi nu ai chef sã asculti pe nimeni, cautã-mã…Promit sã tac oricât vrei.”
2019, septembrie, 14
azi am timp sa am timp, atat de mult incat am decis sa traiesc de maine. nu de la capat. de la inceput!
2019, septembrie, 15
unde esti cand nu esti?
“Dacã intr-o zi mã cauți și nu răspund…Vino repede sã mã vezi…Poate eu am nevoie de tine…”
2019, septembrie, 16
cauta-ma! alunga-ma! fa ceva!
2019, septembrie, 17
de ce a trebuit sa vin de la un capat al lumii sa nu te intalnesc?
2019, septembrie, 18
“Dacã intr-o zi iti vine sa plangi, cauta-ma…Nu promit sa te fac sa râzi, dar pot sa plâng cu tine.”
Raluca ma suna sa iesim in pauza. inchidem pagerele pentru o ora, dulce evadare, descatusare de suferintele celor care ne cheama in ajutor.
-m-am impacat cu George! stii, l-am vazut pe Willson cu Jo! voi doi…
-noi doi nimic!
ploua! fumam si tremuram de frig cu ochii in telefoane. Raluca imi povesteste despre copilaria pe care nu a avut-o, despre ratacirile ei si despre cum l-a cunoscut pe George. si atunci o strang in brate si imi vine sa plang. oamenii ascund dureri atat de mari incat nici cerul nu le cuprinde. o pisica neagra ne roaga din priviri sa o lasam sa intre. intram oftand in cladire. pe holuri lungi se alungesc umbre. suntem noi si o pisica neagra.
2019, septembrie, 19
de parca te-as astepta! astept ploi si cuvinte!
2019, septembrie, 20
imi dai o mie de motive sa plec dar eu inventez o mie de motive sa raman.
2019, septembrie, 21
ne plimbam pe Princess Dock de-a lungul raului Mersey. nu aud ce-mi spui. am gandurile departe. mi-e frig si ma prefac ca mi-e bine. noaptea e plina de lumini. e noaptea cand tu vii acasa. o singura data, la cinci zile, ne mintim privindu-ne in ochi: “mi-a fost dor de tine!”.
love is a bitch!
2019, septembrie, 22
noaptea tarziu, un cititor ratacit pe blog, jurnalist si scriitor:
“ca sa poti scrie cu adevarat si cu o valoare intrinseca, trebuie multa lectura si mult exercitiu, cred eu.”
aveti dreptate, doar ma joc!
“cred ca va alintati putin. nu cred in varianta…ma joc!. nimeni nu se joaca cu gandurile expuse public. e ceva mai mult, mai adanc…”.
ceea ce suntem, ceea ce simtim, am putea scrie in ritmul grafic al batailor inimii, dar scriem cuvinte, aparente fragile ale gandurilor noastre. si apoi, adanc, raman in noi acele intamplari, de cele mai multe ori neintelese, venite uneori fara motiv, uneori prea tarziu, uneori degeaba. atat cat sa-ti intoarca viata pe dos. atat cat nu stii cat de…intrinsec si cat de logic sa le numesti.
2019, septembrie, 23
aeroportul John Lennon, ziua in care tu ramai si oamenii din inima ta vin si pleaca.
2019, septembrie, 24
“Dacã într-o zi iti vine sã fugi, cautã-mã…Nu promit cã o sã te opresc, dar pot sã fug cu tine.”
2019, septembrie, 25
ziua in care iti faci planuri pentru ca esti off, dar esti chemata la munca…
-mai scrii mult?
-am sters!
(coming soon)
2019, septembrie, 1
razbunator, septembrie sterge amintiri. un vant de toamna rece spulbera vara cu fosnet de frunze. ca toamna e de mult aici, un cer mahnit se scutura ingandurat de ploi.
si mie mi-a fost dor de noi!
2019, septembrie, 2
cred ca am trait mai multe vieti. nici una terminata. nu-mi amintesc in care din ele te-am pierdut.
2019, septembrie, 3
noptile nu mai sunt albastre. noptile sunt lungi si intunecate. noptile aduc pareri de rau. am inceput prost amandoua. eu, a sasea noapte nedormita, ea plansa, incercand sa-si ascunda privirea in foile imprastiate pe birou.
-esti bine?
-sunt…ok! hai la o tigara!
-mai am de conectat pe Elan si pe Frank la oxigen, lui Stanley de dat tratamentul in zece minute, pe Marjorie ce tipa disperata dupa ajutor…la naiba, hai la o tigara!
-l-am pierdut pe George, imi spune!
n-ai pierdut nimic, ii raspund in gand. el e singurul care a pierdut! te-a pierdut pe tine si banii pe care-i dai.
-v-ati certat?
-l-am inselat! George nu-mi raspunde la telefon, George nu are timp niciodata, George are tot timpul probleme cu banii! m-a sunat intr-o seara. eram cu Willson…
-Willson?! ma trezesc strigand!
pagerele tipa amenintator in buzunare. avem sufletele praf dar alergam pe holuri sa salvam vieti.
tarziu, Willson vine in office. ii simt parfumul si privirea insistenta. stie ca am aflat. nu-i pasa!
-you are an asshole, Willson!
-I know!
sunt obosita, ma arde gura lui fierbinte care ma duce direct in iad! noptile aduc… pareri de rau!
2019, septembrie, 4
“oamenii vin si pleaca. intotdeauna cand vor ei.”
-nu vreau sa te dezamagesc!
-sunt pregatita sa fiu dezamagita!
2019, septembrie, 5
sunt la un interviu. managerul, un tip inalt, superb, cu ochi frumosi si rimelati. il privesc uimita si ma intreb, daca el arata asa, cum arata iubitul lui? imi ofera o cafea si incepe sa-mi puna intrebari banale. pe un ecran mare ruleaza playlist-ul lui sam smith, “how do you sleep when you lie to me…”. portul se vede in spatele unor geamuri imense de sticla.
-so, why do you want to change your job? ma intreaba intr-un final.
-honestly? I am fucking fed up and tired of my job.
-so am I!
imi povesteste despre iubitul lui, despre o pasiune mai veche pentru hairstyle si ca e nascut in Cheshire. ii povestesc ca nici eu nu stiu cum am ajuns in Liverpool, ca engleza mea nu e cea de la BBC si nu am sa inteleg niciodata accentul “scouse” din Liverpool. nici el nu stie sa-mi explice de ce dialectul lor e diferit, dar aflu ca “scouse” e o mancare traditionala din secolul 19. la final ne despartim prieteni.
nu am primit jobul.
2019, septembrie, 6
“-mama, te iubesc pana la copacul acela!
-eu te iubesc pana dincolo de cer!”
urasc noptile care ma tin departe de fiica mea! diminetile o gasesc cu telefonul sub perna.
”I was so happy cuz last night my mom slept with me. do you know how good is when your mom is sleeping with you?”. message sent to bff.
bff?!! cine e bff? fiica mea la 11 ani are boyfriend? ce se intampla cu mine? tarziu aflu ca Ioana e bff, the best friend forever.
2019, septembrie, 7
uneori asteptam cuvinte nestiind sa le luam din taceri. uneori tacerile sunt pline de cuvinte. trebuie doar sa stim sa le citim.
2019, septembrie, 8
“n-am stiut niciodata cand e ziua ta. sunt chioara de somn si sunt la munca. la multi ani, cu drag! stiu ca azi esti Maria.
-multumesc, esti cea mai dulce! ziua mea e mai tarziu dar o urasc!”
bff e acea persoana draga careia-i trimiti un mesaj la trei dimineata si iti raspunde in doua minute?
bff e acea persoana careia iti deschizi sufletul si care nu-ti pune intrebari si nici nu te judeca!
“-am primit vesti proaste! ai si tu grija de tine!
-daca e despre tine, e pentru ca tu esti la fel ca mine, crezi ca toata lumea e buna. stii ce am inteles intr-un final? ca suntem suflete nebune care stim doar sa dam. nu sa si primim. daca e despre altcineva, stiu ca suferi si mai mult . despre orice ar fi, daca nu esti tare, nu e nimeni pentru tine.”
2019, septembrie,9
Bob, vecinul meu. ma asteapta dimineata la micul dejun.
2019, septembrie, 10
nu ai sa stii niciodata cine sunt, pentru ca atunci, o sa sfasii norii, noaptea, intunericul…o sa rastorni cerul in cioburi de stele sa ma gasesti! tu…nu ai sa ma gasesti niciodata pentru ca de asteptarea ta, nici eu nu mai stiu unde sunt.
2019, septembrie, 11
lumea vorbeste din ce in ce mai mult despre brexit. peste tot analize, comentarii… in autobuz nu ma mai simt in siguranta. niste englezi beti si furiosi fac scandal pentru ca nu au loc pe scaune:
“who is not british, go down now!”
ar fi ramas autobuzul gol, jur!
2019, septembrie, 12
ultima noapte nebuna din cele sase una dupa alta. libera tot weekendul! se anunta ploi si…atat!
(coming soon)
“I miss someone who isn’t mine to miss. I love someone who isn’t mine to love.”
-daca te face sa te simti altfel, si eu am emotii. ma omori doar pentru simplul fapt ca existi.
-mirosi a dragoste nebuna! omoara-ma cu tine!
se intampla atunci cand ai trait un milion de vieti. se intampla fara motiv, fara asteptari, fara povesti. atunci cand ai nisip in palma dar tu vezi diamante. e acea iubire care doare. acel, pana acum scris nimanui, mesaj pe telefon , “imi este dor nebun de tine! ”. se intampla o data la un milion de vieti o dragoste nebuna in care tu nu esti nicaieri…
-mai scrii mult?
-am sters!
-omoara-ma cu tine!
am in palme diamante
si in suflet
ploi!
filmul este o comedie satirica despre …o muza extravaganta si un scenarist celebru aflat intr-o criza de inspiratie. deloc nostim, amuzant sau hazliu ci, in viziunea mea, mai degraba ridicol, filmul m-a pus pe ganduri. pentru mine, sa fiu aici, sa am un blog, nu a fost dintr-un chin al creatiei sau un act suprem al inteligentei mele. o spun cu toata sinceritatea, a fost acel must have, cool as fuck, pe care trebuie sa-l ai. intre timp mi-am pierdut exaltarea si mi-am dat seama cat sunt de confuza. “fii tu insati, dar daca esti proasta nu insista!”. nu va fi despre iubire, mi-am spus. si am scris despre iubire. nu va fi despre mine! nu am gasit alt personaj decat pe mine. nu va fi despre el si nici despre un alt el.
a fost despre el si despre un alt el! am spus: a fost! piesa aia care urla la radio cand am plecat intr-un iulie atat de fierbinte, al naibii ai dat-o la maxim. mi-au ramas si acum cuvintele in minte: sa pleci e usor, sa ramai e greu.
pana imi sterg blogul, problema asta cu muza, una serioasa fiind, una peste alta, voi despre cine scrieti?
de ce stergi cuvintele? lipeste-te de mine si sopteste-mi-le! mie nu mi-e dor de ce spui tu! mie imi e dor de tine!
2019, iulie,6
las in urma o dimineata de foc cu soarele arzand vapaie si un cer din care nu vor sa curga ploi.
2019, iulie, 7
cu ochi obositi timpul asteapta. e drum lung pana la hotar.
2019, iulie, 8
vant si tipat de pescarusi. ploua dinspre doc. un trandafir stingher imi zambeste natang pe perna. niste flori ravasite pe jos se sting de sete!
-iesim azi?
-lucrez…
te mint. tu stii. nu-ti pasa. ma vrei asa cum sunt. pana cand? il vreau pe el, nu pe tine, strig in mine cu lacrimi.
“de ziua ta îţi doresc să fi trăit ieri, oricare ieri ar fi el acela, ultima ta tristeţe, să pierzi ce e de pierdut ca să rămână ce e de rămas, să ştii să primeşti, că nimic nu e inutil sau de prisos chiar dacă finalul nu e neapărat unul mereu fericit, şi să-ţi fii, mai presus de toate! Ani cu dragoste!”
2019, iulie 9
englezii ma privesc ciudat, amenintator, gata sa ma sfasie. m-am intors?! in urma mea a fost furtuna. ma urasc! sunt pe aceeasi sectie, unde oamenii mor. acolo unde te infiori de umbrele lor ramase in noapte.
2019, iulie, 10
aveam nevoie de tine…
2019, iulie, 11
nopti nedormite si muzica proasta despre neiubiri. sunt indragostita ca naiba. imi spui ca in 24 de ore imi trece. nu mai sunt la fel, dar tu nu vezi asta.
2019, iulie, 12
-ar fi la fel de bine sa existe o aplicatie sa nu te ia valul. una care sa-ti spuna cum sa te poti controla. dupa 24 de ore esti pierdut! ( e enervant sa nu poti sa-ti inchei sutienul, enervant rau!)
-e enervant sa nu pot eu sa il desfac. asta e enervant rau.
-depinde de context!
-depinde de sutien!
2019, iulie,13
daca dupa 24 de ore nu mi-a trecut inseamna ca nu o sa-mi treaca niciodata.
2019, iulie,14
niciodata nu inseamna niciodata! intr-o clipa ratiunea invinge. luciditatea incatusata invinge. cand primesti altceva decat ceea ce astepti, nu e mult, e putin, e nimic. nu poti trai amagindu-te cum nu poti trai fara sa crezi in ceva.
2019, iulie 15
nopti nedormite. englezii ma urasc la fel de mult. am interviuri peste interviuri. dimineti si nopti care incep cu tine. nu ne avem, nu ne suntem, nu mai sunt eu!
-vii si pleci. nu esti nicaieri. raman doar cu mirosul parfumului tau. vreau sa te am, vreau sa te iau…
-ia-ma de tot!
2019, iulie, 16
e din ce in ce mai putin.
2019, iulie, 17
-hai sa ne intoarcem acolo de unde am plecat! fa-ma sa nu ma indragostesc de tine!
-te iubesc oricum!
2019, iulie, 18
cred in iubiri predestinate, in iubiri fericite si nefericite. cred in suflet. ala pereche. in iubiri cantate si descantate, in iubiri scrise, traite si netraite. cred in fiecare poveste fara seaman, nemaivazuta si nemaiintalnita. cred in necredinta si tradare. cred in pacat, in ispita, seductie si atractie. cred in iubirea intalnita la o suta de ani. cred in toate iubirile intarziate si tarzii. cred in iubirile din care pleci atuci cand nu mai ai nimic de dat.
2019, iule, 19
niciodata inseamna pana maine.
suntem dragoste, iubire, pasiune intr-un joc naucitor al destinului. nu orice usa deschisa va fi locul unde vei ramane. nu orice inima se va topi tremurator in palma ta.
-esti irezistibila!
-nu sunt!
-nu esti pentru toti, esti doar pentru mine!
-sentimente?
-fiori!
cuvinte chinuite aruncate cat colo pe pereti virtuali, ganduri si povesti incalcite. vin si plec pe aceleasi drumuri lasand asteptari cu vorba de intoarcere grabita in inimile mahnite ce-mi roaga drum cu bine. imi iau ragaz sa socotesc timpurile lungi si nedormite spre diminetile care nu se grabesc sa apara si-mi spun sa nu-mi leg sufletul de oameni. nici de pacatele lor. ca multe am si eu, si nu le pot duce. si o sa-mi iau ragaz sa socotesc ce mi-a mai ramas si din sacul ala de vise. ca vreau sa plec curand. ca am lasat prea mult pe unde am umblat. nimicuri infrigurate aruncate cat colo pe pereti virtuali cat o amagire ca de maine imi fac timp sa traiesc. ganduri! ca de atata pribegie, si cuvintele de dor ma dor!
“sunt drumuri ce ne cauta demult, si ajung la noi cand noi suntem plecati in cautarea lor pe alte drumuri.”
Octavian Paler
fatalitate, destin, pasiune, suferinta, zbucium, karma? noi suntem cei care le cream in cautarea de sine pe drumuri nemaiumblate unde intalnim oameni care, neasteptat, ne tulbura si ne nelinistesc.
/
-sunt la aeroport!
-astepti pe cineva?
-da, oricine!
-imi plac asteptarile la aeroport. de cele mai multe ori, el o asteapta pe ea cu flori.
-banal, previzibil. eu as fi asteptat cu un rasad de patrunjel, de exemplu.
-tu cand iti doresti ceva, cat de departe se intampla?
-cat de departe in timp ?
-da!
-depinde cat de tare imi doresc sa se intample.
-de la lucruri simple la lucruri complicate?
-de oriunde.
//
-ce vrea?
-nu stiu, afla singur.
-ce stie despre noi?
-ne-am cunoscut intamplator pe…sound cloud, te rog sa tii minte asta. am inventat o poveste despre noi. stie doar atat cat trebuie sa stie. nu e vina mea. am surprins-o aruncandu-si privirea in telefonul meu.
-vin spre ea dar te vreau pe tine!
-nu veni! nu am curaj sa te vad.
///
-sase ore am vorbit numai despre tine! sase ore! nu ma vrea pe mine, pe tine te vrea. ce-i cu tine? ce vreti unul de altul? ce povestenepoveste aveti voi?
-o poveste in care ti-e teama sa nu-ti fie teama.
“drumurile sunt facute pentru calatorii, nu pentru a ajunge la destinatii.”
////
-nu exista pareri de rau.
-nu exista nimic. imi las capul pe umarul tau! taci, condu!
I am me! not Sophie anymore, not writer, not blogger. I struggle to survive between two worlds: logical and emotional. me, dropping the thoughts into words. simple me, unsophisticated me, when there I recognize someoane I’ve never seen, me missing someone I’ve never met. me in a unexplainable connection, a magical one, an emotion as I feel to write a letter to myself. me, when is no one in the world but you…
-mai scrii mult?
-am sters! e maine…azi?
-e joi!
nu mai ai ceruri, ci un drum apasator si chinuit printre neoameni. o trecere prin iad. un suflet vandut si niste arginti care te ard in palma. nu mai ai emotii, ranesti, zdrobesti si sfasii. te lepezi de tine si ajungi umbra tacuta a temerilor tale. de noua vieti timpul iti masori si iti promiti sa traiesti si maine…
vechi si murdare, draperiile flutura peste un geam spart. un ceas mut si intepenit, o icoana agatata intr-un cui si niste usi care duc spre alte usi despre care cineva iti spune sa nu le deschizi. glasuri si soapte de nicaieri, de aici si de acolo. glasuri si soapte si o padure intunecata.
de doamne ajuta, in gand, te rogi si iti faci cruci. se face zi si lasi in urma umbre.
uneori ai nevoie de ploi sa-ti amintesti cine esti si ca trebuie sa pleci.
de cuvinte nu am, ma copy paste pe mine, de acolo, de altundeva, de unde altcineva, candva am fost. de cuvinte nu am, le am pe ale tale, salbatice, nebune, muscandu-mi buzele fierbinti.
nu inteleg de ce si nici nu am timp sa inteleg! habar nu am ce nu faci tu cand ma gandesc la tine!
“Pe mine ma iubeste cineva. Eu insa iubesc pe altcineva. Altcineva nu ma iubeste pe mine, caci se gandeste numai la cineva. Iar cineva nu-l mai iubeste pe el. Fiindca, la randu-i, iubeste pe altcineva.
Mai departe, nu mai stiu…
O adevarata tragedie greaca !”
by Oghe
o adevarata nebunie!
Dupa multe incercari nereusite, sper sa raman aici.Total diferit de cel real, sunt un produs lansat pentru interactiunea pe scena virtuala, testat, instalat si upgradat in conflict cu propriile sentimente, nesiguranta si emotii, toate ascunse sub mult fard si zambet fals . De altfel, intre fictiune si realitate, culmea si intamplator, exist .
Traiesc ametitor , intr-o graba nefireasca , haotic si complicat . Traiesc intr-o realitate inselatoare . Una cu gene rimelate si mult fard . Adun si imprastii iubiri . Sunt femeia pe care o cumperi pentru un moment de false iluzii . Sunt femeia care te minte si pe care o vrei oricum.
.
pe youtube, el canta la chitara cu ochii inchisi “don’t let me let you go “ and bla bla. ea isi face bagajele si pleaca…el termina de cantat la chitara. ea a plecat. el isi pune mainile in cap si fuge disperat dupa ea. patru milioane de vizualizari. in comentarii, lacrimi si extaz :”John, please show me that you love me…”
eu ma intorc de la job si-l anunt ca mi-am luat bilet de avion. eu imi fac bagajele, el nu canta la chitara, in schimb, el face o criza si nu ma lasa sa plec! eu ma incapatanez sa plec. el se agita si-mi spune ca se va schimba and bla bla. eu ii spun : “hai, ma lasi!” eu imi aprind o tigara si-i spun ca unul dintre noi trebuie sa plece. nu pleaca nimeni. el imi aduce flori.
pe skype, mr.Cold ma anunta ca Jimmy nu mai e. mr.Cold ma invita la o cafea si mi-l prezinta pe Mick:
well, Jimmy died in November and after a lonely christmas I decided to get a new dog …meet Mick. I still owe you a coffee.
accept sa ies la o cafea si-i spun ca trebuie sa ma uit pe aplicatie sa vad cand sunt libera. imi spune sa nu ma grabesc. when Mick is a little older and can be left on his own I will let you know. eu raman ca la dentist. el imi spune noapte buna.
pe Mr. Cold l-am mintit, l-am tradat si i-am distrus pasiunea. l-am intalnit intr-o viata in care jucam un rol. scenariul era prost. eu, falsa. el, genul de om care te facea sa zambesti si sa-ti alunge ploile. dar eu aveam furtuni…
nu, nu am revenit! am trecut in graba pe aici sa las niste cai verzi pe pereti. nu am sa postez nici piesa cu “nu ma lasa sa te las sa pleci” ca e trista rau.
nu am povesti extraordinare! pe facebook nu pun poze nici sa ma bati! le-am incarcat si aruncat aici just for fun! pana ma hotarasc sa revin cu ceva inteligent 🙂 , celor care va rataciti pe aici va doresc sa aveti un 2020 super misto! cu drag,
Liverpool, 2019, decembrie 24, 20:30
dupa patru ore, mai mult sau mai putin , am iesit din bucatarie cu miros de sarmale, parjoale, friptura, usturoi si o taietura de la un cutit ascutit in palma stanga. parul mi-e vraiste si spatele ma doare ingrozitor. copiii ofteaza si stramba din nas si -i gasesc facand search pe internet in cautare de junk food. stau in fotoliu picior peste picior si ma uit tampa la luminile din brad gata sa adorm. fiica-mea ma intreaba daca sunt bine. sunt foarte bine! sunt minunat! mai am de scos rufe din masina si de calcat. mai am…nu mai am nimic. maine am primul shift de zi dupa o suta de ani de shifturi de noapte.
urari de bine si de Craciun fericit si de la mine! noapte magica!
e o noapte friguroasa si sclipicioasa cu lumini de brad ce se intind pana dincolo de gard. o luna mare si nebuna se joaca printre nori. zice lumea ca se schimba astrele…
(ce astre?! ce lumini? ce gard?? nu am nici un gard! sunt suparata rau. trei lucruri am cerut copiilor sa-mi aduca si au uitat: doua carti si… frunza de vie pentru sarmale! bine ca nu au uitat de frunza de vie! noroc cu mama ca a avut grija sa o puna in rucsacul fiica-mii. i-am rugat pana in ultima clipa sa nu uite cartile! in aeroport mi-au spus simplu: am uitat!)
oamenii din jurul meu au o dorinta ciudata de a-mi dezvalui secretele lor cele mai intunecate
(sunt ravasita, rascolita de povestea lui. am iesit sa fumez o tigara si tremur de frig. strada e pustie…cum naiba sa nu fie pustie strada la trei dimineata?! lumea doarme ca e normala. doar n-o fi ca mine sa bantuie noaptea. ia-ti si tu shifturi de zi, femeie! nu vezi ca o iei razna?)
stiu sa ascult si sa nu judec.stiu sa tac…
(normal ca tac daca sunt cu gandul departe. mai bine comandam cartile si ajungeau direct la mine. jur ca le-am asteptat! nu sunt normala! bine ca au ajuns copiii sanatosi si cu frunza de vie!)
oamenii vin si pleaca!
(in ultimii ani am cunoscut atat de multi oameni ca habar nu am de ce a trebuit sa-i cunosc! auzi la mine! in ultimii care ani? in ultimii ani de cand mi-am schimbat viata, incerc eu s-o fac pe-a filozoafa.)
clar, nu pot sa scriu nimic! fiica-mea e chiar langa mine si-mi trimite mesaje haioase pe instagram cu o pisica nebuna care spala de zor, poze cu idei pentru cadouri de craciun si mesaje in care ma intreaba insistent ce fac.
mi-a spus cineva odata, demult, ia-ti o viata!
asta am sa si fac!
voi ce “demoni” aveti?
arunc un maldar de haine in masina de spalat, o pun pe lady gaga sa urle toata casa si imi dau seama ca nu am dero. ma apuc grabita sa rastorn totul in jurul meu, sa fac ordine adica! telefonul urla si el de mesaje! zau ca nu stiu la cine sa ma impart! fiica-mea imi trimite mesaje disperate: „mom, mumiz, mumi!!! ” pffff, i-am promis ca o ajut sa faca nu stiu ce recenzie la romana. am uitat! fiu’miu imi trimite poze cu facturile de la intretinere, gaz, lumina, etc. fac repede un calcul si o cruce de doamne fereste cand vad ca sunt vreo doispe milioane de platit. am un mesaj de la agentia de recrutare ca nu mi-am terminat shiftul virtual si ca l-am lasat pe major Bingley cazut pe podea mai mult de 24 de ore. al naibii major Bingley, l-am pus eu sa cada? trebuie sa aleg varianta corecta ca sa-l il iau pe major Bingley de pe podea. cine naiba mai are rabdare sa citeasca variantele? primesc feedback/ul de well done si fata zambitoare a lui major Bingley. il urasc pe Bingley! mi-a dat multa bataie de cap! termin shiftul virtual, dau un copy paste la fiica-mea dupa o recenzie gasita pe un blog, ii las mesaj sa faca studiul si sonata de 10, ca acusi are verificarea, si ca de asta o ajut cu temele. imi trimite doua inimi drept multumire. fac transfer lui fiu’miu sa plateasca facturile alea nenorocite. imi trimite si fiu’miu un „thanks mom”. nu pot sa nu-l intreb daca mai are bani de cheltuiala. imi trimite un mesaj ca „ma descurc!”. pffff, ce, „ma descurc”, zici tu acolo ?! transfer alti bani. primesc un „thanks mom” si un gif care ma face sa rad. imi aprind o tigara si iau o gura de cafea rece. lady gaga urla. mi s-a facut frig. nu mai am chef sa rastorn casa nici sa ma duc sa cumpar dero. mai primesc un mesaj ca banii s-au trimis cu succes, imi mai trimite si mama un mesaj sa nu uit sa trimit bani de meditatie pentru fiica-mea la matematica. fiu’miu ma roaga si el sa-l ajut cu un referat despre sistemul politic. nu are timp si trebuie sa-l prezinte maine!! ma apuc cu inversunare sa fac ordine. jur ca nu mai pun mana pe telefon! ma suna sora-mea ca urca la o tigara! ma suni tu ca la sase trebuie sa fiu acasa ca iti aduc mecanicii masina. ma suna agentia ca am ajuns la faza finala de recrutare si am programare la induction. am uitat de dero!
asta a fost ziua mea libera! ziua in care trebuia sa bantui prin magazine, sa aleg vreo zece rochii si pana la casa sa ma razgandesc, si sa nu-mi cumpar nimic. asta a fost ziua mea libera! ziua cand trebuia sa ma duc la spital sa vad ce naiba e cu colica asta renala. colica regala! cum bine spui tu, dulce, frumoasa mea zurlie. nu am mai avut chef de spital. imi strang parul ca imi ia o vesnicie sa-l pieptan. asta imi trebuie daca mi-am pus extensii! plec hotarata sa cumpar dero. e frumos, e tarziu, e cald! sunt atatea lumini! citesc zambind mesajele: „mamaaaa, vreau sa ma dau in roata si bunica nu-mi da bani!”, „mamaaa, ce cadou imi iei de ziua mea?”. mamaaaaa, raspunde, nu ma lasa cu seen!” . doamne, cat imi e de dor de ei! mai sunt cateva zile si o sa-i am aici! vine craciunul!
pffff, ce craciun? vine Mos Niculae! taci ca au uitat!
„mama, mi-e dor de tine, ce cadou primesc de Mos Niculae?”
adio pantofi si rochii!
clar!
dulce, amar, tristeti, despartiri si iubiri. culmea si intamplator traim! daca nu voi reveni prea curand inseamna ca sunt bine!
( pfff, sunt alergica la muscate! dar de foame, pana vine ala de la delivery cu chicken nuggets si ce-o mai fi, fac poezii)
si apoi,
ne-am prabusit.
ca viata ne-a invartit pana ne-a ametit
de nu am mai stiut ce vrem.
si, uite,
fix acolo,
agatate de norul acela
stateau niste vise.
dar le-am dat naibii pe toate,
ca de atata asteptare s-au plictisit si ele,
si au plecat,
ca acusi vine iarna.
una din sapte.
le-am numarat pe toate.
ca o baba cu fuste parfumate
ce-si numara muscatele din geam.
sapte ierni, sapte muscate,
mereu insetate.
suparate de-si vorbesc in soapta,
scuturandu-se de flori,
ca un descantec
cu ata rosie in par.
si apoi,
ne-am prabusit.
ca cine-a mai vazut,
floare sa fii
si sa iubesti un nor!
sursa foto: https://gandurineinfinite.wordpress.com/
Cosmisian, am facut iar o boacana! care era link-ul cu muscata?
“iubirile fericite nu se întîlnesc pe toate drumurile (deşi sînt sigur că ele sînt mai numeroase decît ne închipuim). Dar iubirile nefericite ar trebui şterse din registrul iubirii: admit că ele sînt curente, aproape inevitabile şi că îşi au nimbul lor de tragism şi de respectabilitate. Nu sînt însă iubiri adevărate: sînt doar teribile probe existenţiale, provocări tainice ale sorţii, materie primă pentru o eventuală soluţie de înţelepciune. Iubirea adevărată e fericire pe termen lung, sau nu e deloc. Aşa ceva nu există? Bine. Atunci nu există iubire adevărată.”
(Andrei Plesu, Dilema veche)
“oamenii nu par ce sunt/ si nu sunt ce cred ca sunt/ si nu sunt ce vor altii sa fie.”
by Cosmisian
https://gandurineinfinite.wordpress.com-sunt sigura ca am incalcit iar lucrurile! nu stiu sa scriu poezii! (doamne fereste ce-am scris aici!!!!). ba nu, doamne ajuta!
mi-e…toamna de tine
si toamna de noi.
mai ploua-mi cu frunze
pe umerii goi.
mai ploua-mi cuvinte
si sterge taceri,
de dor sa m-alinte
cand pleci nicaieri.
mi-e fosnet de tine
cu soapte tarzii.
mi-e ultima frunza
in parcuri pustii.
Fericirea se compune din acele clipe în care simțim
În fiecare dimineață viața reîncepe!
what matters in not how things are, but how they interact
Se spune că secretul fericirii constă în a te relaxa. Prin urmare, nu uita să respiri!
Pourquoi apprendre mourir? On y réussit tres bien la premier fois!
Vise. Iubire. Miracole. Zâmbete. Poezie. Viață. Matei.
All you need is less
Aștept mesaje, păreri, sau pur și simplu dacă simțiți nevoia de o simpla conversatie sau un sfat, pe Instagram: andracristina27
poezie din suflet pentru suflet
Ce nu ne omoară - ne face mai puternici, doar dacă credem în Dumnezeu!
world in my eyes!
Bere
Povești de suflet
Îmi lipsești la fiecare bătaie a inimii, la fiecare clipire, în fiecare secundă și în fiecare moment al zilei!
Bine ati venit! Welcome!
Cartile sunt prieteni reci, dar siguri...
Inima mea e plină de muzică 🎶🎹🎵
