tarziu de toamna-jurnal de pandemie


e frig si se crapa de ziua. cerul se desface in rosu si albastru sub un fum negru de nori. necuprinsa in palme, luna pleaca lasand noaptea sa se faca zi.

e frig, miroase a ploaie si a pamant ud. e tacere si e toamna! un vant taios spulbera manios ultimile frunze de pe ramuri in care atarna inimi. oamenii de aici pun pe ramuri inimi de carton pe care scriu numele celor care se duc. te infiori. o vreme de orice te infiori. apoi, nu-ti mai pasa. nici de umbre. de nimic nu-ti mai pasa. aud strigatele de durere pana aici unde am fugit sa vad cum se crapa de ziua. fug de durerea lor si de a mea!

smulg masca de pe fata cu graba sa sorb aerul rece. pieptul ma doare greu si apasator. e frig, dar e bine. am aruncat masca si plasticul care m-a topit si m-a sufocat. ma simt descatusata. imi aprind o tigara cu mainile aspre si arse.

-It’s freezing! Isn’t it? e Christine care a fugit, la fel ca si mine, la o tigara. mai avem douazeci de minute din shift.

-It’s heavenly!

ea rade si imi intinde o cana de cafea. englezii iti fac intotdeauna un ceai sau o cafea fara sa te intrebe. e fierbinte si-mi aburesc ochelarii. e aproape zi. e luni dimineata. ziua in care esti obligat sa faci testul. plecam oftand si ne despartim la lift.

eu sunt pe sectia de covid. ea pe sectia de end of life.

in fiecare luni dimineata spun catre cer: doamne ajuta!

si atat!

photo: pinterest

15 gânduri despre „tarziu de toamna-jurnal de pandemie”

  1. Nu te teme draga Doamna,
    de aceasta hâda toamna,
    încrede-te în Dumnezeu,
    chiar în cel mai mare rau. 🙂
    Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic
    zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”

    O saptamâna linistita, binecuvântata cu libertate, pace si Lumina Adevarata !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Doamne ajuta! Vreau sa imi fii bine, fata frumoasa! Sectia aia a ta si a prietenei tale imi dau fiori. Si costumul in care brusc va pierdeti intr-un anonimat nemeritat. Dar sa știi, sub costumul ala ochii se vad. Si ce e in spatele lor ramane in retina celuilalt, ca o raza de speranta.
    Sa ramai bine, auzi? Te imbratisez de departe!

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.