suntem virtuali? ( republicat din cele 100)

Inceputuri…

– suntem virtuali?

 -da!

-urasc asta! vreau sa-ti spun ceva: nu-ti fa sperante!  e doar o provocare. nu vreau nici mie si nici tie sa ne para rau. spun lucruri confuze? acum zece, noua, opt secunde, ma intrebam de unde ai aparut. visele mele sunt nimic pe langa ale tale.

-sa ne intalnim ar fi o nebunie?  

-spune-mi, cat de mult si pana unde vrei sa visam?

-pana la lacrimi.

Ce faci?

 -ploua! conduc, sunt in trafic, sunt lumini, oameni peste tot. vreau sa fac dragoste cu tine!

-ma lasi fara cuvinte! nu poti sa faci dragoste din orice motiv.

-atunci, sa facem dragoste…pentru ca e luna plina!

Nu e tarziu sa-ti para rau!

-ce faci? vii? pleci? stai?

– plec!

– a fost o promisiune…5 minute…

-a fost o greseala!

-nu fugi de mine!

-unde esti cand nu esti?

-in visele tale!

-”e o provocare”, cand am spus asta?

Am intrebari…

-dar nu vreau sa-mi raspunzi!

-am raspunsuri, nu vreau intrebari.

-cine esti?

-sunt nimeni!

-tu cine esti?

-nimic!

Nisipul din palma ta…

 

 

sunt dupa o noapte de nesomn ! prea multa muzica, prea multa lumina…

-te-am asteptat ca un prost toata noaptea!

-de ce am impresia ca tu ma consideri o prostituata? (de ce nu-ti spun tot ce gandesc?)

-esti o curva trista, un fel de Anna Karenina reinventata…una care ma minte si pe care o vreau oricum…te iubesc chiar si atunci cand nu te iubesc! esti nisipul din palma mea ! (eu, iarta-ma , dar nu gandesc ce spun!)

-nu vreau cuvinte! am venit spre tine de parca am facut asta toata viata! mi-e teama de tot ce-mi spui. omoara-ma cu tine! nu-mi pasa!

 

Nopti tarzii 

-ma prefac ca nu esti un lucru complicat din viata mea. ma prefac ca nu ti-am spus, dar sigur ti-am spus, ca nu am voie sa-mi fie dor de tine.
ma prefac ca nu vreau! ma prefac ca nu pot sa te astept o vesnicie!

-visele de cristal traiesc in inimi sfasiate de iubiri nebune…acolo nu e timp si nici loc pentru cuvinte! acolo esti asa cum nici nu stii ca esti…

-nu stiu sa traiesc dincolo de ele. nu lasa bataile inimii tale grabite sa sparga in cioburi visele de cristal. invata-ma  sa te iubesc! alinta-ma, alunga-ma, iubeste-ma sau tremura cu mine…

-uraste-ma, omoara-ma, sau fa ce vrei cu mine!

Plec spre nicaieri… am in palma diamante si in suflet ploi!

-am un sentiment ciudat ca acolo, dincolo, gandurile pleaca si nu ajung nicaieri…si nu vreau sa citesti asta pentru ca la inceput a fost simplu, apoi complicat, si apoi ai plecat.
si, absolut posibil si foarte probabil, exista un motiv pentru aceasta intamplare.

Plec spre nicaieri… am in palma diamante si in suflet ploi!

-acelei iubiri, uneori venita prea tarziu, poti doar sa-i spui : “nu trebuie decat sa existi!”. e mult prea tarziu sa te opresti. si nu stii de ce e atat de tarziu,
asa ca, alegi sa traiesti!

Am o viata reala ! Culmea si intamplator, exist 

– habar nu am ce sa-ti spun, asa cum nu stiu de ce sunt aici…

-unde esti?

-departe de tine…Londra. ploua!

-poti vorbi?

-cu tine pot face orice .

-nu vreau sa-ti fac rau!

-atunci fa-mi bine! de ce imi pui atatea intrebari? te vreau! mi-e dor de tine!

-iti spun doar doua lucruri : am o jumatate de viata distrusa. in cealalta jumatate  esti tu! hai sa lasam lucrurile la intamplare!

-am o viata reala! culmea si intamplator, exist!

-nu esti real! in povestea asta sunt doar eu, nebuna de tine .

Virtual love- Behind the story

Orice asemanare cu personajele sau cu realitatea NU este absolut  intamplatoare. Nicio regula fara exceptie! Exceptia nu urmeaza regula.

Dragoste virtuala? Sindromul Pygmalion? Avertismentul psihologului? Mituri despre fictiune si adevar? Virtual si realitate? Asteptari? Iluzii? Mai mult decat sperante? Testul realitatii?

Nimic din toate astea!  Imi accept toate emotiile! Dragostea virtuala nu este  un mit la limita dintre duplicitate si minciuna. Personajele nu sunt  neadaptate la viata reala.

Nu am fost dezamagita .

Urasc regulile, sabloanele, psihologiile, teoriile inteligente si extraordinare  care incearca sa spuna unde, cum si de cine sa ne indragostim. Cineva inventeaza reguli trecandu-le de la un nivel la altul.

alegeri gresite?

Am o viata reala, culmea si intamplator, exist !

Am trecut dincolo de mine, de la  un real banal si absurd ,si l-am gasit  pe el:

logic, inteligent, perfect, neasteptat, neprevazut .

Nu am fost dezamagita …

si atat.

(photos: google images)