E674F637-368E-4224-BA08-1287E7D1BD29

(photo: wordpress)

sunt de o simplitate sofisticata. sunt atat de sofisticata incat nici mie nu-mi vine sa cred! ce…naiba sofisticata sa fiu eu? nu sunt! imi place sa cred ca sunt! de profesie sunt economist. nu mi-a placut niciodata. (am inceput prost, suna a cv). am lucrat intr-un  centru universitar din tara si apoi am plecat. de fapt vin si plec. am doua vieti. una in Romania si una in Marea Britanie, o tara rece si ploioasa. o tara unde pe metrul patrat gasesti cinci nationalitati diferite si un singur englez. englezii sunt falsi, iti zambesc chiar si atunci cand vor sa te ucida. nu mi-am dorit niciodata sa lucrez in national health service. a fost o nebunie. nebunie in sensul cel mai grav al cuvantului. de fapt a fost un soc! am murit si am inviat cu cei care m-au tinut de mana. am vazut oameni care lupta sa traiasca si oameni care nu vor sa mai traiasca. am vazut oameni care iti spun zambind buna dimineata, ca apoi sa le inghete zambetul pe buze.

titlul blogului e inspirat dupa numele unui club de noapte din Londra. se pune? scandalos, nu? asteptam pe cineva care intarzia sa mai apara si ma jucam in gand cu literele de pe reclama luminoasa. mint! am fost acolo la o auditie! nu va inchipuiti ca am avut eu auditia. am scris despre asta undeva pe blog.

ED4AFC0A-6BDA-40EB-8C66-E145CD89DA7C

(photo:google images)

scriu prost! nu folosesc litera mare la inceput de propozitie, nu folosesc virgula acolo unde trebuie…folosesc semnul exclamarii obsesiv si las cuvintele asa cum vin si pleaca. am un telefon in buzunar vechi si spart de pe care scriu. nu ma pot lasa de el. mi l-a facut fiica mea cadou dupa ce l-a spart.  daca am laptopul in fata, nu mai pot scrie nimic. nici macar prostii.

 

A4AB6458-635E-4DBF-9CC0-C27258B8A63C.jpeg

citesc articolele care apar pe reader. de cele mai multe ori ma intorc la ce am scris si sterg. multi dintre voi sunteti jurnalisti sau scriitori, multi dintre voi ati publicat sau nu. ma apropii cu teama de voi. apreciez in tacere. scriu foarte rar comentarii, dar atunci cand imi place un articol e pentru ca pur si simplu imi place! sunt acolo unde cuvintele voastre ma uimesc pana in suflet.

despre mine nu sunt multe de spus. cred ca blogul isi merita titlul “incercari nereusite”. daca va rataciti aici nu va bateti capul sa intelegeti despre ce scriu. nici eu nu stiu.

blogul are o poveste! undeva exista el! de cele mai multe ori aduc cuvintele de acolo. e complicat!

nu stiu sa scriu, nu am prieteni si ascult muzica proasta! cele 100 de articole au fost cel putin 200, dar le-am sters.

(daca te ratacesti pe aici, nu lasa sa mai treaca alti o suta de ani pana maine! daca ma citesti, sa nu razi de mine! cred ca ai corecta fiecare cuvant pe care l-am scris. e complicat! nu?).

si atat!

 

11 gânduri despre “100 de incercari nereusite

  1. Mă tot întreb dacă acolo unde am zis „nu se înțelege nimic în exterior” te-am jignit/deranjat/contrariat în vreun fel. Fiindcă nu că nu înțeleg ce spui ci nu înțeleg ce e cu adevărat în spatele a ceea ce scrii – adevăr, ficțiune? – spusesem eu. Și că nu caut să-ți deslușesc viața mai spusesem prin „nu, nu-mi bat capul”. Ci doar că-mi place cum scrii, ce scrii. Imi place stilul, îmi place că și forma e altfel decât convenționala, nu doar fondul.
    Mi-ar părea rău să-ți fi provocat chiar și cel mai mic neajuns emoțional. Nu fusese absolut deloc în intenția mea!

    Apreciat de 1 persoană

    1. (totul e despre mine si un adevar complicat. tot ce scriu aici e despre cele doua lumi in care ma aflu. le-am numit doua lumi. exista doi de El. eu il iubesc pe celalalt El, cel cu care nu sunt. e despre mine si despre cel cu care nu sunt in cea mai mare parte. despre ce ne spunem, despre cum ne-am gasit. sunt discutiile noastre. “intre fictiune si adevar culmea si intamplator exist”, sunt cuvintele pe care ni le-am scris cand ne-am cunoscut prima data. despre cum ne-am cunoscut am scris pe blog, acum multi ani. e o poveste, nepoveste. ) nu a fost nimic in randurile pe care le-ai scris care sa ma deranjeze, scumpa lucilette. eu nu las prea mult la exterior. 🙂 . uneori scriu pentru el. in “100 de incercari nereusite” , am incheiat cu un mesaj pentru el. nu-ti mai bate capul, scumpa lucilette, multumesc mult pentru toate gandurile tale!

      Apreciat de 1 persoană

  2. N-am să mai spun! Voi fi individualistă și mă voi bucura doar eu de faptul că ești o fire veselă. Și eu sunt, deși poate că chiar nu s-ar putea spune, urmare a ceea ce scriu.
    Viață complicată? Pffff… E …viața! Așa se simte ea bine – să ne fiarbă la foc mic emoțiile

    Apreciat de 2 persoane

  3. Mulţi dintre cei care intră pe un blog o fac pentru mesajul pe care ştiu că îl găsesc acolo, nu pentru forma-n care e transmis. La tine oricum forma nu are nimic, dar am spus-o apropo de corectura de care ai scris. Deci nu, eu nu aş corecta nimic, că nu e nimic de corectat.
    Şi nu te mai compara cu nimeni dintre cei pe care îi citeşti. Nu ştiu ce bloguri citeşti, dar nu cred că e chiar plin de scriitori pe WP. Sunt oameni care se tem la rândul lor, care poate au reţineri când publică un text. Tu transmiţi foarte bine ceea ce ai de transmis şi asta contează mai mult decât orice.
    Eu îţi doresc … la cât mai multe! Şi să nu le mai ştergi. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    1. te-am descoperit de nu foarte multa vreme! 🙂 pierderea mea, zic eu! recuperez! 🙂 si stii de ce? tu pur si simplu dansezi printre cuvinte! si mai stii de ce? blogul tau creeaza dependenta! 🙂 cu drag,

      Apreciază

  4. Uite, m-ai făcut să zâmbesc deși poate că nici n-ar fi trebuit, poate ca tu nu din bună-dispoziție te-ai pornit să scrii rândurile astea de mai sus. Dar eu am zâmbit. Cam ca de fiecare dată când te citesc. Ai un stil aparte, foooarte întortocheat. Din care, da, nu se înțelege nimic în exterior. Dar asta îmi și place. Și nu, nu-mi bat capul să înțeleg. Ar dispărea farmecul, poate. Sau poate că nu.
    Ideea e că m-ai facut să zâmbesc și să mă înseninez intr-o zi cu stări contradictorii, într-un moment în care tocmai îmi spuneam că cel mai bun lucru pentru atunci când ești sătul de tine, este să dormi și să „te uiți”. Cu mofturi cu tot. (eu am multe mofturi azi) 🙂

    Felicitări pentru cele 100!

    Apreciat de 3 persoane

    1. scumpa mea, sunt cu tine si te iubesc asa mofturoasa! sa nu mai spui la nimeni, dar sunt o persoana haioasa. sa nu mai spui la nimeni, dar incerc sa ascund printre randuri o parte din viata. una complicata. da! cat de dulce ai spus! 🙂 cu drag,

      Apreciază

Comentariile sunt închise acum.