Confesiuni de cititor: “De dor, de dragoste, de moarte” -Marina Costa

…de veșnicie, de cer și pământ, îmi spun, citind povești în noapte cum de multă vreme nu am mai citit. Vorba te ademenește iar timpul se rupe în bucăți. Pe cât de lin curgătoare, pe atât de intensă, vie, febrilă ori înfrigurată e proza Marinei.

Paginile tulburatoare inspirate din istoria poporului chilian (cu descrieri despre locuitori, religie, etnie, cultură) întâlnite în cele două povestiri “Lecția de prietenie” și “Vacanță la Bristol”, sunt mai ales despre acceptare, percepție, atitudine, includere și excludere. Copiii unui popor izgonit, rătăcitori fără de vină, numesc casă și țară locul unui alt pământ. Personajele se cunosc din primul an de liceu, șicanându-se la început, dar aflând curând adevăruri crude unii despre ceilalți (aduși în fața realității fiecăruia) sfârșesc prin a se împrieteni, iubi, și a-și uni destinele.

“Fugarul“ și “Eșarfa în culorile toamnei”, sunt două povestiri uluitoare. Doi dintre supraviețuitorii Bătăliei de la Bogside din Irlanda de Nord – o revoltă sângeroasă ce s-a întâmplat în anul 1969 – agresor și victimă, sunt aduși ani mai târziu față în față într-o situație limită și un proces psihologic. “Am dat cu piatra la Bogside într-un băiat de vârsta mea, unul dintre ucenicii din paradă, care îmi aruncase, în batjocură, un pumn de monede de cupru.” O eșarfă țesuta în culorile toamnei își spune povestea. E despre război și dragoste. E despre un drum lung, e despre un fir fierbinte de poveste și o eșarfă simbol, o eșarfă mărturie a unor vremuri zbuciumate de război care a șters lacrimi, a legat, și a înfășurat strâns iubirea. Cele două povești m-au uluit. Marina este imprevizibilă în creație, imaginație și cunoaștere.

În “Cinci inele de aur”, “Mostenire de suflet“ și “Mirele”, texte publicate și în alte reviste literare sau antologii din anul 2020, Marina scrie despre pandemia prin care a trecut o lume întreagă, dramele, pierderile, durerea, întrebările fără răspuns, suferința, spaimele, șocul, trăirile care au avut un impact devastator asupra omenirii. Textele sunt o creație sensibilă, dar o expresie a realului. Marina scrie povești înfrigurate despre sufletele copil-mamă, sufletele pereche, amarul tragediilor și pierderile suferite în pandemie.

Scrierile Marinei Costa adunate în volumul de proză au continuitate și alcătuiesc un întreg. Sunt despre suflet, dragoste, ambiții, gelozii, desăvârșire, tradiții, pasiune, viață, iubire, nuntă, moarte, suflet, și iar viață cât un clocot. În Buchetul de sânziene, Desene în creion, Fata din desen, Bănuțul fermecat , Ursitul, Profesoara de înot, Nuntă exotică, Vila cu trandafiri, Vocea mea, cuvintele într-adevăr devin vrăji. Marina Costa are puterea de a te vrăji cu imaginația și creativitatea sa, și nu în cele din urmă de a emoționa cititorul. Eu îi mulțumesc cu plecăciune pentru darul de mare preț pe care mi l-a făcut! Am apreciat maturitatea literară a autoarei, creația, jocul creației și valoarea artistică. Am apreciat de-a lungul timpului articolele publicate pe WordPress și am admirat-o. M-am apropiat cu sfială de universul ei creator și mi-a răspuns întotdeauna cu căldură.

Vă invit să citiți volumul de proză “De dor, de dragoste, de moarte”, șaisprezece povestiri emoționante! E despre suflet, pur și simplu!

“Cuvintele devin vrăji
de dor, de dragoste, de moarte. Negura vremii cu-amare griji de neuitare le desparte.
Pana așterne pe hârtie –
de dor, de dragoste, de moarte – ce-a fost, ce-ar fi putut să fie
și așa se adună o carte.”
Marina Costa

photo: Goodreads

Publicitate