Cutia cu suveniruri, by Issabela Cotelin – confesiuni de cititor

Recunosc, am luat un pix și o coală albă… (Coală albă de hârtie este pleonasm? Nu? Da? Bine, atunci! Of, de când m-am apucat în secret, și “serios” de scris, shhhh, nu mai spuneți la nimeni, nu mai sunt sigură de nimic. Stau și mă uit pierdută “peste geam”, “prin geam”, “pe geam” și sunt de la o zi la alta tot mai confuză. Dacă o să cad de pe geamul acela?! Mai am o întrebare…Punctul se pune după ce închizi paranteza sau înainte de a închide paranteza? Și virgula unde se pune? Gata, gata, nu mai zic nimic! Le pun și eu după ureche. Le-am pus. Ce-am făcut cu foaia aia de hârtie, coală ce-o mai fi? Dar cu pixul ce-am făcut? Oh, și ce pix frumos, lucios și negru era! Păi da, dacă scriu cu diacritice! Pfff, ce greu e să scrii cu diacritice! Greu! Închid paranteza și pun punct).

Am luat o foaie albă de hârtie și un pix și am notat cu grijă personajele. Mi-au ieșit zece? Unsprezece! Roman polițist, zic, Agatha Cristie, zic, romanul ăla ce nu se mai cheamă “Ten Little …”, ci “And Then There Were None”. Nah! Stai să vezi! Issabela Cotelin a împărțit “Cutia cu suveniruri” în două volume, a împărțit-o în doua lumi nebune, cea reală și cea fantastică, și a creat, folosind voalat și subtil…Voalat și subtil am zis?! Prăpăd a făcut! Prăpăd! Umorul, satira, sarcasmul, ironia , cu dibăcie dirijate, energia și fluidul magnetic dintre personaje, profilul psihologic al personajelor, dramele, îngăduința față de principiile morale ale personajelor, care au un fel atât de surprinzător să te facă să le iubești, neînțelesul, nedescoperitul, viciile, absurditățile, comicul de situație, toate acestea, strategic scoase la iveală, aduc autoarei două mari titluri de credit: originalitate și valoare artistică. Mi-a plăcut felul cum au fost create personajele, expunerea gândurilor, a personalitații și a conștiinței fiecăruia. Mi-a plăcut povestea și am citit în spatele ei acel joc psihologic care poartă neiertător personajele printre insomnii, temeri, neliniști, așteptări.

Ce nu mi-a plăcut? Oh! Aș fi vrut-o pe Jo sălbatică în brațele lui Michael. Of, ai lăsat-o așa timidă și cuminte! Va continua?

(Am folosit cuvântul “personaje” de cel puțin șapte ori? De la uitatul “peste geam” mi se trage! )

Mulțumesc autoarei, Issabela Cotelin, pentru o carte minunată ce m-a ținut în suspans și pe care am așteptat-o și a ajuns aici la 2500 de km, dar a cărei așteptare a meritat!

Vă recomand cu toată dragostea să citiți și să descoperiți, celor care vă rătăciți pe aici, povestea din Cutia cu suveniruri, scrisă în două volume de Issabela Cotelin.

(la cererea publicului mai trec eu pe aici…)

ps. am folosit cuvântul “aici” de trei ori!!! ma duc să-mi fac o cafea. pup, pic, poc, pa!