jurnal de septembrie (love is a bitch)

2019, septembrie, 13

diminetile nu mai sunt cu drumuri linistite printre case cu flori roz. diminetile sunt cu drumuri printre cladiri pana la cer, strazi cu miros  de cafea si multimi de corporatisti. diminetile sunt cu semafoare incapatanate care nu te lasa sa treci si pescarusi nebuni pe asfalt care iti incurca pasii.

“Dacã intr-o zi nu ai chef sã asculti pe nimeni, cautã-mã…Promit sã tac oricât vrei.”

2019, septembrie, 14

azi am timp sa am timp, atat de mult incat am decis sa traiesc de maine. nu de la capat. de la inceput!

2019, septembrie, 15

unde esti cand nu esti?

“Dacã intr-o zi mã cauți și nu răspund…Vino repede sã mã vezi…Poate eu am nevoie de tine…”

2019, septembrie, 16

 cauta-ma! alunga-ma! fa ceva!

2019, septembrie, 17

 de ce a trebuit sa vin de la un capat al lumii sa nu te intalnesc?

2019, septembrie, 18

Dacã intr-o zi iti vine sa plangi, cauta-ma…Nu promit sa te fac sa râzi, dar pot sa plâng cu tine.

Raluca ma suna sa iesim in pauza. inchidem pagerele pentru o ora, dulce evadare, descatusare de suferintele celor care ne  cheama in ajutor.

-m-am impacat cu George! stii, l-am vazut pe Willson cu Jo! voi doi…

-noi doi nimic!

ploua! fumam si tremuram de frig cu ochii in telefoane. Raluca imi povesteste despre copilaria pe care nu a avut-o, despre ratacirile ei si despre cum l-a cunoscut pe George. si atunci o strang in brate si imi vine sa plang. oamenii ascund dureri atat de mari incat nici cerul nu le cuprinde. o pisica neagra ne roaga din priviri sa o lasam sa intre. intram oftand in cladire.  pe holuri lungi se alungesc umbre. suntem noi si o pisica  neagra.

2019, septembrie, 19

de parca te-as astepta! astept ploi si cuvinte!

2019, septembrie, 20

 imi dai o mie de motive sa plec dar eu inventez o mie de motive sa raman.

2019, septembrie, 21

D65BB4F6-123C-4BE2-BB02-41C21A50DACB

 

ne plimbam pe Princess Dock de-a lungul raului Mersey. nu aud ce-mi spui. am gandurile departe. mi-e frig si ma prefac ca mi-e bine. noaptea e plina de lumini. e noaptea cand tu vii acasa. o singura data, la cinci zile, ne mintim privindu-ne in ochi: “mi-a fost dor de tine!”.

love is a bitch!

 

2019, septembrie, 22

noaptea tarziu, un cititor ratacit pe blog, jurnalist si scriitor:

“ca sa poti scrie cu adevarat si cu o valoare intrinseca, trebuie multa lectura si mult exercitiu, cred eu.”

aveti dreptate, doar ma joc!

“cred ca va alintati putin. nu cred in varianta…ma joc!. nimeni nu se joaca cu gandurile expuse public. e ceva mai mult, mai adanc…”.

ceea ce suntem, ceea ce simtim, am putea  scrie in ritmul grafic al  batailor inimii,  dar scriem cuvinte, aparente fragile ale gandurilor noastre. si apoi, adanc, raman in noi acele intamplari, de cele mai multe ori neintelese, venite uneori fara motiv, uneori prea tarziu, uneori degeaba. atat cat sa-ti intoarca viata pe dos. atat cat nu stii cat de…intrinsec si cat de logic sa le numesti.

2019, septembrie, 23

aeroportul John Lennon, ziua in care tu ramai si oamenii  din inima ta vin si pleaca.

2169CBC2-EE32-482C-80AD-9AF093EC9871

2019, septembrie, 24

“Dacã într-o zi iti vine sã fugi, cautã-mã…Nu promit cã o sã te opresc, dar pot sã fug cu tine.”

 

A38C28B6-679F-46D0-860C-D59486EE570B

2019, septembrie, 25

ziua in care iti faci planuri pentru ca esti off, dar esti chemata la munca…

-mai scrii mult?

-am sters!

 

(coming soon)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

jurnal de septembrie

 

 

2019, septembrie, 1

razbunator, septembrie sterge amintiri. un vant de toamna rece spulbera vara cu fosnet de frunze. ca toamna e de mult aici, un cer mahnit se scutura ingandurat de ploi.

si mie mi-a fost dor de noi!

2019, septembrie, 2

 cred ca am trait mai multe vieti. nici una terminata. nu-mi amintesc in care din ele te-am pierdut.

2019, septembrie, 3

noptile nu mai sunt albastre. noptile sunt lungi si intunecate.  noptile aduc pareri de rau. am inceput prost amandoua. eu, a sasea noapte nedormita, ea plansa, incercand sa-si ascunda privirea in foile imprastiate pe birou.

-esti bine?

-sunt…ok! hai la o tigara!

-mai am de conectat pe Elan si pe Frank la oxigen, lui Stanley de dat tratamentul in zece minute, pe Marjorie ce tipa disperata dupa ajutor…la naiba, hai la o tigara!

-l-am pierdut pe George, imi spune!

n-ai pierdut nimic, ii raspund in gand. el e singurul care  a pierdut! te-a pierdut pe tine si banii pe care-i dai.

-v-ati certat?

-l-am inselat! George nu-mi raspunde la telefon, George nu are timp niciodata, George are tot timpul probleme cu banii! m-a sunat intr-o seara. eram cu Willson…

-Willson?! ma trezesc strigand!

pagerele tipa amenintator in buzunare. avem sufletele praf dar alergam pe holuri sa salvam vieti.

tarziu, Willson vine in office. ii simt parfumul si privirea insistenta. stie ca am aflat. nu-i pasa! 

-you are an asshole, Willson!

-I know!

sunt obosita, ma arde gura lui fierbinte care ma duce direct in iad! noptile aduc… pareri de rau!

2019, septembrie, 4

“oamenii vin si pleaca. intotdeauna cand vor ei.” 

-nu vreau sa te  dezamagesc!

-sunt pregatita sa fiu dezamagita!

2019, septembrie, 5

sunt la un interviu. managerul, un tip inalt, superb, cu ochi frumosi si rimelati. il privesc uimita si ma intreb, daca el arata asa,  cum arata iubitul lui? imi ofera o cafea si incepe sa-mi puna intrebari banale. pe un ecran mare ruleaza playlist-ul lui sam smith, “how do you sleep when you lie to me…”. portul se vede in spatele unor geamuri imense de sticla. 

-so, why do you want to change your job? ma intreaba intr-un final.

-honestly? I am fucking fed up and tired of my job.

-so am I!

imi povesteste despre iubitul lui, despre o pasiune mai veche pentru hairstyle si ca e nascut in Cheshire. ii povestesc ca nici eu nu stiu cum am ajuns in Liverpool, ca engleza mea nu e cea de la BBC si nu am sa inteleg niciodata accentul “scouse” din Liverpool. nici el nu stie sa-mi explice de ce dialectul lor e diferit, dar aflu ca “scouse” e o mancare traditionala din secolul 19.  la final ne despartim prieteni.

nu am primit jobul.

2019, septembrie, 6

“-mama, te iubesc pana la copacul acela!

-eu te iubesc pana dincolo de cer!”

urasc noptile care ma tin departe de fiica mea! diminetile o gasesc cu telefonul sub perna.

”I was so happy cuz last night my mom slept with me. do you know how good is when your mom is sleeping with you?”. message sent to bff.

bff?!! cine e bff? fiica mea la 11 ani are boyfriend? ce se intampla cu mine? tarziu aflu ca Ioana e bff, the best friend forever.  

2019, septembrie, 7

uneori asteptam cuvinte nestiind sa le luam din taceri. uneori tacerile sunt pline de cuvinte. trebuie doar sa stim sa le citim.

2019, septembrie, 8

“n-am stiut niciodata cand e ziua ta. sunt chioara de somn si sunt la munca. la multi ani, cu drag! stiu ca azi esti Maria.

-multumesc, esti cea mai dulce! ziua mea e mai tarziu dar o urasc!”

bff e acea persoana draga careia-i trimiti un mesaj la trei dimineata si iti raspunde in doua minute?

bff e acea persoana careia iti deschizi sufletul si care nu-ti pune intrebari si nici nu te judeca!

“-am primit vesti proaste! ai si tu grija de tine!

-daca e despre tine, e pentru ca tu esti la fel ca mine, crezi ca toata lumea e buna. stii ce am inteles intr-un final? ca suntem suflete nebune care stim doar sa dam. nu sa si primim. daca e despre altcineva, stiu ca suferi si mai mult . despre orice ar fi, daca nu esti tare, nu e nimeni pentru tine.”

2019, septembrie,9

Bob, vecinul meu. ma asteapta dimineata la micul dejun.

6d1c2fad-0777-470b-94d7-548051e84672

 

2019, septembrie, 10

nu ai sa stii niciodata cine sunt, pentru ca atunci, o sa sfasii norii, noaptea, intunericul…o sa rastorni cerul in cioburi de stele sa ma gasesti! tu…nu ai sa ma gasesti niciodata pentru ca de asteptarea ta, nici eu nu mai stiu unde sunt.

2019, septembrie, 11

lumea vorbeste din ce in ce mai mult despre brexit. peste tot analize, comentarii… in autobuz nu ma mai simt in siguranta. niste englezi beti si furiosi fac scandal pentru ca nu au loc pe scaune:

“who is not  british, go down now!”

ar fi ramas autobuzul gol, jur!

2019, septembrie, 12

ultima noapte nebuna din cele sase una dupa alta. libera tot weekendul! se anunta ploi si…atat!

(coming soon)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

jurnal de iulie

2019, iulie,6

las in urma o dimineata de foc cu soarele arzand vapaie si un cer din care nu vor sa curga ploi.

2019, iulie, 7

cu ochi obositi timpul asteapta. e drum lung pana la hotar.

2019, iulie, 8

vant si tipat de pescarusi. ploua dinspre doc. un trandafir stingher imi zambeste natang pe perna. niste flori ravasite pe jos se sting de sete!

-iesim azi?

-lucrez…

te mint. tu stii. nu-ti pasa. ma vrei asa cum sunt. pana cand? il vreau pe el, nu pe tine, strig in mine cu lacrimi.

“de ziua ta îţi doresc să fi trăit ieri, oricare ieri ar fi el acela, ultima ta tristeţe, să pierzi ce e de pierdut ca să rămână ce e de rămas, să ştii să primeşti, că nimic nu e inutil sau de prisos chiar dacă finalul nu e neapărat unul mereu fericit, şi să-ţi fii, mai presus de toate! Ani cu dragoste!”

2019, iulie 9

englezii ma privesc ciudat, amenintator, gata sa ma sfasie. m-am intors?! in urma mea a fost furtuna. ma urasc! sunt pe aceeasi sectie, unde oamenii mor. acolo unde te infiori de umbrele lor ramase in noapte.

2019, iulie, 10

aveam nevoie de tine…

2019, iulie, 11

nopti nedormite si muzica proasta despre neiubiri. sunt indragostita ca naiba. imi spui ca in 24 de ore imi trece. nu mai sunt la fel, dar tu nu vezi asta.

2019, iulie, 12

-ar fi la fel de bine sa existe o aplicatie sa nu te ia valul. una care sa-ti spuna cum sa te poti controla. dupa 24 de ore esti pierdut! ( e enervant sa nu poti sa-ti inchei sutienul, enervant rau!)

-e enervant sa nu pot eu sa il desfac. asta e enervant rau.

-depinde de context!

-depinde de sutien!

2019, iulie,13

daca dupa 24 de ore nu mi-a trecut inseamna ca nu o sa-mi treaca niciodata.

2019, iulie,14

niciodata nu inseamna niciodata! intr-o clipa ratiunea invinge. luciditatea incatusata invinge. cand primesti altceva decat ceea ce astepti, nu e mult, e putin, e nimic. nu poti trai amagindu-te cum nu poti trai fara sa crezi in ceva.

2019, iulie 15

nopti nedormite. englezii ma urasc la fel de mult. am interviuri peste interviuri. dimineti si nopti care incep cu tine. nu ne avem, nu ne suntem, nu mai sunt eu!

-vii si pleci. nu esti nicaieri. raman doar cu mirosul parfumului tau. vreau sa te am, vreau sa te iau…

-ia-ma de tot!

2019, iulie, 16

e din ce in ce mai putin.

2019, iulie, 17

-hai sa ne intoarcem acolo de unde am plecat! fa-ma sa nu ma indragostesc de tine!

-te iubesc oricum!

2019, iulie, 18

cred in iubiri predestinate, in iubiri fericite si nefericite. cred in suflet. ala pereche. in iubiri cantate si descantate, in iubiri scrise, traite si netraite. cred in fiecare poveste fara seaman, nemaivazuta si nemaiintalnita. cred in necredinta si tradare. cred in pacat, in ispita, seductie si atractie. cred in iubirea intalnita la o suta de ani. cred in toate iubirile intarziate si tarzii. cred in iubirile din care pleci atuci cand nu mai ai nimic de dat.

2019, iule, 19

niciodata inseamna pana maine.

suntem dragoste, iubire, pasiune intr-un joc naucitor al destinului. nu orice usa deschisa va fi locul unde vei ramane. nu orice inima se va topi tremurator in palma ta.

-esti irezistibila!

-nu sunt!

-nu esti pentru toti, esti doar pentru mine!

-sentimente?

-fiori!

in spatele unui articol de blog raman intotdeauna niste cuvinte nescrise

“Cică lucrurile mai trec odată
Pe unde-au mai fost
Ca nişte sentimente comete.
Trebuie numai să ştii să le-aştepţi,
Trebuie numai să rupi,
Stând pe loc,
Infinite perechi de ghete.”

 

-aveam nevoie de tine! s-a intamplat acum o mie de ani. de atunci de cand tu nu ai venit la intalnire, care de fapt nu era o intalnire, dar eu vroiam sa ma intalnesc cu tine. simplu si firesc!

-nimic nu e simplu si firesc intre noi! nu-mi amintesc de nicio intalnire. nu eram eu. pierdusem telefonul.

-cine era?

-un fraier! ar fi putut sa profite. m-as fi intalnit oricand, oricum, oriunde cu tine!

-aveam nevoie de tine! s-a intamplat acum o mie de ani, de atunci , de cand de prea multe raspunsuri nu mai erau intrebari.

-nu aveai nevoie de nimic! e totul o iluzie! aveai nevoie sa simti dezamagiri, neiubire si Sorescu. adica, ambiguu. nu e interesant. e doar ambiguu.

-aveam nevoie de tine! viata asta ma oboseste! Sorescu era “multumit ca un bilet de tramvai aratat la control si perforat unde trebuie”. cat de ambiguu? vreau sa ma arunc in bratele tale!

-o sa ne pierdem! eu daca ma pierd, ma pierd de tot!

-taci! mi-e frig!

 

(pe ele, cuvintele, le aduc de acolo. pe tine? nu am stiut niciodata cum si pana unde).