nopti tarzii

intre noi e noapte. si nu ne spunem nimic. cu ochii inchisi imi masor bataile inimii aici in causul palmei. nu stiu de ce, de la un timp, si parca de cand s-a facut vara, noptile astea scurte sunt atat de lungi, incat, uneori, chiar si acum, sa nu-mi simti nelinistea si nici gandurile, eu ma prefac ca dorm. tu pleci si iti aprinzi o tigara, iar eu as vrea sa-ti strig: stii, imi vreau viata inapoi. cea in care mai stiam, mai puteam, sa ma alint in bratele tale. nu stiu de ce am obosit, uite cat timp a trecut peste noi, si uite cata noapte! ce ma fac cu mine? ma prabusesc! si viata asta unde fuge? ce am facut cu ea? mi-e noaptea asta intunecata, amara…si inima asta nebuna imi bate. cu tipat mut tresar de sarutul tau, cand tu vii, si imi spui in soapta, la multi ani, iubirea mea!

photo: google

insomnii

are viata un nefiresc al ei. e atunci cand vine ea grozava si nebuna, te smulge, te intoarce pe dos, pe fata, te arunca in trairi tulburatoare de crezi ca asta e sfarsitul! sa nu strigi, sa nu tipi, dar nici sa taci! in lupta ta, emfatic, se anunta o gloata. sa-ti fie reazem. sunt oamenii ajutatori, dar nu e lupta lor, si iti ramai tu singur. ingenuncheat, ceri cerului iertare ca poate i-ai gresit. nu e sfarsit, nici inceput, nu-i timp sa cazi. si te ridici.