“fetita cu ochi albastri”

stiu, lacrimile mele nu sunt indeajuns. nimic din ce as putea face eu nu va fi destul. pentru ca nimic nu este mai sfasietor decat sa stergi lacrimile unui copil care adoarme visand ca ziua de maine va fi mai dulce; nimic mai sfasietor decat lacrimile unui parinte luptand sa aduca paine pe masa. painea cea de toate zilele pentru care ne rugam pana la cer, castigata de cele mai multe ori atat de greu incat ne e gustul amar.

“legenda” spune ca iarna vine cu sarbatori si cu povesti fericite. “legenda” spune ca iarna aduce magie si ca “oamenii vor fi mai buni“.

asa va fi, pentru ca intotdeauna asa a fost, si nimeni nu va schimba asta. in sufletele noastre stim ca tot de la acel care are putin va veni un dar pentru cel care nu are nimic.

stim ca undeva, preaplini, preafericiti, prea nepasatori, vor exista acei “oameni” care au promis ca vor fi mai buni, dar prea repede au uitat si nici ca le mai pasa. de ce le-ar pasa lor de vreo “fetita cu ochi albastri” care isi roaga mama sa-i cumpere bomboane din ultimii banuti?! de ce le-ar pasa lor de vreo “fetita cu chibrituri” ?! sau de Andreea? cui i-ar pasa de Andreea?! mie imi pasa de Andreea, o fetita pe care nu o cunosc, dar pe care va trebui sa o cunosc. pentru ca asa a trebuit sa fie:

povestea de aici e a unei “ fetite cu ochi albastri”. oamenii spun ca e una dintre acele povesti de pe facebook, povesti pe care lumea le share-uieste, le plange, le iubeste.

eu am plans cu toate lacrimile copilariei mele. lacrimi de atunci, de cand mama, cu ultimii bani, mi-a cumparat o prajitura. am plans cu sufletul rupt in doua cand am aflat, atunci cand am crescut, pentru ca nu am stiut. acea prajitura mi-am dorit-o cu inima de copil.

lumea spune ca povestea nu este adevarata, dar sufletul meu spune ca da!

“Aseara, am trait una dintre cele mai dureroase experiente ale vietii mele. Eram in market-ul de cartier, unde stand-ul de branzeturi este langa cel de dulciuri. Ma uitam la o rotita de cascaval. Am auzit discutia:

„- Te rog, mama, voi fi buna si cuminte. Te rog!

  • Nu avem bani, astia sunt! Daca iti iau bomboanele astea, nu mai avem bani de paine.”

Instinctiv am intors capul.

O femeie simpla, imbracata saracacios, dar curat, cu o pustoaica blonda, cu ochi mari albastri.

„- Te rog,ai promis ca anul asta va veni Mosul si ne va aduce bunatati….”

Stateam inlemnit, cu rotita de cascaval in mana.

Copila tinea in mana o punguta cu dropsuri. O priveam si nu-mi venea sa cred, ca povestile pe care le auzisem erau adevarate.

Copilul a lasat punguta cu bomboane pe raft si, trasa de mama-sa a plecat mai departe.

M-am intors, teleghidat, spre standul cu dulciuri. Punguta cu bombonele, pe care o tine copila in mana, costa 1,50 lei. Am inghesuit dulciuri in cos si, inevitabil, in drum spre casa de marcat, am trecut pe langa standul de carne. Femeia respectiva si copila, care se zgaia in geamul de prezentare a produselor.

„- Opt felii de parizer!” a spus si a continuat „Subtiri”

Mi-a stat inima-n loc.

Am cerut celeilalte vanzatoare un baton de salam de vara si unul de pastrama de porc.

Am ajuns la casa inaintea lor.

Imi inotau ochii in lacrimi.

Le-am asteptat afara, in fata marketului.

I-am intins sacosica cu dulciuri copilei blonde:

„- A trecut Mos Craciun pe aici si ti-a lasat sacosica asta la mine, pentru ca tu erai in magazin.”

Copila, a intors ochii ei mari si albastri catre mama-sa, intrebatori. Iar femeia a dat din cap aprobator.

„- Vezi, mama, ca exista Mos Craciun!” a exclamat.

Priveam mut de emotie, ma durea si ma bucuram in acelasi timp.
Sursa : Facebook

si atat!

tu de ce scrii?

http://anticamerad.blogspot.com/2016/12/blog-post_19.html?m=1

photo: D

am ocolit intrebarea venita neasteptat si de nicaieri.

nu i-am raspuns. si nu i-as fi spus niciodata ca uneori scriu de preaplin, de teama si de amagire, ori pentru ca uneori nu mai stiu cine sunt, alteori pentru ca nu mai stiu ce vreau.

“Nimic nu se compara cu stângăciile sufletului. Și inima tot in stânga e. “

“Singuratatea isi cauta starea. Si atunci devine imbratisare.”

by D

nu ma lasa fara sa stiu ca si tu scrii!

pe D l-am gasit intamplator. nu chiar atat de intamplator, dar, in spatele intrebarii, am stiut (fara sa stiu) ca e cineva care scrie. el scrie despre arta, comunicare si cunoastere. eu spun ca el scrie intr-un al fel. uneori cu o fina ironie, alteori cu un amestec de copilarie si maturitate, de cele mai multe ori scrie, cu sete, despre viata pur si simplu.

http://anticamerad.blogspot.com/2019/10/sahul-e-un-joc-despre-razboi.html?m=1

tu de ce scrii?

Curaj!

articol preluat de pe https://viataoperadearta.wordpress.com si http://fericireadinclipa.art.blog

Dacă aveți timpi morți, testați-vă curajul. Republicați, pe pagina voastră. ! – nume real? ✺ – culoarea ochilor? ✁ – păr? ☿ – semn zodiacal? ☃ – …

Curaj!
  • ! – nume real? -Iulia
  • ✺ – culoarea ochilor?-caprui
  • ✁ – păr?-who knows?
  • ☿ – semn zodiacal?-rac
  • ☃ – înalt / scund?-da
  • ❅ – vreun sport?-nu
  • ✈ – hobby-uri?-nu
  • ❤ – singur / luat?💯💍
  • ツ – vreun animal de companie?-Tommy
  • ☂ – sezonul preferat?-vara
  • ✐ – tipuri de filme?-comedii romantice
  • ❣ – o zi importantă pentru tine?-17
  • ☣ – fobii?-nu
  • ☠ – frici?-nu
  • ✘ – urăști?-da
  • ° – Ați fost vreodată aproape de moarte?-🤔
  • ♧ -… .. medicamente?-pentru dureri de cap
  • ♠ – … .. fumezi?-a lot
  • ♦ -… .. alcool?-nu
  • ❥ – orientare sexuală-huh? opposite sex only
  • ♚ – culoarea preferată a ochilor?-verzi
  • ♛ – culoarea părului preferat?-negru
  • ♪ – ce muzică îți place? -da
  • ✌ – trupe / cântăreți preferați?-da
  • ❦ – caracter-nebun
  • ✿ – un fel de îmbrăcăminte?pffff, I am confused
  • ✬- pictură, fotografie?-ambele

nu faceti ca mine! sunt in depresie! revin!

Scrisoare către un necunoscut-https://gandurideoclipa.wordpress.com/

Uneori nu mai știm pe care drum ne-am pierdut sufletul și atunci îl dăm uitării sperând ca o să se întoarcă viu si nevătămat. Uneori închidem uși în spatele cărora nu a mai rămas nimic. Uneori plecăm pentru că trebuie să plecăm. Uneori luăm viața de la capăt. Pentru a câta oara? Uneori nu mai numărăm.

(nu scriu niciodata cu diacritice, nu-mi bat capul cu morfologia, sintaxa, punctuatia…am dat un copy paste la un text ascuns si uitat in draft. frumoasa intamplatoare potrivire )

https://gandurideoclipa.wordpress.com/

Ganduri de o clipa

          Imagine Bitmap nouă

           Eu și tu, două drumuri paralele, între care se tânguia o mare de sentimente. Te chemam și mă chemai, ne simțeam inimile bătând în același ritm obsedant, mă îmbrăcam în surâsul tău simțindu-ți degetele arzându-mi în păr și pe buze sărutul pe care nu l-am primit niciodată. Treceam printre zile valsând îmbătată de fericirea de a fi acolo unde erai tu, de partea cealaltă a drumului meu pereche, până când într-o clipă de neatenție am uitat să privesc spre locul în care îmi desenai castele .

            Când am deschis ochii în fața mea se deschideau alte drumuri și eu le priveam înnebunită de teamă, neștiind pe care să îl aleg. Te-am strigat, dar n-ai răspuns, deși erai acolo, încă îți simțeam respirația mirosind a pământ reavăn și a primăvară, și viața mă împingea de…

Vezi articolul original 198 de cuvinte mai mult

ganduri printre randuri

ingrijorata, am dat o fuga pe la mine sa vad ce mai fac. prea multe taceri! niciun strigat, nicio marturisire! mi-am gasit gandurile vraiste, neoranduite, incalcite, aruncate pe jos. altele stateau stinghere asteptand sa fie scrise. altele, pline de amintiri prafuite, asteptau sa fie sterse. am gasit un gand cat un petic de hartie rupt candva din suflet, l-am plans si impaturit sub perna. mai incolo ofta un gand nemangaiat de niste doruri dintr-o vara scuturata de ploi. alte ganduri vorbeau neinteles despre o iubire, altele vorbeau despre o iubire tarzie. am stat doar cat mi-am incalzit palmele pe o ceasca de cafea. am plecat! repede, infrigurata, trantind usa cu furie: eu pentru mine nu am trait niciodata?! afara incepuse ploaia. nu mai e timp, mi-am zis socotind adanc cu intelepciunea ingrijorata a unui om nechibzuit. nu mai e timp, mi-am zis tragand cu sete dintr-o tigara. m-am uitat in stanga si dreapta. nu! nu fii natanga! mergi inainte! pe acolo nu ai fost!

unsophisticated me

 

I am me! not Sophie anymore, not writer, not blogger. I struggle to survive between two worlds: logical and emotional. me, dropping the thoughts into words. simple me, unsophisticated me, when there I recognize someoane I’ve never seen, me missing someone I’ve never met. me in a unexplainable connection, a magical one, an emotion as I feel to write a letter to myself. me, when is no one in the world but you…

-mai scrii mult?

-am sters! e maine…azi?

-e joi!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

go where you feel most alive!

FB_IMG_1506117030303

nu mai ai ceruri, ci un drum apasator si chinuit printre neoameni. o trecere prin iad. un suflet vandut  si niste arginti care te ard in palma. nu mai ai emotii, ranesti, zdrobesti si sfasii. te lepezi de tine si ajungi umbra tacuta a temerilor tale. de noua vieti timpul iti masori si iti promiti sa traiesti si maine…

 vechi si murdare, draperiile flutura peste un geam spart. un ceas mut si intepenit, o icoana agatata intr-un cui si niste usi care duc spre alte usi despre care cineva iti spune sa nu le deschizi. glasuri si soapte de nicaieri, de aici si de acolo. glasuri si soapte si o padure intunecata.

de doamne ajuta, in gand, te rogi si iti faci cruci. se face zi si lasi in urma umbre.

FB_IMG_1506091062618

am filozofiile mele proaste despre viata…

 am o logica si mai proasta de-a privi lucrurile si atunci,
ma declar filozof de ocazie .
ma declar critic folosind citate memorabile si teorii pe care nu le inteleg. cu un aer grav,simulez inteligenta.
in realitate traiesc o viata in virtutea inertiei, una banala, ieftina.
in realitate am temeri si sunt vulnerabila . in realitate ratacesc, pierd si o iau de la capat fara speranta.

jeff-vaillancourt-jv

e doar o clipa de aici si pana acolo si, incercand sa fiu nimeni, deschid greu usa ce desparte doua timpuri trecandu-mi sufletul dincolo.
ne stim din cuvinte, din taceri, din framantari si iar din cuvinte. ne stim din nelinisti, din intrebari lasate in graba.
o clipa, de aici si pana acolo,
mi-e greu sa fiu nimeni! nu acum. oricand, dar nu acum. pentru tine, pentru zambetul tau, as fi vrut sa pot sa fiu eu.
pentru ca acolo imi opresc timpul si ma plimb printre ganduri. pentru ca acolo sunt “cuvinte nesimple”, pentru ca te-a adus  o “furtuna nepamanteasca” in “sunete si litere” incercand sa definesti absolutul. pentru ca esti o frumoasa uimire, trebuia sa fiu eu!
iti multumesc, suflet delicat intalnit la miezul noptii, ca m-ai lasat sa fiu nimeni!