jurnal de blogareasa confuza

18:40

nu am scris nimic!

18:41

fumez!

18:42

ce naiba sa scriu?

am pornit masina de spalat!

18:43

18:44

am stins tigara!

18:45

dupa trei nopti nedormite, clar ma bag la somn!

18:46

acasa 20:46

ma duc pe dock!

18:47

nu ma mai duc pe dock!

18:48

mda, viata!

18:49

hai sa scriu ceva! ( 3 hours left)

hai!

cartea de la miezul noptii

“sufletul devine cuvant” sau “ nu cauta sa ma cunosti din ce scriu, pentru ca nu scriu sa ma cunosti.” by Cosmisian

Cosmisian e surprinzator in cel mai frumos si nebunesc fel posibil. Cosmisian scrie iubind, scrie traind, scrie cu pasiune tulburatoare. Cosmisian slefuieste nimicul si obisnuitul cu finete, modeleaza delicat si fragil iubirea, contureaza cu mahnire suferinta ducand cuvantul aproape de pictural, de imagine, in acel stil cosmisian si acel deja stiut si placut exces de eleganta.

daca primul volum “Mouelle Roucher “ este cronica sensibila a unei iubiri , o carte pe care am citit-o cuprinsa mai ales de emotia de a intra pentru prima data in lumea lui Cosmisian cea dincolo de blog, marturisesc ca am avut, in numele prieteniei virtuale ce ne leaga, privilegiul de a citi manuscrisul la fel de tulburator si pretios “Lucette-Viata dincolo de imunitate zero”. Cosmisian scrie despre destine si “ iubiri stinse in graba cu pret prea mare oferit iluziei ca poti uita”. si apoi scrie o lume in jurul unui destin, lume ce va strange iubirea la piept cu puterea de a respinge orice forta dirijata. o lume cu rani nevindecate, cu framantari si dureri inabusite, o lume prabusita dar nu invinsa. Lucette este fior, tipat, durere, lacrima si dezlegare. si viata.

multumesc dragului meu tanar scriitor pentru noaptea aceea de decembrie, cand, aflata la capatul lumii, mi-a trimis ceva frumos, atat de frumos de citit, incat mi-am dorit sa nu ma mai prabusesc niciodata, si sa dau cu viata de pamant!

sursa photo: google images

jurnal de femeie sofisticata-ganduri de la miezul noptii

-esti bine?

-da!

-mai scrii mult?

-am sters!

nu voi tine pasul cu Spring SuperBlog, voi scrie articolele cu intarziere, voi fi penalizata, clar. internetul de Anglia este cumplit, sunt obosita, am primit flori, nu am inspiratie, ploua si e frig. mi-am luat cartile cu mine pe care nu am reusit sa le citesc acasa. sunt in self isolation!!! pfff, ce m-as duce la o plimbare pe dock.! cartea Issei nu a venit. cu ceva noroc imi voi schimba jobul. Mishuk a disparut fara urma! clar, s-a indragostit. mi-au disparut din reader multi autori wordpress pe care îi citeam. trebuie sa-mi schimb ochelarii. (am reusit sa-i readuc zambetul pe buze! mi-e teama sa vorbesc despre asta! va fi bine! stiu! )

daca nimic nu mai e la locul lui, si nimic nu mai e bine, asta inseamna ca te prabusesti? clar, nu!

life is a journey

Fluturi și alte frunze-“Atâta fluturime se agită alb și vesel…Dansând. Flirtând cu cerul.” by Em Sava

“…și dacă mi-am pierdut majuscula? Dacă fix azi nu o găsesc? Ce fac? Rămân nevorbită…”

draga Em,

stiu, este imposibil de definit arta de a scrie versuri, mai ales atunci cand versurile iau forma sufletului. stiu, poezia nu are definitie. poezia e cantec, viata, insula sau ocean albastru, pamant, iubire…doamne, nu stiu ce poezia este, stiu doar ca ametitor te invaluie, ca nu o poti atinge ci doar sa o simti te lasa. ca poezia e parfum proaspat si dulce de primavara cu efect fin, ca e un dans al unui “a fi” soptit, ori plin de tumultul vietii, da, nu am stiut. nu am stiut ca intr-o calimara ard in asteptare cuvinte ce asteapta sa fie scrise si tot acolo te poti scufunda in adancul sufletului. nu am stiut cati “fluturi nebuni” traiesc intr-o calimara…

tu ai deschis calimara de “ganduri-n vorbe-n inimi-n…” si ai numarat anotimpuri, zile, asteptari, taceri, frunze, fluturi, iubiri…

si apoi, ele au devenit poezie, “o fantezie de vara albastra” cu “Fluturi si alte frunze”.

stiu, este imposibil de definit poezia, dar e atunci cand “ninge cu stele, cu flori, sau cu felii de portocala”.

♥️

cu drag!

♥️

Nuanțe de piper și ciocolată-autorii

52 shades of love, the most beautiful touching thoughts:

“Viitorul nu-l preocupa ca pe femeia ce i se dăruise atât de altruist. Prezentul îi era de ajuns. Dar, dacă cineva i-ar fi cerut să descrie raiul, cu siguranță i-ar fi vorbit despre viața lui cu Valentina în apartamentul de pe străduța liniștită din preajma cimitirului.Nici un nor nu-i acoperea cerul.” Nicoleta Beraru-“Ursita Crisalidelor”

“Orașul era acum un cerc în care erau înghesuite toate clădirile și care se rostogoleau amețitor în jurul meu. […] Ea picta în continuare timpul pe marginea cuvintelor.” Ionuț Calotă-“Bonoavis, numele ei necunoscut”

“Marele erudit al sufletului era un analfabet. Un inginer ratat, își spuse în gând.[…] Umbla vorba pe bursa blogurilor că inginerul ar fi cumpărat femei cu un pumn de vocale.” Dan T. (Castanman)-“Femeia cu @“

“Dar n-ai încotro când toată viața ți-e programată deja, când destinul a tras niște linii care te înlănțuie ca niște chingi și ești prizonier înăuntrul lor.” Cristina Centea-“Mireasa de carton”

“Să nu crezi că mi-e străină vreo stare: știu ce e și aventura aberantă, am cunoscut și fapte cu-adevărat mari, greșeli și adevărul crud, tăcerea mârșavă, paietele, înțelepciunea, dragostea, umilința, cred că am o inimă complexă, greu de mulțumit, evident, o inimă alunecoasă.” Antonela Chezan-“Îmi place să vorbesc cu tine oricând”

“S-au despărțit. Fără la revedere. Nu mai era cuvânt să acopere tristețea comună și gândurile ei, pe care le-ar fi scris urlând pe cer: niciodata n-ai înțeles nimic din mine, niciodată n-ai fost în stare să-ti ieși fin tine, noi nu putem fi niciodată o pereche…” Issabela Cotelin-“Poveste fără pereche”

“La picioarele ei, înghețata de lămâie se topește dureros de repede. La coadă, la doar câțiva metri, el ține de mână o fată cu păr de foc și pistrui alandala pe obrajii de porțelan. Inima fetei frumoase se înfrățise deja cu înghețata împrăștiată pe caldarâm.” Camelia-Maria Cîmpean-“Scrisoarea”

“Își auziră unul altuia bătăile inimilor, după câteva zeci de secunde armonizându-se la unison. Ajunsera la concluzia că nu putea fi altceva decât prima dragoste, cea scrisa în cartea de aur a destinului.” Marina Costa -“Dragostea e scrisă-n carte”

“Nu lăsați niciodată durerea să vă copleșeasca. Chiar dacă vă spuneți că nu este adevărat, ea este cea care, dacă o lăsați, o să vă secătuiască încet pe dinăuntru, o să vă tulbure visele dumneavoastră, pe ele oricum nu le mai contabilizați demult, ci pentru acelea pe care vă doriți să le visați în doi, cele care acum nu se văd, doar își strigă neputința și vă aduc o lacrimă sub pleoape, pe care o ștergeți repede pentru că, nu-i așa, sunteți puternică și pe umerii dumneavoastră se sprijină o mulțime de lumi mărunte.” Cristina Cristea-“Într-o zi de decembrie”

În schimb, un lucru am înțeles, după atâtea drăgosteli nemărturisite: că nu e bine, frate, să le ții pentru tine. Cât ai fi tu de Ileană Cosânzeană, în cazurile astea, Făt Frumos ori nu știe, ori nu se pricepe, ori se face, ori se însoară cu Muma Pădurii.” Florentina Loredana Dalian-“Iubiri de taină”

“Am o plăcere nebună, de neînțeles, să scormonesc prin amintiri. Sunt un fel de om al străzilor gândurilor și trăiesc căutând prin mormanele de amintiri aruncate la gunoi.” Otilia Dima-“Sunt împreună acum?”

“E frumușică Lina, are ochi mari, blânzi și căprui. Fața ovală, cu pielea netedă, frumoasă. Are buze pline, frumos arcuite dedesubtul unui nas fin și puțin năstrușnic “în vânt”.” Efrem Caleopi-“Lina”

“Avea pielea albă, în puternic contrast cu pielea ca de melasă a indienilor. Peste umerii rotunzi îi cădeau flăcări din părul ei roșu și ondulat. Purta o rochie lungă până la genunchi de un galben solar iar în jurul gleznelor se înfășurau șnururile unor sandale de tip gladiator. Era o zeitate, o întruchipare a apusului de soare.” Diana Gole-“Muza”

“Se spune că pentru a te îndrăgosti sunt suficiente patru minute, dar pentru a putea uita persoana iubită eu cred că-ți trebuie o viață întreagă. Și mai cred ceva. Că fiecare iubire are clipa ei magică.” Fabiola Ion-“Gândul meu”

“Despărțiți de distanțe, dar aproape în gând, visau unul la altul și își scriau în fiecare zi. Mărturisindu-și dragostea prin cuvinte sinple, au învățat să fie împreună în gând, înainte de a fi.” Monica Adriana Ionescu-“Micuța mea dragă”

“-Simt un dor…cum să-ți explic? E ca atunci când mergi prin căldură și ajungi acasă sfârșit, te apasă o greutate de undeva din piept până în abdomen și tot ce vrei e aer și un pahar cu apă. Asta e senzația când mă îndrăgostesc…și plâng.” Dana Maria Jugăurs-“Nespus”

“Am iubit de la distanță și fără limite de timp, am trecut cu picioarele goale peste cioburi de clepsidra ce-și pierduseră tempoul în dansul nisipului. Am uitat de oameni, de tipare, de roluri asumate, deși am trăit mereu în mijlocul lor, două vieți separate.” Irina Isabela Magierka-“Savoare de cireșe amare”

“Poezia poeziei eu eram, dar poezia sufletului său îi vindeca și inima, și trupul; și nu mai eram eu.”Diana Adriana Matei-“Într-o zi de vineri”

“Când s-a terminat a durut. Și încă mai am cicatrici mărunte pe undeva pe inimă. Vor trece până la urmă? Poate că nu, dar sunt hotărâtă să mă vindec de tine.” Diana Mierluț-“”Scrisoare despre ochii ei albaștri-verzui”

“-Doamne, ce frumoasă ești! Îi șopti el. Parcă ești zeița lunii…Buzele lui aveau gust sărat, iar degetele îi făceau pielea să se înfioare. De aceea venise ea pe lume, ca să se ascundă în brațele lui și să nu mai plece niciodată de acolo.” Iulia Nani (Bertea)-“Ușile”

“Ceea ce nu știa el atunci, era că ea nu aparținea nimănui. Lăsa bucațele din propriul destin împrăștiate peste inimi agitate, dar se retrăgea la fel de ușor cum apăruse.” Dana Nichițelea-“Doar o poză de buletin”

“Tu m-ai văzut sirenă, eu te-an văzut marinar. În realitate, eram doar două picături de apă: una dulce-ca vata de zahăr mușcată de un copil, și alta sărată-precum sângele ce curge dintr-o sentinelă.” Clara Elena Păun-“Pești și oameni”

“Rada descoperea zorile timpurii și știa că ia ei cu tainice, magice și frumoase cusături roșii pe borangic, îi va aduce alesul. O va îmbrăca în ziua de Paști, la Biserică, iar acolo, în curtea cu păpădii, îl va alege. Știa ca va trebui să aleaga și-i era necaz.” Mirela Pete-“Poveste cu ie parfumată”

“Nu mai există un mâine pentru mine, dragul meu. Nici pentru noi. De fapt, nu am mai trăit de mult nici măcar un ieri. Am încercat să opresc timpul, să nu îl mai las să capete vreo formă.” Mona Șimon-“Greșeala”

“Întâmplare? Destin? Viața le-a dat un dar, de a se fi aflat, pe același drum și în aceeași clipă, să-și reclădească în inimă risipa atâtir ani de neîmpliniri și dor…Iubire…ce faci tu în piept de om! O clipă ne atingi cu o scânteie și-apoi te duci și-n urmă epopee va scrie timpul, ani și ani la rând.” Ileana Vlădușel-“O iubire de neuitat”

“Mă copleșește un sentiment de vinovăție și încerc să îmi dau seama ce am greșit în viața asta, în Universul ăsta. Câteodată sunt fericită. Cânt, dansez, gătesc, fac curat. Câteodată sunt tristă. Nu mă pot ridica din pat și mă doboară tristețea.“ Andra Corina Vrabie-“O dragoste odioasă”

Inima nu face riduri-autorii

52 shades of love, the most beautiful touching thoughts:

“-Mi-ar plăcea să nu ne mai jucăm jocuri idioate, mi-ar plăcea să spui tu ce vrei și dacă nu spui, să-ți iei. Asta e definiția unui bărbat adevărat pentru mine: ăla care nu mă face să mă gândesc la următoarea lui mișcare.” Irina Alexe-“Jocul”

“Aici vom fi noi doi, fără durerea lumii trecute. De aici vom începe din nou, împreună, și nu se va termina niciodată.” Ionel Anghel-“Poveste prea scurtă”

“Nu există loc de eroare si interpretări pe tabla înscrisă cu cretă de stele a Destinului.” Alina Elena Bratu-“Împlinire”

“Există multe începuturi și aproape la fel de multe finaluri de poveste în viața noastră dacă o privim retrospectiv.” Margareta Cloșcă-În căutarea lui Vlad”

“Imortalizam nunta cerului cu marea, din puntul zero până la crescendo. Se iubeau de veacuri, pașnic, creând gelozii” Cristina Dumitru (Ina)-“Dicționar de vacanțe”

“Hai sa fim sinceri până la capăt! […] Te voi duce acolo unde mi-a crăpat inima. Acolo unde am simțit că se surpă pământul și eu devin praf în vânt.” Irina Georgiana Filip- Niloufar spune “Nu”

“O iubesc pe fata asta. Mai mult decât orice. Nu pot s-o pierd. Nu vreau s-o pierd. Răspunsul vine ca o ploaie de vară, cu lacrimi în ochii ei verzi, minunați.” Corina Finta-“ Broasca cu un ochi alb și unul verde”

“Cu degete înghețate deschise ușa. Privi prostește spre sticla de șampanie scumpă care se odihnea pe raft. Ochii i se umplură de lacrimi. O înșela!” Livia Furia-“Gesturi mărunte”

“Am simțit că sunt martorul incomod al iubirii dulci sărate de la malul mării turbate. M-am desprins, privind în continuare. Scrutând, fugind de propriile mele trăiri…” Simona Gânj- “Jurnal de călătorie și viață (fragmente)”

“Nu înțelegeam ce se întâmplă, așteptam ca răspunsurile să vină de la el. M-a privit lung, a zâmbit și a spus doar atât: -Deci tu ești cea pe care trebuia să o aștept, cea de care trebuie să am grijă pentru tot restul vieții.” Leila Sandra M.-“Lumini fosforescente”

“Nu aveam cum s-o uit vreodată. Era prima ființă de care m-am îndrăgostit, prima femeie căreia i-am pus sufletul pe tavă.-Mi-ar fi plăcut să am doi copii cu tine. Inima mi-a tresărit.” Larisa S.Maria-“13 august”

“Ploaia acompania acel cântec pe doua voci care se auzea din ce în ce mai tare. Mintea lor era într-o altă lume, un univers luminos din care nu ar fi vrut să se mai reîntoarcă.” N.Marianne-“Confruntarea (fragment)”

“Era înaltă, zveltă, frumoasă și supărată. Când era așa, privirea îi devenea absentă, cuvintele treceau pe lângă ea. Își construia un înveliș de tăceri și mă simțeam pierdut pe altă planetă.” Cristi Nedelcu-“Fata poem”

“Au nevoie unul de altul ca de aer. Își spun tot cu nesaț, călătoresc împreună prin meandrele vieților lor complicate de ani de compromisuri în numele datoriei-două nefericiri acceptate.” Vera Oren-“Camera 25”

“Fiecare pas îi ducea către o altă lume. În lumea aceea nimic nu mai contează, totul se uniformizează și se deformează în aceeași măsură. Acolo nimeni nu mai întreabă cine ești.” Petruța Petre-“Sfârșitul jocului”

“O senzație ciudată l-a cuprins: Atunci a știut că acesta e sentimentul suprem al fericirii, știrbit doar de nerabdarea de-a ajunge în casă. -Zbor! Ce înalt sunt!” Cătălina Popa- “Toporașul îndrăgostit”

“Veneau din două lumi opuse, cu diferențe și prejudecăți, dar timpul le-a estompat. Ea era drăgălașă și iubitoare, el îndrăgostit și înțelept. Așa că au țesut amândoi legenda. Legenda unei iubiri mari și împlinite…” Paulina Popescu-“Visătorii și iubirea, o poveste canadiană”

“Dar s-a terminat și s-au ridicat toți în picioare. Lui Sorin i s-a părut că s-a sfărșit și viața, nu doar filmul. Aveau să se despartă. Niciun cuvânt nu se rostise între ei. Doar câteva priviri speriate, pe ascuns.” Costin Preda-“Patria”

“Gurile rele spun că bărbații preferă relațiile cu femei mai puțin inteligente, probabil din mai multe motive. Pe mine, în schimb, m-au atras mereu cele frumoase și deștepte. Frumușele am găsit destule, din cele cu minte mai rar, dar să întâlnesc una cu ambele calități era o performanță.” Petru Racolța-“Fata de la prima masă”

“Se priviră îndelung fără cuvinte și un dialog mut, un duel al vieții și al morții se petrecu prin perdelele de lacrimi. Femeia își lăsă umerii în jos. Era învinsă. Iubirea câștigase în fața profesiei.” Monica Stan-“Dincolo de noi”

“Bărbatul cu ochii negri se transformă într-un bărbat frumos și puternic. Pământul se zguduie când el pășește. Vorbește rar, dar atunci când o face vocea groasă duduie în concordanță cu forța interioară pe care o ascunde.” Oana Olga Stroe-“Garsoniera ambulantă”

“Sunt perfectă chiar dacă mint, mormăi. Mint din neputința de a-mi accepta trecutul. Și nici măcar nu sunt vinovată de el. Paletele morilor de vânt olandeze fluturară de câteva ori pentru a usca lacrimile care șiroiau, dar pe care ea nu le accepta.” Bianca Timșa Stoicescu-“Fără cuvinte”

Desigur, toate aveau o și o explicație științifică în spate, dar ea prefera metaforele din topor și asta făcea parte din șarmul ei. Cât o mai iubise! O iubise din primul moment când o văzuse și nu încetase să o iubească.” Daniela Toader-“O iubire-Buchetul”

“Pe drum spre biserică, se simți ca-n copilărie când se întorcea seara cu lumina sfântă de Înviere care se stingea de nu știu câte ori până ajungeau acasă și ei, copiii, tot aprindeau unii de la alții. Fără să-și dea seama, fața ei deveni zâmbitoare la amintirea acelor vremuri bune.” Florina Turugă-“Un nou început”

“Cred că mi-a fost teamă de iubire. Am ținut-o în mine fiindcă mi-a fost frică de cum voi trăi cu ea prin preajmă. Nu am știut s-o prețuiesc. O eliberez. Declar. Ți-o ofer. Nici nu cred că va trebui să o cauți.” Irina Cristina Țenu-“O poveste…dintr-o carte”