Miruna a fost aici (3)


Oamenii nu sunt ce par a fi

Gilda încă mai era în agenție, ocupată cu cei cățiva candidați aflați în căutare de joburi. Când o văzu pe Miruna intrând atât de răvășită o întrebă din priviri dacă e ok. Miruna îi făcu semn că da, ocolindu-i privirea, și se duse direct spre bucătărie. Încercă să-și facă o cafea nu pentru că ar fi avut nevoie, gestul era aproape inconștient și aproape mecanic, ci pentru că trebuia, și dorea să se comporte normal. Nu reuși decât să umple cu apa cana de la fierbătorul electric. Mâinile îi tremurau. Renunță. Ieși în curtea din spate și își aprinse o țigară. În minte i se derulau în detaliu scene din viața care nu făcea altceva decât să râdă la propriu de ea, dar cel mai greu putea accepta întâmplarea din cafenea, atât de zguduitoare și atât de vie.

Elena o sunase de dimineață spunându-i că Dan, care nu mai trecuse de două zile pe la agenție, nu răspundea nici la telefon. Era vorba despre un client important care avea nevoie de staff calificat, spunea Elena. Ea nu putea decide singură, așa că trebuia neapărat să discute cu unul dintre ei despre contract.

-Ne vedem la agenție, pot ajunge la ora trei, îi răspunse sec Miruna. Nu avea chef de Elena și nici de prea multe explicații referitoare la absența lui Dan. Nici ea nu știa, de mai mult de două zile, unde e Dan.

-Nu ajung azi la agenție. Ne vedem la trei, la “Alma Cafe” în Hammersmith?

Miruna o plăcea și nu prea pe Elena. Din ceea ce știa, în lipsa lor, Elena își atribuia cu de la sine putere toate rolurile din agenție ce se impuneau. De la caz la caz era recruitment manager, marketing manager, ori, mai în glumă, mai în serios, era general manager. Cel din urmă i se potrivea mănușă. Elena își dorea autoritate și control. Fără să aibă studii în management, experiența ei în muncă fiind doar voluntariatul pe serviciul de ambulanță din România, făcut în timpul unei oarecare școli postliceale medicale, Elenei îi reușeau, ce-i drept, campaniile agenției de recrutare pe care le promova în social media. Se ocupa cu succes și de partea de plasare. Adusese în agenția Mirunei și a lui Dan câteva contracte cu operatori destul de importanți din mediul medical privat. Li se alăturase mai nou, Gilda, prietena de suflet și de inimă a Mirunei, a cărei prietenie și încredere o câștigase prin mediul online, și care rezista de mai bine de patru ani realităților pline de întâmplări ale Mirunei. Gilda era o femeie pe cât de frumoasă, pe atât de deșteaptă. Era traducător autorizat și lucra prin Consulatul României la Londra. Se oferise să ajute cu traducerile contractelor din engleza în română, contracte care aveau de cele mai multe ori termeni și condiții greu de înțeles. Uneori testa nivelul de pregătire al candidaților români vorbitori de limba engleză. Da, erau o echipă bună. Dacă cineva ar fi trebuit să recunoască asta, atunci era evident că, de la venirea Elenei în agenție, nu puteai vorbi despre meritul unuia singur, ci despre ei ca fiind un întreg, agenția mergea surprinzător de bine. Dan era trainer acreditat și specializat în healthcare, lucra noaptea ca suport pentru echipa de paramedici de pe ambulanță. La agenție se ocupa de partea de pregătire și certificare a candidaților în social care. Miruna era – printr-o conjunctură în care viața i-a impus luarea unor decizii care au venit cu schimbări neașteptate – asistentă medicală. Începuse cursurile în Anglia și, spre surprinderea ei, neavând nimic în comun cu medicina și nici cu sistemul medical din Anglia mult mai greoi decât cel din România, totuși le terminase. Trei ani lucrase healthcare assistant, într-un centru medical, învățând, ajutându-l în același timp și pe Dan să învețe și să intre în sistem. După ce dobândi calificarea de nurse, în Anglia fiind echivalentul jobului de asistent medical, Miruna ocupă un loc mizerabil, atât de neinspirat ales, la un nursing home privat. Curând, Miruna își pierdu echilibrul psihic. Avea stări de oboseală și după părerea ei, ori a altor persoane neavizate, stări de anxietate.

Miruna refuza să consulte un specialist. Insomnie, numi Miruna nopțile nedormite ce se închideau una după alta într-un cerc vicios. Își dorea, și spera ca timpul și trecerea lui, să împrăștie toate acele nopți albe. Dar asta nu se întâmpla de la sine.

Timpul se desfăcea în valuri aducând aceleași așteptări, frustrări, dezamăgiri, temeri reale sau inchipuite. Dormea puțin în nopțile în care era liberă. Se întorcea la muncă și mai obosită. Relația dintre ea și Dan se răcea. Nu aveau timp să-și vorbească. Chiar și atunci când o făceau erau mult prea nervoși și obosiți. Sfârșeau discuțiile aprinse prin a-și da unul altuia dreptate, doar de dragul împăcării ori pentru acea amăgitoare stare de confort. În aer plutea ca un demon nesiguranța. Dan îi cerea să se oprească, să-și ofere timp ei înseși, lor, vieții lor, iubirii lor dacă aceasta mai exista. Vorbe!

Miruna avea sentimentul că viața s-ar opri. Iar viața nu putea să se oprească aici, astfel, și nici oricum. Ar pica totul. Nu ar mai rămâne nimic. Și atunci? Ar lua totul de la capăt? Ce ar spune apoi lumea? Că sunt doi inadaptați care nu-și găsesc niciunde locul? Ce ar spune lumea? Din nou despre nivelul de valoare socială pe care studiile ți-o conferă? Respectul pe care îl primești în funcție de competențele tale, ori de poziția pe care o ai în societate? Nepotrivire? Faptul că eșecul lor vine tocmai de acolo pentru că ei sunt diferiți? Nu, mulțumesc! În cei fix douăzeci și trei de ani de căsătorie, le-a trăit și văzut pe toate. Chiar și faptul că într-o relație de iubire nu vii cu actele de studii și cu diploma de licență în original. Nu e pentru tine, i-au spus ai ei. Nu are nicio pregătire, nu are școală! Te va folosi! Va fi gelos pe tine! Nu veți reuși nimic împreună. Nu faceti copii! De la început a fost un mare “Nu!” Iar acel “nu” a aruncat-o și mai mult în brațele lui Dan.

-Nu poți fi mama lui la nesfârșit, spunea Gilda. Nu poți fi umbra lui. Într-o zi vei ajunge să-l urăști. Gilda știa toată povestea Mirunei, mai puțin ce se întâmpla acum, unde și de ce plecase Dan.

Miruna își aminti cum ajunse mai devreme la locul ales de Elena, și își comandă o cafea. La scurtă vreme văzu prin geamul de sticlă mașina lui Dan parcând peste drum, coborînd apoi cu Elena care se agăță de brațul lui. Gestul lor de apropiere era clar, evident. Acesta era sfârșitul? “Unul dintre noi trebuie să plece.” Asta i-a spus Dan acum câteva zile după una din discuțiile aprinse. “Voi fi eu acela.” Ce joc mizerabil! Miruna își dori să nu aibă nicio reacție. Trebuia să rămână impasibilă, să ignore, să-și oprească orice pornire de furie chiar dacă simțea cât de puternic era zguduită. Da, acesta era cuvântul, zguduită. În timp ce Elena avea un zâmbet larg, simți la Dan o ușoara ezitare.

-Aveți un minut să-mi spuneți ce se întâmplă, spuse Miruna ridicându-se. Dan?

-Trebuie să știi că eu și Dan avem o relație de mai bine de un an. Voi doi ar trebui să nu vă mai mințiți unul pe altul, răspunse în locul lui Dan, Elena.

-De la tine, și despre tine nu vreau să știu nimic. Dan, spune ceva!

-Ne vedem într-o oră la agenție, răspunse Dan cu greu spre surprinderea Elenei.

-Nu vreau sa vii cu ea! E clar?

Miruna își luă geanta, îi aruncă Elenei cafeaua în față și ieși cu obrajii în flăcări.

Oamenii nu sunt ce par a fi. Oamenii vin si pleacă cu povesti cu tot. Oamenii se intâlnesc și se rătăcesc unii de alții. Unii se cunosc de-o viață, alții dintr-o alta viață. Uneori e destin, alteori e nimic.

photo:pinterest

1 / 2

va urma

Publicitate

11 gânduri despre „Miruna a fost aici (3)”

    1. huh? unde ai citit? ce-ai mai citit? cine s-a confruntat? oh my god, Issa, nu ma speria 😂.
      imi apartine tot ce scriu aici. in poveste se vor regasi si cateva din textele publicate de mine pe blog, ca de aici pleaca povestea, dar zi-mi de confruntare. cine cu cine?
      😕

      Apreciază

      1. Deci asta. Întîlnirea cu Elena la cafenea, care vine cu Dan. Parcă am și zis că să văd pe unde scoate Dan cămașa după. Și ți-am și apreciat maxim evoluția stilului. La tine, stai linistită, nu e vorba de alt blog sau loc. Mă uit tembelă la 1 și 2 și, evident, le recunosc, dar nu mai pricep nimic – pune-o pe seama stresului meu… ❤❤
        Deși tare mi-ar fi folosit o explicație logică 🙄😀😀

        Apreciat de 1 persoană

        1. 1 e despre Miruna si Dan, un cuplu casatorit care traieste in Londra. relatia lor nu merge.
          2 e despre Miruna care afla de ce nu mai merge relatia ei cu Dan: pe Miruna o urc intr-un taxi si incep sa relatez, intorcandu-ma back in time,gen cu cateva minute in urma, cum a aflat ca Dan e impreuna cu Elena.
          in 3 e tot back in time continuarea de la 2
          eiiiii haaa, stiam eu ca-i ameteala. 😂

          Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.