Miruna a fost aici (2)


Nici eu nu mai știu cine sunt

Are viața un nefiresc al ei. E atunci când te smulge, te întoarce pe dos, pe față, te aruncă în trăiri tulburătoare de crezi că ăsta e sfârșitul! Să nu strigi, să nu țipi, dar nici să taci! În lupta ta, emfatic, se anunță o gloată. Să-ți fie reazem. De oameni sufletul sã nu ți-l legi. Sunt oamenii ajutători, dar nu e lupta lor, și îngenuncheat îți rămâi tu singur. Ceri cerului iertare că poate i-ai greșit. Te-ai prãbușit, dar nu ai fost ȋnvins. Cã așa e viața asta, e nebunã. Sã nici nu știi mãcar ȋncotro mergi. Și atunci te întrebi, ce poți sa faci? Să te ridici. Cu lacrimã. Cu țipãt. Cu necaz. Şi, de la capãt, de la ȋnceput, sã lupți, sã dai cu viața de pământ…

Mai bine șterg, gândi Miruna, la câteva secunde după ce publică textul pe blog, roasă de acea atât de știută și mereu chinuitoare neîncredere. În taxi era cald, mirosea a nou, iar tapițeria de piele era moale și avea o textură fină. Se auzea o muzică plăcută de la radio. Smooth radio, relaxing music mix, recunoscu Miruna postul de radio. Era postul ei de radio preferat, dar acum, muzica de relaxare era ceea ce-și dorea cel mai puțin. I-ar fi spus șoferului să schimbe postul de radio, să-l închidă, sau să facă ce vrea, dar își simțea vocea tremurând. În clipa asta nu putea să ducă o conversație cu nimeni. În alte cazuri ar fi ascultat muzica difuzată la radio. Iubea acordurile de jazz, pop, rythm and blues, muzica anilor cincizeci pâna la primul deceniu al anilor două mii. Recunoscu și piesa “Lonely no more”, o piesă ritmată care vorbea despre rănile din relațiile anterioare ale unui tip și nesiguranța de a începe o relație nouă. Zâmbi cu dispreț. Dan precis nu avea astfel de îndoieli. Nici nu părea să aibă vreuna. Cel puțin nu în urmă cu câteva minute, când Miruna află că Dan o înș(ea)ală* cu Elena. Iar asta se întâmplase chiar sub ochii ei. Cât de mult putea Dan să o urască? Elena nu mai era fata neajutorată și îndrăgostită de George, probabil un George imaginar, pe care nimeni nu-l cunoscuse niciodată, și căruia, din dragoste, îi turnase un copil în speranța că-l va avea o veșnicie lângă ea, dar George, insensibil, nu își asuma răspunderea nici pentru copil, nici pentru ea. Asta era cel puțin povestea Elenei, ori o parte din ea, încercând să impresioneze și să deschidă uși. Nu, Elena nici măcar nu mai mergea cu bicicleta. Elena coborâse acum dintr-o mașină; mașina lui Dan. Elena era de nerecunoscut. Înlocuise jacheta verde, ale cărei cusături mai ieri erau desfăcute, cu o haină elegantă căreia și Mirunei i-ar fi plăcut. Ea, Miruna, uitase de mult să mai fie elegantă, sau să pună preț pe frumusețea pe care niciodată nu a știut că o avea. Acum câteva minute, Elena stătea dreaptă și frumoasă – cu aroganța unor pantofi foarte înalți și cu toate armele explozive de seducție ale unei femei de nici treizeci de ani – la brațul lui Dan, aducându-i aminte ei, Mirunei, de felul cum o femeie frumoasă trebuie să fie. Dan și Elena aveau o relație de mai bine de un an, iar ea, Elena, nu mai putea să ascundă asta?! Despre ce vorbea Elena?! Miruna nu înțelegea nimic și plecă furioasă din cafeneaua unde, printr-un joc mizerabil și sub pretextul unor acte care trebuiau semnate, Elena îi dăduse întâlnire. I se păru ciudat, chiar forțat felul prin care Elena o chemase.

Nu știa decât că trebuia să aibă o discuție cu Dan care, adus în scenă de Elena, luat probabil prin surprindere, privea tâmp la cele două femei. Miruna plecă stârnind rumoare în rândul puținilor clienți aflați în cafenea după ce, dintr-un impuls violent, îi aruncă Elenei cafeaua în față. Doar Dan putea să-i explice, sau poate nu, totul, dar nu aici, nu acum. Dan tăcea. Cu siguranță nu era nimic adevărat. Miruna chemă un taxi și urcă în grabă. Taxiul înainta cu greu pe străzile aglomerate ale Londrei. Miruna își dorea acum să ajungă undeva departe, și să înțeleagă în liniște ce are de făcut.

Își aminti cum o cunoscuse pe Elena în ziua când a intrat udă de ploaie pe ușa agenției. Căuta un job. Amândurora li se făcuse milă de ea. Își aminti cum îi făcuse semn lui Dan să-i primească cv-ul pe care Elena, tremurând de frig, îl scosese din geantă. Își aminti cum Dan devenise dintr-o dată mult mai ocupat, și cum îi refuza ajutorul. Lucru neobișnuit, pentru că Dan nu făcea față la actele ce trebuiau traduse și nici la partea de contabilitate. De la o vreme Dan se împărțea cu succes intre agenție și jobul de pe ambulanță, iar pe Miruna o înlătura încetul cu încetul de orice era legat de agenție. Miruna se simțea inutilă. Dan se descurca fără ajutorul ei. Dan o trădase, iar ea nu merita asta. Dan era produsul ei, creația ei, Dan era nimic fără ea. Dan îi datora totul.

Dropp me off right here, please, spuse șoferului când, ridicând privirea de pe telefon, văzu că mașina lăsase cu câțiva metri în urmă adresa unde trebuia să coboare.

Șoferul pierdut și el prin cine știe ce gânduri, opri brusc, privind-o prin oglindă, lângă clădirea înaltă și veche care avea aerul unui alt timp, un contrast izbitor al secolului XIX ce domina clădirile înalte, moderne, construite din fier și sticlă, aflate de-a lungul străzii.

Miruna coborî din taxi. Se opri să-și aprindă o țigară. Simțea cum inima îi bate cu putere, cum se sufocă, cum vrea să plângă, dar simțea un sentiment ciudat că de azi, de acum, din clipa asta, e liberă. Își verifică telefonul care sună a notificare. Din curiozitate citi mesajul. Sub articolul pe care îl publicase, și pe care uitase să-l mai șteargă de pe blog, cineva îi lăsase un mesaj: “Cine ești tu?”. Miruna răspunse plină de furie: “Sunt nimeni. Tu cine ești?”. “Nimic” veni răspunsul. Ah, nu am timp de nimicuri. Promit că voi trăi de mâine, spuse Miruna, intrând pe ușa firmei care îi aparținea ei și lui Dan. Ar trebui să schimb ceva. Mda, știu. Mă fac blondă și îmi pun sâni.

photo: pinterest

va urma

*înș(ea)ală? sunt amândoua forme corecte?!

Publicitate

8 gânduri despre „Miruna a fost aici (2)”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.