the wedding guest outfit


mda, nu am mai scris nimic despre noptile lungi, reci acum in mijlocul toamnei. nimic despre pauzele scurte iesite pe furis la o tigara. nu am mai scris nimic despre luna de pe cer, rotunda, mare, plina, alba, singura, trista…

oh, come on girl, leave the luna in pace! ce rotunda, ce mare, ce plina? asta e de cand lucrai acolo, dincolo. mai aveai inspiratie, erai mai tanara…mai erau ploi, aveai o muza…

nimeni! nimic!

right! shift de noapte, centrul medical de ingrijiri paliative, undeva in Liverpool.

-I’m not in the mood tonight, spun celor doi englezi din echipa mea, pe la fara zece, inainte de hand over, stand langa aparatul de cafea, in bucatarie, fara niciun chef.

-We neither, imi raspund si ei plictisiti, cascand a lene.

sambata noaptea, eu, Lazy Lady si Hercule. sorry for lazy. numele “Puturoasa” suna mai clar, pentru ca in viata mea, jur, in viata mea nu am vazut englezoaica mai lenesa. dar o plac. e sireata, e alunecoasa, un pic rea, un pic draguta, e ok. ne stim de trei ani, n-am avut de ales. a trebuit sa ne placem una pe alta. nimeni nu vrea sa lucreze cu ea. nimeni! mi-au dat-o mie. ea vorbeste mult, eu muncesc si tac. “How did you spent your time yesterday?” englezii nu pun intrebari doar din amabilitate, ori sa deschida o conversatie. englezii sunt si curiosi. extrem de curiosi, suparator de curiosi. “I bought a dress ”, i-am raspuns intr-o doara, neavand ce-i spune, lucru adevarat de altfel, dar nu aveam chef nici energie sa-i spun ca am gatit, am spalat, am curatat litiera lui Pilo, am pus rufe la uscat, iar am gatit. “ mama, nu mai stii sa gatesti? pe bune, mama?”. rochia a venit prin curier, deci nu am fost “to town for shopping”. “to town-ul” e la cinci minute. the city of Liverpool, “to town”, cum spun englezii, e acolo unde chiriile sunt scumpe, dar nu sunt, va spun eu ca nu sunt scumpe. to town-ul a devenit plictisitor, nu mai am nimic de descoperit. poate la anul cand Liverpool-ul va organiza eurovisionul, poate atunci va fi mai interesant. Puturoasa, sorry, J ma bate la cap sa-i arat rochia, cat am dat, de unde am luat-o, unde o port. maine, tura de zi va sti de la prima ora ca mi-am cumparat o rochie. ii arat poze. Puturoa…sorry, J nu prea pare incantata. imi arata un site cu rochii despicate, incrucisate, scurte de o palma, asortate cu chestiile alea chic, gen palarii, pe care britishancele le poarta cu mandrie. wow, I so love these hats! li se spune fascinators ma corecteaza englezoaica. fa-să-nei… ce, cum ai zis? englezoaica rade. nu sunt britishanca dar palariile astea ce-or fi, mi se par chiar chic, un pic extravagante, dar nu, multumesc!

Puturoasa e racita. Hercule are o infectie la urechi. eu am un rinichi care ma doare. la Hercule trebuie sa tip ca sa ma auda. e baiat bun, cara un rucsac de dulciuri dupa el. le ofera generos. oh, my god! a vrut sa-mi dea suc din sticla lui. s-a suparat rau ca l-am refuzat! J nu a refuzat.

noaptea nu e linistita. 29 de rezidenti, din care doi pozitivi si rezidenta de la 24 care nu se simte bine, ne fac sa alergam de colo colo. chemam ambulanta. Hercule imi spune ca nu crede ca rezidenta de la 24 se va mai intoarce. oftez! nici eu nu cred. paramedicii de pe ambulanta sunt niste tipi misto rau. ala inalt tanar si blond zici ca e foto model. ala mai putin tanar e so sexy, man! Hercule imi cere sa-l ajut. eu nu-mi iau ochii de la tipii de pe ambulanta. ala tanar imi cere un slide sheet. ma uit tampa la el. imi sare Hercule in ajutor si vine cu un slide sheet. blondul ma intreaba daca exista o iesire mai mare pe unde sa poate iesi cu tot echipamentul si cu pacienta. Hercule se repede la usa de incendiu. eu ma trezesc brusc, come on, Hercule, we have usa electrica de la parcare. blondul e de acord cu usa electrica de la parcare. ta-ra, pa pa, see you later, bla, bla… sexi paramedicii pleaca cu aparatele, firele, tuburile de oxigen si cu pacienta de la 24. eu raman cu inima suspinand conectata la blondul de pe ambulanta : you’re so sexyyyy, man!

lasand gluma la o parte, V, rezidenta de la 24, ne roaga sa nu o trimitem la spital. nu avem de ales, e grav.

mai asteptam o ambulanta pentru sister M, de la 29. nu vine niciuna. e patru dimineata. eu pic de somn, Puturoasa sforaie pe un fotoliu, Hercule a disparut. pun pariu ca e in quiet room. sforaie si el pe acolo. ies la o tigara. pe furis. pe furis inseamna in curtea interioara, in gradina. mi-e lene sa strabat doua, trei coridoare, si sa ajung la fumoar.

fumez. ploua! e patru dimineata. in alte cazuri as fi continuat dupa “e patru dimineata” cu ganduri despre luna, despre cerul rosu vanat si despre aburii de la spalatorie care plutesc gros in aerul rece. as fi scris despre viata asta care ma oboseste. as fi scris ca ma simt atat de batrana si ca nu mi-as dori nimic mai mult decat sa dorm. dar, nah! in doua ore se trezesc pacientii. cei mai multi dintre ei trag cu putere de ( cat pe ce sa scriu fiare) … dar, of, de VIATA trag. de viata am vrut sa spun, de morfina si painkillers…, altii refuza orice tratament, refuza orice, chiar si un simplu pahar cu apa. in noaptea asta am vazut-o pe L suparata. cum, dumnezeule, cand azi a sarbatorit 51 de ani si nu a venit nimeni sa o vada? cum sa nu fie suparata?! nu mai scriu despre nimic. nici despre mine. o intreb pe L daca nu vrea un ceai. ma priveste trist cu niste ochi de copil. nu vrea ceai. oftez!

fericirea costa doi lei! fix! imi amintesc asta. aveam doi lei in buzunar si treceam fericita strada. si acum, ce dumnezeu, ce caut, unde sunt, ce vreau?

intram la sister M care nu doarme, se roaga si asteapta ambulanta. are 83 de ani. e programata pentru o transfuzie de sange. eu si Hercule ne retragem tacuti. oftam!

o sun pe nepoata pacientei de la 24. se scuza, e racita, nu poate merge la spital. i-as spune, i-as tipa: femeie, sunt poate ultimele ore din viata ale bunicei tale, nu are pe nimeni acolo, e speriata, ne-a implorat sa nu o trimitem la spital. nu vrea sa moara acolo. nu pot sa-i spun asta. tac! it’s ok, alright, it’s fine! nepoata inchide.

Hercule ma intreaba ce-am facut ieri cand am fost libera. englezii sunt atat de curiosi. nu poti sa revii la munca, dupa ce ai fost off, fara sa povestesti ce ai facut. mi-am cumparat o rochie! ce rochie? cat ai dat? ii arat si lui Hercule poze cu rochia. ceeee? cat? dar de site-ul asta nu ai auzit? Hercule imi arata un site cu rochii la patru lire. englezii au un fel nebun si ciudat de a fi. clar!

I’m dying! tipa amenintator D de la 29. ne cere tipand “doua de paracetamol”. Puturoasa sare speriata din fotoliu. e sase dimineata. incep stirile de la BBC cu transmisiuni live din 10 Downing Street: “Rishi Sunak is set to be prime minister “. “Boris Johnson has pulled out of the race and will not stand as prime minister”, si alte stiri despre razboiul preturilor la banane in Uk.

mai sunt doua ore si incheiem shiftul. Hercule se repede sa ma ajute cu pachetele pe care vreau sa le scot din camera de medicamente. tin cu piciorul usa cu arc din spatele meu si cand ma intorc sa ies, usa se izbeste cu putere de cotul meu. ma doare! tip! mor!

nu a mai venit nicio ambulanta. sister M a adormit.

am incheiat shiftul.

e duminica dimineata. rezidentii se duc astazi la biserica.

el ma asteapta cu motorul pornit.

cum a fost?

bine!

la tine?

bine!

stii, nu-mi mai place rochia pe care mi-am luat-o. o trimit inapoi.

el pune manele. nu ma aude.

ai spus ceva?

nimic!

Publicitate