ce am mai facut de cand nu am mai facut nimic


voi cei care scrieti, dragi mie, voi carora va citesc publicatiile cu drag, dorindu-mi sa va am gandurile aproape, ati simtit vreodata ca, atat de ciudat, un personaj pe care l-ati creat se aproape desprinde din pagini? ati simtit ca se aseaza cu incapatanare intr-un loc al mintii si ca va apasa? ati simtit vreodata ca, da, acesta este sentimentul, va bantuie? ciudat! bizar! paginile s-ar fi vrut scrise, dar am ales sa sterg totul. ati ales vreodata sa stergeti tot ce ati scris? eu, da! nu am pastrat nimic, dar am totul in minte.

am sters! am sters totul cu infrigurare si mahnire. cartea pe care nu o voi scrie niciodata s-ar fi numit “Miruna a fost aici”. nu ar fi fost un alt nume. as fi scris despre el. nu as fi putut scrie despre altceva. nici despre altcineva nu as fi putut scrie. despre el as fi scris. cel de atunci. in nefiinta el acum, de undeva, de acolo, de nicaieri, ori cine stie de unde sau daca acolo e cer sau pamant – m-a oprit. un timp paginile s-au legat scriindu-se aproape curgand; intr-un alt timp s-au dezlegat, s-au topit arzand. si…am sters!

ce am mai facut de cand nu am mai facut nimic? am aflat de ce nu-mi este bine atunci cand…nu-mi este bine. acum s-a asezat o stare de bine. nu stiu pana cand, dar o las sa fie. saptamana aceea, a patimilor mi-a fost cu un greu dureros. am fost praf! oh, da! am pacate ar fi raspunsul. cine nu are? nu stiu.

ce am mai facut…nu am mai facut nimic. am citit aseara o carte. una proasta scrisa de un autor englez. plina de greseli si de nimicuri. nu am sa spun cum se numeste cartea. am citit-o pentru ca il stiu pe autor. v-ati inchipuit vreodata ca veti gasi gresit scris intr-o carte numele celei mai mari gimnaste romance? Nadia “Comanicescu”?! este o carte publicata de o editura british. autorul scrie, in limba engleza, despre regimul comunist din Romania. am aflat ca fost corectata intr-un program de editare automata pentru cuvinte si ortografie. Ceaușescu este numit Ceaucescu. ce feedback sa dau acestei carti? sunt cititor, e vorba despre noi, romanii. greselile curg pe fiecare pagina. sa-i spun ca sunt greseli de care imi este mie rusine? sa-i spun ca a ucis oricare sens pe care ar fi vrut sa il dea cartii? doamne, cat de urat si cat de greu! ai nostri scriitori romani contemporani stiu sa scrie. da! scandalos de frumos si de bine stiu sa scrie.

ce am mai facut de cand…

am realizat, am constientizat, am…la naiba, mi-am dat seama ca nimanui, de nicaieri, de nici de departe, de nici de foarte foarte aproape, nu-i prea vine, si nici nu are timp, sa-i pese de tine. si, la naiba, intotdeauna trebuie sa poti sa fii bine, intotdeauna trebuie sa stii cum sa fii bine. uneori atat cat poti, uneori mai mult chiar decat poti. pentru ca altii, oricare ar fi ei, chiar cei de foarte foarte aproape, vor fi langa tine doar pur si simplu fiind. doar atat. nefacand nimic mai mult decat atat. cat de tarziu ar fi sa-mi pese si de mine?

pinterest

ce am mai facut? zambesc! a mai fost o petrecere unde fetele s-au suparat, s-au certat pentru ca una era mai eleganta decat cealalta. si atunci turcii s-au imbatat si au plecat acasa. eu cu ce eram imbracata? peste cele doua bluze groase am pus o patura pe care am cerut-o de la gazda. a fost o noapte frumoasa cu foc de tabara. si atat!

ce-am mai facut? v-am citit si v-am raspuns in gand! sa va fie bine zic!

♥️

19 gânduri despre „ce am mai facut de cand nu am mai facut nimic”

  1. Întocmai și la fel!… Am mai spus, personajele (cu nume, sau fără) își cer dreptul la o viață a lor, se strecoară în gânduri ori chiar prin vis, doar să-i bagi în seamă. Iar dacă nu, supărați, întorc spatele. Eu nu șterg, dar pierd la greu. Iar dacă găsesc notițele după prea mult timp, e cam degeaba. Uneori notițele sunt încifrate sec, din lipsă de timp sau spațiu. La momentul acela, când dau năvală ideile, un simplu cuvânt ține în spate o poveste întreagă, e ca un buton declanșator. Însă nu pot fi riguros și revin adesea mult prea târziu. Scriu puțin, dar din nemișcarea mea, mă gândesc mult la voi. Și da, să știți că v-am făcut urări frumoase, tuturor, în mintea mea. Păi unde!?

    Apreciat de 1 persoană

  2. Eu nu șterg niciodată. Eventual, deschid alt fișier și scriu versiunea a doua, dar și ce nu-mi place nu șterg, ci las la dospit. Am până și manuscrisele din clasele a noua, a zecea… Și unul dintre caietele din clasa a șasea (erau două volume, unul s-a rătăcit, unul a supraviețuit). Și nu le țin fiindcă ar fi capodopere (cinci dintre ele au fost publicate, dar versiunile corectate și îmbogățite succesiv seamănă doar vag cu originalul scris în caiete învelite cu coală albastră), ci doar fiindcă în ele regăsesc adolescenta de odinioară. Văd cum am crescut, cum m-am schimbat…

    Apreciat de 2 persoane

  3. Tu ești așa, ca o furtună, în scris. Apari, tuni, fulgeri sau trimiți o rază și fugi apoi înapoi, după norii tăi ❤
    Așa te receptez eu și, evident, îmi place.
    Nu, nu mi s-a întâmplat niciodată să sterg tot. Să modific tot, da, dar am lăsat măcar un titlu, tocmai în ideea de a mă minți că nu am șters… Cred că trebuie un curaj mare să faci acest gest 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. “Cred că trebuie un curaj mare să faci acest gest”- m-am simtit pur si simplu golita. am memorat totul, ba chiar ma gandesc ca as fi putut scrie mult mai profund, poate mai bine chiar.

      Tu ești așa, ca o furtună, în scris. “Apari, tuni, fulgeri sau trimiți o rază și fugi apoi înapoi, după norii tăi”- asta e de pus frumos si drag in inima mea. de la tine pentru mine. sunt asa cum ma vezi tu!
      drag imi este de tine, mult prea draga si mult mult pretioasa mea Issa!
      ♥️

      Apreciat de 2 persoane

      1. … Tu știi (sau nu știi?) că, cu cît e aprecierea mai mare, cu atît mă zburlesc mai tare… 😀😀 Aproape că prefer, cînd nu se poate altfel, aprecierile obișnuite, la care răspund și eu politicos cu „mulțumesc”, fără să mă implic prea tare… Dar nu tine nu se poate să nu se implice omul, în orice-ar fi ❤❤
        Mai c-aș zice că arzi pe dinăuntru. Dă-i drumul flăcării, c-o să te mistuie. Zi-i Miruna, zi-i cum vrei… 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  4. Este o piesă „me my self and i”

    Este ușor să ștergi într-un impuls și apoi să încerci să rescriu,căci va veni și momentul încercării de a rescrie.
    Mă bucur pentru liniștea care te-a cuprins, o fi liniștea dinaintea furtunii.??!!
    Cât despre a fi mereu pregătită și bine și oriunde pentru oricine….eu am renunțat demult…deși sunt tânără. Dacă sunt ok doar pentru mine și ai mei de sub acoperiș…restul să aștepte căci și eu am așteptat!
    Iar a nu face nimic uneori…încerc a-mi face un mic nărav din asta…și nu strică!
    Weekend minunat îți doresc!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Îmi pare rău să aud că ai șters munca și personajul cu nume atât de frumos, Miruna. Ești foarte exigentă cu tine, iar asta nu e rău dacă continui să scrii și să finalizezi în cele din urmă. Poate că o iei de la capăt și povestea va rămâne, de data asta.
    Eu nu am șters nimic, dar am fost nevoit să rescriu jumătate din romanul ”Planeta Paradis”, pentru că n-am mai avut acces la blogul pe care-l publicasem. Îți doresc inspirație și mai ales mult curaj!

    Apreciat de 4 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.