jurnal de femeie sofisticata

e o dimineata rece peste un cer alb. un soare palid zgribuleste inca inghetat de frigul noptii ce si-a strans in graba parul intunecat lasand timpului doar trecutul unui atat de aproape ieri. dimineata asta doare si are un inceput asa de gol incat imi este teama sa nu se sfarseasca la fel de alb si atat de gol.

si apoi e doar o asteptare de aici si pana acolo si dincolo de usi. astepti. vei fi strigat! nu-ti fie teama! vei fi strigat! si e atat de multa asteptare. ah, si fata aceea atat de blonda si frumoasa cu capul spart in bratele lui. atat de tanar el. atat de tanara ea. si mama aceea tinandu-si fiica, atat de copil, in brate. o mana de copil plina de ace alintata de ochii plini de lacrimi ai mamei. astepti sa fii strigat. e vorba doar de timp si asteptare. si apoi, unde sa te grabesti? de-o viata asta faci. te grabesti sa vii, te grabesti sa pleci. si uite cum viata asta te trage de par sa te opresti. si uite cum astepti acum. pentru ca doare. astepti, si nimeni nu te striga. ti-e sete, frig, te doare. iti lasi capul pe umarul lui sa adormi. nu-ti pasa ca nimeni nu te striga. iti este somn.

e doar o asteptare de aici si pana acolo. si apoi e atat de putin. durerea ta are un nume. acum stii de ce nu-ti este bine. si ce folos ca stii? la fel de mult te doare. si adormi tacuta in bratele lui.

( sunt cu voi. iau doar o pauza. ma simt mult prea obosita. medicamentele ma fac sa dorm mult. saptamana luminata sa va fie, linistita, calda si curata! fericita sarbatoare de Paste va doresc!)