draft…( unfinished, work in progress)


(cam asta ma tine ocupata in afara de familie si job. daca am inceput sa public pe blog articole in care scriu aiureli, ori asta am facut intotdeauna, eu va multumesc mult ca sunteti cu mine. incerc, doar incerc, sa dau viata unei, doamne, ce pretentios suna, carti. mai incerc sa-mi pastrez ideea si sa duc povestea lui Alex pana la capat.

nu am abilitatile sa scriu o carte, ma stiu, ma cunosc, dar incerc. sunt datoare cuiva cu aceasta poveste.)

✏️

[…]

Ziua trecuse neobișnuit de repede. Cursele pe distanțe mici, timpul în așteptare, traficul nesuferit, clienții dificili, toate acestea îl obosiseră. Mai era acum și durerea aceea din piept, atât de cunoscută, pe care o ura, și care îl făcea să își aducă aminte că e timpul să se oprească. Alex încercă cu greu să își liniștească bătăile repezi ale inimii. Era agitat și nervos. Alergase toată ziua prin traficul infernal al Londrei, flămând și însetat, numărând în gând banii de chirie. Era aproape sigur că nu-i vor ajunge. Pe lănga țigări și cafea nu-și mai permitea și luxul unei mese. Cel puțin nu astăzi. Fusese o lună proastă cu încasări puține. Lăsase fiecărei zile, și fiecărui mâine, câte o fărâmă de speranță. Ura acele momente când nu putea face altceva decât să spere. Viața asta oricum nu îi dădea nimic. Îi vindea doar niște iluzii pe care le cumpăra cu împrumut. Prețul era atât de mare, încât rămânea dator vândut pentru fiecare clipă de înșelătoare fericire. Ar fi ucis cu aversiune jocul acesta nesfârșit al acelui fiecărui mâine pe care viața i-l tot băga pe gât. Fuga zilnică și nebună după bani devenise un exercițiu psihic, un chin. Își aminti de Ioana, de ei doi plutind sfâșietor între iubire, disperare și ură. Nu aveau bani, nu aveau prieteni, nu aveau răbdare. Banii se duceau pe orice, dar mai ales pe nimic. Nu mai aveau țeluri, visuri, nici speranțe. Banii erau un neajuns supărător. Sufletul lui Alex murise odată cu Ioana, greu, adânc, cumplit, sângeros, plutind într-un hău în care urla, înfricoșător, remușcarea. Nu făcuse nimic, nu făcuse destul pentru ea, iar asta nu și-o putea ierta niciodată: “…las în urma mea o jumătate de viață distrusă. În cealalta jumătate de viață este Rareș, pentru care, tu, Alex, trebuie să fii tare și să lupți. Știu, viața nu e o detenție din care trebuie să fugi, dar îmi sunt mintea și sufletul prizoniere într-o temniță întunecată. Nu știu altfel cum să evadez.”

Lamele de cauciuc de pe parbriz ștergeau grăbite ploaia, dar nu lacrimile și amintirile din sufletul lui Alex.

Alex porni studioul audio de pe consola de bord a mașinii și ritmul muzicii se revărsă intens prin boxe. Nu spera ca ziua să se încheie altfel decât începuse, dar ar fi vrut să se relaxeze, să-și odihnească ochii obosiți, și apoi să continue până târziu în noapte. Se răzgândi enervat de notificările sonore de pe telefon. Mesajul de pe aplicația de taxi driver anunța o cursă de la Luton aeroport către o destinație undeva în Londra. Alex acceptă comanda. Era fix ceea ce aștepta. Bani!

✏️

work in progress…

23 de gânduri despre „draft…( unfinished, work in progress)”

  1. Sunt recunoscător editurii Siono fiindcă mi-a oferit oportunitatea de a pune și inima mea netedă, lângă altele tot așa de simțitoare și sunt cum nu se poate mai încântat, datorită cuvintelor tale calde și frumoase…
    Eu mai scriu, cel puțin asta îmi spun tot timpul și proiectele sunt încă foarte mari. Paradoxul face ca de când mi-am propus să mă pregătesc mai serios, pentru a și pune ceva între coperte, parcă de atunci să dispară și toată vraja. Nu că s-ar fi volatilizat deodată toate subiectele (vorbeam din experiență despre sfada personajelor 🙂 ), însă parcă nu mai am aceeași senzație a abandonului din fața poveștii. Acum mă „percep” în cadru, ca un figurant rătăcit aiurea la o filmare și nu îmi place. Scriu, șterg, rescriu, însă numai prin word, nu am mai publicat cam de multă vreme (am și câteva scuze mai sustenabile de atât pentru asta) nimic pe pagina mea de blog. O pagină de care sunt în continuare foarte bucuros, mai ales pentru lumea minunată în care mă regăsesc fără merit. Dar totodată și o pagină cu multe lipsuri, fără ordine și fără control prea bun asupra postărilor pe care eu însumi le-am făcut. Probabil că mi-a ieșit după chipul și asemănarea celui care se prezintă 🙂 Ei bine! Totuși dacă nu scriu, măcar citesc cu mare drag, nu-i așa?
    Te aștept! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    1. despre lipsuri si ordine pot spune la fel. vorbind despre blog, nu dau asa o mare importanta aspectului. la mine te ratacesti grav.
      Siono imi este si mie o echipa foarte draga. am fost incurajata si primita cu caldura.
      atat de cunoscute imi sunt : scriu, sterg, rescriu. 😊
      vorbeai despre modestie? ei bine, esti in locul in care trebuie sa fii.
      cu drag si cu felicitari pentru scrierile tale! povestea din antologie m-a emotionat, mi-a placut. nu mai stiu cum am aflat ca iti apartine, dar stiu ca am spus ca este una din cele mai frumoase povesti.
      💯♥️

      Apreciat de 2 persoane

  2. Selecta viață Londoneză, mai fistichiu decât „visul american” ,fugim de oe un tărâm pe altul în speranța împlinirii dar ne prind bătrânețile obosiți,triști, bolnavi și singuri…
    Destul de interesant fragmentul! Succes!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Te încurajez și eu, sună bine. Iar „banii se duceau pe orice, mai ales pe nimic” e genial ❤
    E de dorit, teoretic, să ocolești dramatismul exprimat în cuvinte stufoase, dar fraze ca asta, seci, limpezi, scurte, eventual antagonice sau comparative, induc drama mai mult decît orice descriere pompoasă pînă la a deveni plictisitoare.
    Keep goin’, Ami 🙂

    Apreciat de 2 persoane

      1. :)))) ce să facă la ruletă? să mizeze totul pe roșu, pentru că i-a zâmbit frumos zâmbetul de… deasupra decolteului? nici măcar nu i-a obsrrvat ochișorii puri și nevinovați ai domnișoarei dealer.

        Apreciat de 2 persoane

  4. Acesta este începutul sau ai mai scris?! Dramele celor plecati. Multi au esecul imprimat pe existentā. Dar tot multi izbândesc. Oricum, si tu stii foarte bine cā viata departe de tarā nu e numai parfum de roze. Dar nici în propria noastrā tarā, viata nu este numai lapte si miere.
    Se anuntā ceva deosebit. Baftā! Începutul este promitātor! 🌟

    Apreciat de 3 persoane

    1. nu, Aura, nu este inceputul. am adus pe blog o mica parte din capitolul unu.
      Aura mea foarte draga, multumesc mult! da, e drama, viata si iubire. incerc sa nu o fac atat de dureroasa pe cat a fost povestea in sine. imi este greu, dar incerc.
      te imbratisez, scumpa mea!
      🤗♥️

      Apreciat de 1 persoană

      1. Când sentimentele sunt intense, nu se pot răbda sub obroc. Unii se manifestă la modul frust și totuși eficient: varsă lacrimi. La alții, ele trec prin întortocheate alambicuri, se distilează și erup ca și la tine, prin artă. Nu ține povestea înăuntru, când vrea să se alinieze la modul acesta. Nu te gândi dacă va fi, ori nu va fi o carte. Starea din momentul scrierii e cea mai importantă, pentru că stinge un fel de jar. Personajele au fel de viață proprie, își solicită dreptul la viață și când nu le acorzi atenție fac un tărăboi în minte de zici că e câmp de bătălie 🙂 Părerea mea este că scrii foarte bine și nu trebuie să-ți lași modestia (altfel o calitate) să îți submineze fondul creator.

        Apreciat de 1 persoană

        1. dragul meu drag, imi permit sa-ti spun asa, pentru ca iti spun imediat si de ce:
          “Dar s-a terminat și s-au ridicat toți în picioare. Lui Sorin i s-a părut că s-a sfărșit și viața, nu doar filmul. Aveau să se despartă. Niciun cuvânt nu se rostise între ei. Doar câteva priviri speriate, pe ascuns.” Costin Preda-“Patria”
          Inima nu face riduri
          esti tu acesta, nu?
          te lasi greu gasit. blogul tau apare si dispare de la mine din reader.
          modestia se produce pe un fond natural. sincer, cateodata o urasc. nu o pot schimba, nu ma pot schimba.
          am trait povestea asta careia vreau sa-i dau viata. va fi greu, dar nu imposibil de scris pe hartie. of, va fi greu!
          iti multumesc pentru gandurile lasate aici.
          admir scrisul tau si, te rog, lasa-te gasit pe wordpress si lasa-te citit. pentru ca imi place!
          cu drag!
          ♥️

          Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.