ten minutes left, imi raspunde fata din Nigeria, jucandu-se nervoasa cu verigheta de argint care aproape sta sa-i cada de pe deget. as intreba-o cati ani are, dar ma razgandesc. sunt aproape sigura ca imi va spune 36, doi copii la scoala si o fiica maritata. voi ramane cu gura cascata si-i voi spune really, you don’t look like. nu-i dau mai mult de 25 si doi copii la gradinita, dar nici nu o intreb chiar daca mor de curiozitate. imi arunc grabita ecusonul, tigarile, pixurile si bricheta in geanta. ma intreb daca sa mai pastrez nimicurile pe care le am mai tot timpul prin buzunare: guma de mestecat, post-ituri, manusi…ma razgandesc. le arunc la cos. fata din Nigeria ma intreaba daca putem pleca, i raspund ca da. s-a incheiat shiftul. a fost o noapte linistita. ok, bye, see you later, someoane is coming to pick me up, imi spune ea plecand grabita. las si eu un see you later in urma chiar daca stiu ca nu-mi va raspunde nimeni si chiar daca am spus ca nu voi mai saluta niciodata, dar niciodata, nici la venire, nici la plecare. in asteptarea hand over-ului englezoaicele sorb inca adormite cafeaua instant cu lapte, trantite in fotoliile din lounge, cu ochii pe stirile de pe BBC. nu se obosesc sa-mi raspunda nici macar cu un hai sictir. dar il simt aruncat sagetator din priviri. ma impiedic de fata de la curatenie care a lasat trolly-ul in mijlocul drumului si,cum necum, trebuie sa-i spun oops sorry, bye, see you later… imi raspunde cu un “ta-ra” mormait pe care il urasc din tot sufletul. e un salut in limba welsh cu o pronuntie ciudata. no one is coming to pick me up, ma vait eu traversand parcarea plina de masini si cautandu-mi telefonul in geanta. e o dimineata rece, e trecut de ora opt si, de cand s-a facut vara, soarele vine intotdeauna la orele amiezii cu o explozie de 21 de grade. e bine si atat decat nimic. acum tremur de frig pana peste drum la Aldi, de unde iau un cos de mana si ma opresc printre rafturi. dumnezeule! am uitat sa trimit un mesaj de incurajare baiatului. acasa e zece si ceva. da, stiu, are emotii. eu am emotii!

-sa nu ai emotii! o sa fie bine! te iubesc!

imi pierd timpul umbland aiurea pe la rafturile cu produse congelate, fructe, dulciuri. nu stiu ce sa iau si nici nu ma vad carand sacose. as putea sa iau un taxi spre casa, dar e aglomerat si as sta la semafoare injurandu-l in gand pe taximetristul indian care incapatanat nu m-ar intelege ca exista un drum mai scurt. el ar spune ca drumul acela e inchis, dar nu e. stiu foarte bine. mi-ar cere douazeci de lire si l-as suporta o jumatate de ora vorbind in limba lui cu cineva la telefon. ori, ar veni un taximetrist englez care va cauta conversatie intrebandu-ma de unde vin si cu ce ma ocup. revoltator! de cele mai multe ori inventez o poveste si spun ca sunt din Rusia. nah, voi lua autobuzul si voi cara dupa mine doua sacose.

-multumesc, mama! intru in cateva minute!

casierul imi scaneaza in cateva secunde produsele si nu-mi lasa timp nici sa le pun in sacosa, nici sa platesc, iar eu inca ma chinui sa desfac nenorocita de sacosa. 16 pounds imi spune el triumfator! achit si raman langa el sa asez, de-al naibii ce nervoasa sunt, cutiile, cutiutele si painea…spre disperarea lui si a englezoaicei care asteapta la rand.

autobuzul e plin de copii care merg la scoala. stau seriosi si cu nasurile in telefon. acasa la noi e vacanta. aici nu inca. fiica-mea e nerabdatoare sa se intalneasca cu pescarusul Bob, sa ne plimbam pe dock, sa-si faca bagajele…mai e putin. da, stiu! se va plictisi repede! nu-i place aici! va fi la fel! de fiecare data e la fel! mama, nu-mi place Anglia! vreau acasa! baiatul va veni si el. da, stiu! va fi la fel! plec, mama! nu-mi gasesc locul aici!

pe scari ma intalnesc cu John, vecinul din perete. il urasc pe John! John bea mult si se cearta cu Lucy. Lucy pleaca plangand si se intoarce noaptea tarziu. Lucy e frumoasa si se imbraca in rosu. John e antipatic si foarte inalt. de multe ori Lucy pleaca trantind usa plangand.

-a fost bine, mama! chiar a fost usor!

nu, nu am adormit instant. a trebuit sa iau un pumn de pastile sa fiu bine…inima ma inteapa, capul…o sa fiu bine! trebuie sa fiu bine!

eu am gatit, el a venit cu flori si ciocolata.

missed voice call…

-mama! am luat licenta cu 9,50!

e seara! undeva in Romania, copiii sunt la o terasa. sarbatoresc. mi-e inima cu ei.

-mama, esti bine?

sunt bine, dar e atat de liniste pe dock!

9 gânduri despre “mama, esti bine?

  1. Eşti bine acum?! Da, cred că ştiu felul acesta de „bine”! Când eşti într-un loc, ai vrea să fii în altul. Şi mereu simți că nu eşti chiar unde-ai vrea, cu cine-ai vrea şi mereu lipseşte cineva! E viața noastră! Printre toate acestea, ne strecurăm încercând să găsim o „brumă de bine”!
    Cât bine am, cu drag îl împart cu tine şi cu toții prietenii!🤗🤗🤗

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.