e frumos! e mai mult decat frumos atunci cand nu-ti mai esti nici macar timpului, dar vin intrebari: “de ce lasi taceri, de ce nu le scrii?”

e acolo un fel de nu stiu cum. un timp fara timp. nemilos. in care doua anotimpuri au trecut. si apoi nu stii cand s-a facut vara. sunt acolo niste taceri. sa nu le scrii, inima iti spune! sa nu le spui! sa le lasi sa treaca.

o jumatate de veac in suflet-de timp lasat, nemasurat de tine-hai, iti spune, trebuie sa-ti fii! de nu-ti esti tie, fii celor pentru care trebuie sa fii!

4 gânduri despre “cum iti mai este? de ce nu-ti esti?

  1. Mda! Ştii!? M-ai pus pe gânduri, ar trebui să-mi fiu mai mult decât mi-s! Uneori nu sunt, tu mă înțelegi, nu!? Nu exist decât prin stratosferă, dar acolo nu ajung „ei”! De ce trebuie să le fiu lor sau şi lor? De ce e atât de trăsnită lumea asta!? Cred că după ce-ai împărțit jumătatea de veac cu „ei”, jumătatea ta, ar face bine să-ți lase doar ție cealaltă jumătate! Aşa ar fi corect! Dar ei nu şi nu!
    Pe lângă că mă chinui cu filozofiile de viață şi-mi dai de gândit, mai eşti şi frumoasă, şi deşteaptă, şi gingaşă…
    Îmbrățişa-te-aş🤗🤗🤗

    Apreciat de 1 persoană

  2. pentru acel” am nevoie de tine!”, pentru acel “esti?”, pentru :”ajuta-ma!”, “vreau sa-ti vorbesc”, “am gresit, mi-e greu”, pentru asta si pentru multe altele sa le fim, draga-mea-floare-de-mac! ♥️
    noua ne suntem in tacere, in gandul ca “ am obosit!” . gand spus in tacere.

    Apreciază

Comentariile sunt închise acum.