cartea de la miezul noptii

“sufletul devine cuvant” sau “ nu cauta sa ma cunosti din ce scriu, pentru ca nu scriu sa ma cunosti.” by Cosmisian

Cosmisian e surprinzator in cel mai frumos si nebunesc fel posibil. Cosmisian scrie iubind, scrie traind, scrie cu pasiune tulburatoare. Cosmisian slefuieste nimicul si obisnuitul cu finete, modeleaza delicat si fragil iubirea, contureaza cu mahnire suferinta ducand cuvantul aproape de pictural, de imagine, in acel stil cosmisian si acel deja stiut si placut exces de eleganta.

daca primul volum “Mouelle Roucher “ este cronica sensibila a unei iubiri , o carte pe care am citit-o cuprinsa mai ales de emotia de a intra pentru prima data in lumea lui Cosmisian cea dincolo de blog, marturisesc ca am avut, in numele prieteniei virtuale ce ne leaga, privilegiul de a citi manuscrisul la fel de tulburator si pretios “Lucette-Viata dincolo de imunitate zero”. Cosmisian scrie despre destine si “ iubiri stinse in graba cu pret prea mare oferit iluziei ca poti uita”. si apoi scrie o lume in jurul unui destin, lume ce va strange iubirea la piept cu puterea de a respinge orice forta dirijata. o lume cu rani nevindecate, cu framantari si dureri inabusite, o lume prabusita dar nu invinsa. Lucette este fior, tipat, durere, lacrima si dezlegare. si viata.

multumesc dragului meu tanar scriitor pentru noaptea aceea de decembrie, cand, aflata la capatul lumii, mi-a trimis ceva frumos, atat de frumos de citit, incat mi-am dorit sa nu ma mai prabusesc niciodata, si sa dau cu viata de pamant!

sursa photo: google images