are viata un nefiresc al ei. e atunci cand vine ea grozava si nebuna, te smulge, te intoarce pe dos, pe fata, te arunca in trairi tulburatoare de crezi ca asta e sfarsitul! sa nu strigi, sa nu tipi, dar nici sa taci! in lupta ta, emfatic, se anunta o gloata. sa-ti fie reazem. sunt oamenii ajutatori, dar nu e lupta lor, si iti ramai tu singur. ingenuncheat, ceri cerului iertare ca poate i-ai gresit. nu e sfarsit, nici inceput, nu-i timp sa cazi. si te ridici.

9 gânduri despre “insomnii”

  3. O, Doamne! Iar ai dat cu mine de toți pereții…nu, my dear, wonderful fată, eu nu spun nimănui nimic. Never. Nimeni nu-mi ştie bucuriile şi supărările! Doar hârtia! Eu doar zâmbesc şi tac! Sora mea este singurătatea! Şi, crede-mă, mi-e mai mult decât bine! Mii de îmbrățişări!

    Apreciat de 1 persoană

  5. foarte, foarte sincer, și eu am o bînuială că suntem singuri de la început până la sfârșit și că ce e între e marea noastră iluzie, dar nu m-am dus până la capătul bînuielii încă; doar am simțit-o uneori.
    ești o curajoasă. să-ți zic citatul meu, chiar dacă nu-mi plac citatele, preferat din Lennon: in the end will e ok. if it’s not ok, it’s not the end…

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise acum.