cu glas mut, cand i se face dor, imi cere poza aceea, si atunci durerea de pe chipul ei se sterge.

o am aici, pe un pat de spital, venita sa-mi sfasie inima, sa-i cunosc durerea si sa plang odata cu ea. dupa ce i-am sters lacrimile, a adormit mangaiata pe par. in noaptea asta a plans pentru ca i-am pus colinde si lumini de brad. e macinata de boala si Dumnezeu a trimis-o la mine. de ce tocmai la mine?

poate pentru ca suntem doua suflete ratacite pe drumuri ce despart iubiri. poate ca destinul se joaca si ne rade in fata. poate ca una dintre noi trebuie sa invete de la cealalta mai multe despre viata. poate ca nu trebuie sa irosesti o viata cautand un drum pe care nu ai sa-l gasesti niciodata.

ma uit la ea si nu vreau sa ma vad pe mine.

pacienta de la 30, aceeasi zi, aceeasi luna, nascuta zece ani mai devreme decat mine.

“ID sheet:

her speech is poor, her language is romanian…”

intr-o poza stransa la piept cu dor, copiii ei zambesc fericiti de pe plaja unei mari.

6 gânduri despre “jurnal de decembrie-pacienta de la 30

Comentariile sunt închise acum.