photo: pinterest

se scutura de ploi si vant

o toamna rece si tacuta.

cu planset stins mai am un gand

in palma ta s-adorm pierduta.

de dor, cu lacrimi ma dezleg.

am inima de piatra muta,

nu stiu sa zbor, si nu-nteleg

de ce plutesc fara de tinta?

cate iubiri fosnesc in noapte!

si cate vise spulberate!

de nu exista vesnicie,

sa fiu as vrea un semn de carte.

ori ramului sa-i fiu poveste,

eu lacrima iar el suspin,

si daca toamna ne goneste,

sa ma transorm intr-un rubin.

in palma ta sa cad tacuta.

eu, frunza ta plutind in vant,

nu stiu sa zbor si nu am tinta,

sa nu ma lasi s-adorm plangand!

(azi e toamna si la mine. pana acum o tineam ascunsa in suflet. i-am dat drumul sa zboare. si tristetilor le-am dat drumul sa zboare. nu sunt versuri. doar niste ganduri. nicio tristete sa nu va tulbure, doar frumos, cald si bine sa va fie!)

5 gânduri despre “cantec trist de frunza

  1. Sigur că nu sunt versuri, sunt nestemate de cuvinte înşirate pe fir de gând şi zburând ca funigeii toamnei au ajuns până la mine! Au poposit în palma mea şi mi-au atins cu aripile lor îndorurate sufletul…o lacrimă ce stă să cadă este sentința: minunat!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise acum.