nu am avut multe de luat. am pus in buzunar niste amintiri, si am stins lumina. ti-am lasat un mesaj, dar mi-e teama ca nu ai sa-l gasesti cand ai sa te intorci. stiu ca nu ai sa te intorci curand. sa nu-ti faci griji pentru mine! o sa fiu bine! tu bucura-te ca esti acasa!

draga Oghe, sunt zece ani de cand vin, plec, ma gandesc, ma razgandesc, traiesc o viata impartita in doua. habar nu am ce-i cu viata mea, dar plec iar sa razbesc in furtuna. si cate furtuni si ploi!

draga Oghe, baiatul cu diamante a plecat. s-a dus. mi-a lasat nisip in palma. a fost multa tacere, ca asa am crezut ca e mai bine. nu am stiut ca a plecat. poate nici el nu a stiut ca pleaca. poate nici el nu a vrut sa plece! doamne, cine vrea sa plece, asa, in graba, cand mai adauga un an in viata! a trecut o vara cu ploi si furtuni. tarziu am aflat de ce e atata tacere grea, nemiloasa, neguroasa! s-a stins la o saptamana dupa ziua lui.

draga Oghe, nu ma mai intorc acolo! te am pe tine si pe toti acei oameni frumosi care mi s-au lipit de suflet, dar nu-l mai am pe el!

fata mea frumoasa, ne ramanem prietene de ganduri si de suflet! ne ramanem asa cum ne-am fost intotdeauna.

pe foarte curand, cu multa dragoste!

♥️