Dacă eşti lovit de ura celorlalţi, dacă eşti acuzat, sfâşiat de gloată, te poţi aştepta la două reacţii din partea celor care te cunosc: unii se vor alătura gloatei, ceilalţi, discreţi, se vor preface că nu ştiu nimic, că nu au auzit nimic, încât ai putea continua să-i întâlneşti şi să vorbeşti cu ei. Această a doua categorie, discretă, delicată, o formează prietenii. Prietenii în sensul modern al cuvântului.” („Identitatea”, Milan Kundera)

oamenii ipocriti te folosesc, te mint, te tradeaza, te ranesc si te sfasie. dupa ce ai constientizat ca esti, si ai obosit sa fii imbecil, treci la nivelul urmator, ipocrit. iti asumi idealuri de imprumut, joci un rol si castigi increderea celor din jur. victima? intotdeauna o persoana care-ti sta in cale. una revoltator de neprefacuta, revoltator de capabila si determinata. oamenii ipocriti nu te privesc niciodata in ochi. oamenii ipocriti nu-ti dau explicatii si, mai ales, oamenii ipocriti nu au remuscari.
sase ani mai tarziu, wordpress imi spune ca au trecut trei. sase ani mai tarziu, nu am invatat si nu am inteles nimic de la viata. nici despre oameni nu am invatat nimic: oameni pierduti, oameni regasiti, oameni care mi-au dat si oameni care mi-au luat. oameni si neoameni. eu, intre cer si pamant, intr-o dimineata cu miros de cafea sunt acasa. nu stiu cat de fericita sunt. nu stiu cat de fericita am fost vreodata, dar nimic nu e mai bine, nimic nu e mai simplu si mai firesc decat acum. si mai mult decat atat, nu exista.
”Dacă eşti lovit de ura celorlalţi, dacă eşti acuzat, sfâşiat de gloată, te poţi aştepta la două reacţii din partea celor care te cunosc: unii se vor alătura gloatei, ceilalti…”
ceilalti nu exista.