presimţire

nu ştiu de ce,
simt că voi pleca.
e o călătorie a mea
şi numai a mea.
un dor nebun de ducă
m-apucat.
mângâie-mi fruntea a drum bun
şi nu-mi spune
de dor şi de-aşteptare
nici un cuvânt.
mi-e teamă,
că nu mai sunt în stare
să mă întorc.

Dă clic pentru a accesa scrisori_nedesfacute.pdf

4 gânduri despre “noiembrie, Londra?

    1. ma faci sa zambesc! scrisori nedesfacute si o amenintare de virus!
      hei 🙂
      iluzie sau nu, inceput sau sfarsit, imi place ca esti! si hei, nu te speria, promit ca o sa te iubesc! si hei, glumesc! ti-am spus ca nu sunt normala? nu! nu am avut cand! 🙂

      Apreciază

  1. Orice gând, sentiment, dorință, … care are „început” și „sfârșit”, te rog, crede-mă! – e (doar) o iluzie!!!… Ca și versurile melodiei:
    Cu cât mă gândesc mai mult la tine

    Cu cât mă gândesc mai mult la tine,
    Cu atât îmi lipsești mai mult,
    Te văd cu ochii mei obosiți.

    Aș vrea să fiu
    Acolo cu tine,
    Strâng perna în brațe,
    Ești aproape de mine.

    E toiul nopții,
    Iar tu ești departe,
    Simt un gol fără tine
    Nu mai e soare.

    Sunt trist și fără speranță
    Cum n-am fost niciodată
    Fără tine, fără tine.

    Și, dacă din întâmplare,
    Nu te-aș mai putea vedea vreodată,
    Știu deja ce voi face,
    N-aș mai trăi…

    Cu cât mă gândesc mai mult la tine,
    Cu atât îmi lipsești mai mult.

    Sunt neînsemnat fără tine,
    Mă simt ca un pește care
    Nu are apă în care să înoate,
    Să respir fără tine,
    Fără tine, fără tine…

    Și dacă din întâmplare,
    Nu te-aș mai putea vedea
    Știu deja ce voi face
    Aș muri…

    🙂

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise acum.